Partenerii noștri de la Fundația Calea Victoriei ne-au trimis spre publicare un interviu cu Cristian Vechiu, lectorul școlii de vară „O mie și una de nopți”, o temă mai mult decât atractivă și binevenită în acest miez de vacanță. Așadar, citiți interviul și mergeți la … școală! 🙂
Cât de veche este cartea celor 1001 de nopți? Care e cea mai veche poveste?
Cel mai vechi manuscris, care conține doar câteva fragmente din poveștile celor 1001 de nopți, datează din anul 879. Cât despre cea mai veche poveste, sunt tentat să răspund că însuși motivul de bază al cărții, Șeherezada spunând povești șahului pentru a-și salva viața, reprezintă povestea „sursă”. Altfel, dacă ar fi să dau un răspuns mai tehnic, probabil că primele 3 povești, cu care Șherezada îi deschide apetitul lui Șahriar pentru fantezie, se numără printre cele mai vechi. Despre două dintre ele, „Povestea cu pescarul și cu efritul” și „Povestea cu hamalul și cu cele trei copile” vom vorbi la cursul de săptămâna viitoare.
Există diferențe între varianta „originală” a cărții și varianta care a ajuns în Europa?
Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări când vine vorba de 1001 de nopți, întrucât apariția versiunii actuale este una sinuoasă. În forma ei cea mai veche, 1001 de nopți cuprindea doar câteva povești – cât să acopere puțin peste 100 de nopți. Cu timpul însă, fondului narativ primar i s-au adăugat și alte istorisiri, într-o primă fază toate venind pe filiera Orientului Mijlociu. Prima versiune „europeană” i se datorează lui Antoine Galland, care a tradus poveștile având ca sursă un text sirian. Galland însă nu s-a oprit doar la textul cu pricina, ci a și adăugat unele povești noi, culese din Imperiul Otoman și Siria. Adăugiri va mai face și Sir Francis Burton, care oferă una dintre cele mai cunoscute traduceri ale poveștilor în limba engleză. În orice caz, versiunea pe care publicul occidental o cunoaște acum este una care însumează fix 1001 de nopți pline de povești, spre deosebire de variantele mai vechi din limba arabă.
Ce puncte comune există între basmele arabe și cele din spațiul european? Sunt teme din Odiseea care apar în unele povești, ai idee cine a influențat pe cine?
Există într-adevăr anumite motive literare pe care le împărtășesc basmele arabe cu cele europene. O să dau un scurt exemplu edificator: povestea care a inspirat celebrul basm „Cenușăreasa” este relatată de Strabon în secolul I î. Hr. – personajele principale fiind frumoasa grecoaică Rhodopis și faraonul Egiptului. Un motiv literar prezent în această poveste, acela al fraților mai mari care sunt invidioși, se regăsește în cel puțin trei povești din 1001 de nopți. Legătura cu Odiseea este vizibilă dacă ne gândim la aventurile pe mare ale lui Sinbad. Câteva elemente narative ne demonstrează apropierea dintre cele două povești: orbirea ciclopilor, pendularea personajelor principale între noroc și ghinion, dar și sfârșitul fericit în ciuda tuturor dificultăților întâmpinate. Când vine vorba de influențe, în acest caz, este cert că epopeea homerică reprezintă sursa de inspirație pentru povestea lui Sinbad.
Ce știi despre personajele principale, cine au fost Șeherezada și Șahriar?
Nu avem nicio dovadă că cele două personaje au existat într-adevăr, dar filonul persan al acestor povești din 1001 de nopți ne poate indica o posibilă sursă de inspirație pentru Șherezada și Șahriar. În această versiune, un rege persan este sedus de poveștile pe care i le spune una dintre favoritele sale, pentru a nu-l pierde din cauza altei femei. Poveștile fac ca regele să revină în fiecare noapte în iatacul ei.
Dar despre celebrul calif Harun al-Rașid? Cât de realist e portretul de conducător înțelept și echilibrat care i se face în poveștile din 1001 de nopți?
Califul Harun al-Rașid este nu doar un personaj de poveste, ci și unul istoric. Desigur că portretul făcut de Șehereazada califului este unul ușor exagerat. Sunt, totuși, strecurate uneori critici subtile la adresa califului, altfel idealizat secole la rând în spațiul islamic al Orientului Mijlociu.
Personaje de diferite religii par să se înțeleagă foarte bine în unele istorisiri. Cum arăta în vremea respectivă peisajul cultural al marilor orașe din Orientul Mijlociu?
Tonul împăciutor al poveștilor oscilează uneori, deși în cele mai multe cazuri avem într-adevăr creionat un tablou ce ne înfățișează o societate funcțională în ciuda diversităților culturale, etnice, lingvistice și religioase. Cred că poveștile care s-au adăugat imediat după moartea califului Harun al-Rașid (secolele IX-X) reliefează îndeosebi o dinamică interesantă ce permitea creștinilor, evreilor și musulmanilor să conviețuiască. Totuși, există și o tentă de idealizare în conceperea acestui peisaj cultural. Chiar și așa, conflictele istorice care se suprapun acestei perioade proveneau mai degrabă din spațiul islamic, revolte religioase care uneori mascau revolte sociale sau economice.
Revenind la cea de-a doua întrebare, trebuie spus că dezvoltarea urbană din timpul dinastiei abbaside -din rândul căreia făcea parte și Harun al-Rașid- a fost una fără precedent pentru perioada respectivă. În spațiul european, orașele fuseseră decimate de invaziile barbare, în timp ce tot Orientul Apropiat și Mijlociu înflorea sub conducerea primilor abbasizi. Bagdadul, de pildă, a fost construit în aproximativ 5 ani. Peste 100 000 de oameni au contribuit la clădirea sa. În perioada de glorie, Bagdadul avea zeci de biblioteci, mai multe decât orice alt oraș al lumii, numeroase instituții de învățământ, un observator astronomic, sute de toalete publice, grădini luxuriante și piețe și alte spații de comerț. Bagdadul a fost un adevărat centru economic și cultural preț de câteva secole.
Dacă ar fi să poți face o călătorie în timp, în care oraș te-ai opri? Bagdad, Cairo, Damasc sau Basra?
Cred că toate marile orașe menționate în 1001 de nopți mi-au incitat fantezia, de la orașul păcii, cum mai era cunoscut în vremea de demult Bagdadul, trecând mai apoi prin cetatea negustorilor, Basra, continuând cu celebrul oraș Samarkand, unde s-a construit primul atelier de fabricat hârtie din Orientul Mijlociu, în secolul al VIII-lea, peregrindând prin bogatul Damasc, cu ale sale țesături minunate, și sfârșind, de ce nu, în Cairo, într-un ținut al poveștilor magice.
Sursă foto: arhiva Fundației Calea Victoriei
