În Afterimage, filmul lui Andrzej Waijda, în cadru apare, ca un laitmotiv, imagine unor crinzanteme albastre – fuseseră albe, dar pictorul le schimbă culoarea, picurând în apă cerneală. Aşa se pune în mişcare „maşinăria Cehov”, picurând, în acelaşi decor, alte personaje, cu vieţi care par diferite, dar rămân, în esenţă, aceleaşi: bărbaţi misogini, excedaţi de sarcini de serviciu, şi femei nevricoase. Un război al sexelor, cu provocări la duel. Rafinamentul cevohian se simte în fiecare detaliu: mobilă stil, o măsuţă pentru ceai, cristalurile şi argintăria, perdelele grele, cu broderii bogate, florile aurii de metal ale unui scaun, oglinda imensă, drapată în mătase.
În Aur şi roşu, George Banu face analiza spaţiului destinat teatrului: actorul nu vede nimic în sală, dincolo de marginea scenei, fiindcă e întuneric. Nu ştie cum reacţionează spectatorii, dacă mai sunt acolo pentru el sau dacă l-au părăsit. Lumina reflectoarelor îi urmăreşte numai pe actori, împiedicându-i să mai distingă ceva. Sala seamănă cu o groapă. Aurul şi roşul sunt ale cortinei regale, sala este infernul – opac, plin de voci indistincte, tentant. Exact asta observă personajul piesei cehoviene, un actor bătrân, care adoarme, purtând încă un costum de rege grec. Nu s-a dezbrăcat de haină, deci n-a ieşit din rol. Cu o lanternă, pe care o fixează în ochii spectatorilor, actorul descoperă, pentru prima dată, cum arată teatrul noaptea: ca o groapă. Nu e singur, mai are un spectator, sufleorul, care doarme în teatru pentru că nu are unde se duce. Actorul îşi începe rolul, recitând patetic bucăţi din Hamlet, Othelo, Boris Godunov, deşi spectacolul s-a încheiat de mult. Se plânge că şi-a pierdut farmecul, „şi-a îngropat talantul”, a fost şi el tânăr, l-au iubit câteva femei, 46 de ieşiri la scenă, pentru aplauze, nu-i mai sunt de ajuns. Viaţa regelui Calhas, cu care actorul se identifică nefericit, în fiecare moment, este lipsită de glorie. Trezit la realitate, pentru câteva secunde, actorul nu-şi mai doreşte decât un colţişor în care să trăiască fericit, la Londra. Este vanitos, ca orice artist uşor cabotin, şi aşteaptă aplauzele singurului spectator rămas: sufleorul.
Într-o groapă priveşte şi bărbatul care vrea să se însoare, terapeutic (suferă de palpitaţii), şi cel deja însurat cu o femeie obositoare. În egală măsură, bărbaţi şi femei, personajele cehoviene dau impresia că sunt în pragul unei crize de nervi, provocate de nimicuri. Sentimentele, deşi autentice, sunt trăite superficial, fiindcă, nu-i aşa, cum spune rezonabil un servitor cu alura unui dandy, şi durerea are o limită! Nu poţi să te îngropi de vie, după moartea soţului (afemeiat, bădăran, agasant şi când era viu!). Este absurd să-i mai faci reproşuri soţului şi după cel el te-a părăsit pentru o lume mai bună! E ca şi cum „te-ai duce să depui o cerere de divorţ la farmacie!”. Femeile nu se pierd niciodată, cu adevărat, cu firea, aşa cum observă, maliţios, un bărbat decis să nu se lase subjugat de farmecele văduvei: „V-aţi îngropat de vie, dar n-aţi uitat să vă pudraţi!”
În viziunea regizorală captivantă a lui Victor Iona Frunză, cu o trupă de actori care sunt cuceritori prin autenticitate, spectacolul Bărbaţi, femei şi viaţa dintre ei (Teatrul „Maria Filotti” Brăila) este o desfacere ingenioasă în bucăţi a „maşinăriei Cehov”. Se pun deoparte pălăriile, se lasă la intrare mănuşile de dantelă fină, bijuteriile sunt scoase din sertare, fracul, pantofii de lac şi ciorapii fini, de mătase, atrag privirea, fascinează prin rafinament. Toate aceste accesorii sunt ale unei lumi în care livada de vişini n-a fost încă înstrăinată. La vedere, paradoxal, rămâne doar sufletul, cu partea lui de imprevizibil. Pe scenă, un scaun frumos, din decorul de epocă, se face praf de mai multe ori şi este mereu recompus din bucăţi. Efortul de a salva frumuseţea nu e niciodată inutil.
Avertisment: dacă aveţi fete de măritat, nu le transmiteţi, ca tată, duhul contradicţiei! Nu contează, dela un moment în colo, în viaţă, în a cui proprietate intră Poiana boilor!
Spectacol jucat în cadrul Festivalului „Buzău iubește teatrul” (19 – 26 mai 2018)
BĂRBAȚI, FEMEI ȘI VIAȚA DINTRE EI – „Patru piese scurte de Anton Pavlovici Cehov”
Teatrul „Maria Filotti” Brăila
Regizor: VICTOR IOAN FRUNZĂ
Scenograf: George Mosorescu
Compozitor: Cari Tibor
Cu: Alin Florea, Valentin Terente, Corina Moise, Ramona Gîngă, Adrian Ștefan, Ioana Dragu, Gheorghe Decu, Mița Voicu, Nela Necula, Gheorghe Staicu, Florin Lazar, Ilie Nelu, Ionel Spălatu, Carmen Spălatu, Adriana Burcă
