„Cum trăiesc oamenii
Care încap unul în inima celuilalt”
O apariție editorială care așază volumul pe un raft cu cărți foarte speciale. Oferită cadou devine talisman al frumosului. O iubire de sine și de celălalt, o iubire de(-o) viață pusă în versuri și poeme fără titluri, nici măcar numerotate, ci identificate în baza unui cod de bare folosit adesea de întemnițați pentru măsurarea timpului. E aici, în această codare a titlului (încifrarea absenței) o nevoie de a pune posesoarea gândurilor în secundar, destinatarul/destinatara fiind cel/cea care contează.
O carte din categoria celor de lux: copertă pânzată, semn de carte dublu ca lungime față de mărimea cărții, pagini albe care separă poemele și toate celelalte semne. Cu un titlu ce-ți aduce aminte de piesele de teatru scrise de Matei Vișniec (nimic întâmplător), volumul apărut la Editura Zugzwang poate fi achiziționat direct de pe site-ul editurii.
„(…)
Să-ți prind visele între degete
Să beau ca să-mi amintesc că nici unul nu am cerut
nimic din toate acestea
Și că cea mai mare dependență a ta e
Să nu ai nevoie de mine”
*
(…)
Sâmbăta seara
La Veneția
Oamenii mimează fericirea
Eu o sorb dintr-o singură înghițitură
*
Pe toate continentele
În toate țările
La fiecare colț de stradă
Așteptând la semafor
Cumpărând o pâine
Sunt femei
Cu inimile frânte
Prinse cu ace de siguranță
La rever
Medalii din războaie pierdute
Cărora le-au supraviețuit
*
(…)
Lipsa tandreței se insinuează peste tot și își întinde
mucegaiul pe care îl inspir ascultătoare
(…)
*
Vorbesc enorm cu cei ce nu mai sunt
Le aprind lumânări
Prin toate bisericile lumii
Vă rog să mă iertați
Orice ar fi
Să știți că n-am cerut nimic
Din toate acestea
N-am cerut ziua de mâine
Și nici bucuria de ieri
Nu mă plâng
Doar mă întreb
Și încerc să nu calc pe morminte
Precum un cal
Rănit în război
Care încă simte căldura trupurilor de sub pământ
*
(…)
O bancă rămasă intactă
Într-o biserică bombardată
Eu
Fără tine
*
(…)
O boală incurabilă
Ce cântărește mai greu decât tristețea
Ridurile au început să-mi scrie
Numele tău pe frunte
(…)
Tu ştiai că există o balenă solitară în oceanul Pacific al cărei strigăt atinge frecvenţe atât de înalte încât nimeni din specia ei nu o poate auzi? de Rozana Mihalache
