Mai mult ca niciodată, anul acesta monarhia românească a fost prezentă în spațiul socio-cultural autohton, membrii acesteia (trecuți la cele veșnice sau încă în viață) fiind aduși în atenția noastră sub diferite forme. Este imposibil să vorbești despre aniversarea Centenarului României fără să aduci în discuție contribuția celor care au participat direct la înfăptuirea Marii Uniri. Ferdinand și Maria, cei care erau la conducerea statului român în 1918 au avut un aport decisiv la realizarea României Mari, în ciuda dificultăților de ordin politic (provocate de opoziția din mediul politic intern, dar și de către reticența marilor puteri din Europa) și a celor de ordin social. Voința unui popor afirmată în repetate rânduri trebuia să fie consfințită și din punct de vedere politic, iar asta presupunea un lung șir de negocieri și tratative între reprezentanții puterii și ai opoziției, dar și între membrii Casei Regale și ai Guvernului cu reprezentanții celorlalte state din Europa, totul pe fondul unui haos datorat ieșirii dintr-un război devastator.

Despre toate acestea a scris Regina Maria în jurnalele sale, și despre încă despre alte câteva. Evident că aceste însemnări sunt subiective, în ciuda unei oarecare detașări (cultivată/educată în timp) față de cele relatate și datorată (în mare măsură) conștientizării poziției sociale pe care o ocupa. Regina Maria a știut încă de la primele rânduri așternute că aceste însemnări vor servi posterității pentru o interpretare a faptelor istorice și pentru o așezare in situ a unor oameni și locuri vitregite de istorie, de aceea analizarea și interpretarea consemnărilor reginei trebuie realizate în paralel cu consultarea altor documente din epocă. A nu se înțelege că aceste jurnale nu sunt prețioase din punctul de vedere al conținutului în sine, din contra, găsim aici date relevante pentru elucidarea condițiilor în care au avut loc diferite evenimente din plan intern sau extern în timpul Primului Război Mondial și în anii următori acestuia. Toate acestea fiind spuse, un demers de transpunere în discurs teatral a unor consemnări ale Reginei Maria este curajos, dar, aș spune eu, și necesar. Pentru că arta teatrală ajută de multe ori mult mai bine la înțelegerea cauzalității uei realități istorice, deorece dramatizarea facilitează decodarea informației. Dar pentru ca montarea să fie o reușită, selecția textelor trebuie să fie foarte atent realizată, accentul să cadă pe relația cauză-efect (ce eveniment sau întâmplare a provocat schimbarea sau ce personaj a stat la baza schimbării și ce l-a determinat pe acesta să se implice activ din punct de vedere politic etc.).

Adaptarea jurnalelor Reginei Maria pentru scenă de la Teatrul Mic s-a concretizat într-un one-woman-show care o are drept protragonistă pe Simona Mihăescu, regia fiind asigurată de Ștefan Lupu, o asociere inedită între cele două nume, dar m-am bucurat să văd că a existat comunicare între ei, încredere și susținere reciprocă.

Cel mai mare risc la o astfel de adaptare, din punctul meu de vedere, este lipsa unui echilibru. Iar cei doi au evitat acest pericol, ba chiar au creat o construcție scenică bine articulată. Pentru că, în mod obișnuit, oamenii se raportează la membrii Casei Regale românești de pe poziții extreme: ori exultă, ori desconsideră total orice acțiune inițiată de către aceștia de-a lungul timpului. Ei bine, selecția textelor a fost destul de bine realizată, astfel încât accentul să cadă pe mesaj, pe realizarea acelui continuum de inițiative, fapte și evenimente care au condus la înfăptuirea României Mari. Implicarea Reginei în Primul Război Mondial, organizarea spitalelor de front și a serviciului de ambulanță, asigurarea serviciilor de asistență socială și/sau medicală de după război și refugiul de la Iași au fost foarte bine decupate scenic din noianul de însemnări regăsite în jurnalele acesteia. De asemenea, au fost suficient de bine puse în evidență relațiile din plan intern dintre putere și opoziție, dar într-un mod care să nu agreseze inutil memoria și să îngreuneze efortul de înțelege al celui din sală, în felul acesta spectacolul devenind accesibil și unor tineri mai puțin inițiați în tainele istoriei României sau Europei de la început de secol XX.

Simona Mihăescu a dat scenei o Regină Maria când afectată de pierderile umane din timpul războiului, când nerăbdătoare să se implice efectiv în salvarea vieților soldaților români, când hotărâtă să-și pună la bătaie toate relațiile politice și tot șarmul pentru ca visul unei Românii Mari să devină posibil. Latura profund umană a personajului istoric care a fost Regina Maria este pusă în evidență prin intermediul relatării episodului pierderii lui Mircea, fiul cel atât de mult iubit și care a murit răpus de tifos exantematic la nici 3 ani. Suferința mamei și a femeii care a fost Maria, regina românilor o aduce mai aproape de români.

Ștefan Lupu a reușit să fie suficient de echilibrat în alegerea și utilizarea mijloacelor scenice, astfel încât accentul să cadă pe mesaj: scenografie simplă, cu puține obiecte în scenă, dar care capătă multiple funcționalități, cu proiecții media excelent plasate temporal, în momente-cheie ale spectacolului, cu o selecție a imaginilor foarte atent realizată. Toate acestea concură într-un foarte fericit mod la realizarea unui spectacol de bună calitate.

Finalul, cu o Regină Maria ridicată deasupra vremurilor și ducând visul României într-un viitor care devine certitudine sub ochii noștri este magistral realizat, pelerina fiindu-i pusă pe umeri Mariei de însăși poporul român, cel în slujba căruia s-a pus până la moarte și dincolo de aceasta chiar.

Regina Maria, spectacolul Teatrului Mic este de văzut și după ce vom fi încheiat socotelile cu celebrarea Centenarului, căci istoria se scrie în continuare. Mergeți să o vedeți pe Simona Mihăescu la Sala din Gabroveni și încercați să-i luați cu voi și pe cei mai tineri, chiar vor înțelege mai bine cum a devenit posibilă Ronânia Mare.

Regina Maria- jurnal de război

Scenariul: Simona Mihăescu

Regia: Ștefan Lupu

Scenografia: Ana Cântăbine

Light-design, Video: Iulian Bălțătescu

Content audio-video: Marius Toader, Adrian Robe

Video-mapping: Constantin Șimon

Cu: Simona Mihăescu

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

2 comentarii

    • Avatar photo

      Mulțumim, draga noastră prietenă! 🙂 Contează mult un astfel de feedback pt noi.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura