Aveam o poftă imensă de a citi o carte polițistă de bună calitate și am avut intuiția că în acest volum voi găsi exact ceea ce caut sub acest aspect, căci nu doream să-mi pierd timpul cu scrieri ieftine, de duzină.
Povestirile ce alcătuiesc acest volum au fost reconstituite din manuscrisele rămase în urma lui Fernando Pessoa și de aceea nu au forme definitive, astfel că pe alocuri întâlnim nume schimbate sau chiar reluări ale acelorași scene, ce constituie variante de lucru ale povestirilor respective, scrise fragmentar din câte se pare. Dar, în pofida acestor aspecte care, în loc să deranjeze, oferă involuntar o perspectivă interesantă asupra bucătăriei scriitoricești, intrigile sunt surprinzătoare, palpitante și interesant construite. Uneori, cititorul nu găsește în text toate elementele necesare pentru a putea descifra enigma, dar acest lucru nu știrbește farmecul povestirilor și nici pe cel al raționamentelor pe care doctorul Quaresma le ilustrează cu atâta naturalețe, diluând caracterul straniu din fiecare caz.
Îmi place aura pe care i-o conturează Pessoa acestui inedit personaj încă din prefața ce se vrea în oarecare măsură justificativă pentru buchetul istorisirilor ce vor urma, dar și pentru fascinația pe care descifratorul o exercită asupra celor care ajung să îi descopere calitățile. Pe doctorul Abilio Quaresma îl vor admira și cititorii o dată ce vor cunoaște stilul în care rezolvă “şaradele” cu care se confruntă. Quaresma este pasionat de tot soiul de descifrări și, cu cât o problemă este mai încâlcită, cu atât este mai entuziasmat. Folosindu-se de logică, de rațiune, în defavoarea unei foarte atente observații, el dezleagă probleme ce le dau mari bătăi de cap anchetatorilor oficiali, surprinzând prin luciditate, prin limpezimea ideilor și prin capacitatea de a vedea adevărul în spatele aparențelor. Avem de-a face cu crime, cu sinucideri sau cu furturi și, în toate cazurile, reușita lui Quaresma în elucidarea misterului întărește măiestria minţii acestuia, ce urmează metode ingenioase.
“M-a umplut de amărăciune constatarea că un om cum fusese Quaresma nu avusese parte de nicio zi de celebritate. Știam prea bine că el nu o căutase niciodată, fiindcă rămăsese mereu un visător, prizonier al alcoolismului său impenitent, dar și al sistemului său de raționament devenit aproape automat.” (pag. 14)
Ineditul caracter al acestui personaj conferă prospețime genului polițist și mă bucur că am avut prilejul să mă delectez cu aceste povestiri ce m-au ținut cu sufletul la gură, oferindu-mi totodată acel “je ne sais quoi” prin care o scriere poate fi considerată valoroasă din punct de vedere literar. Mi-a atras atenția și fundalul povestirilor – Lisabona și împrejurimile sale, ce conferă un aer boem, fermecător, potențând misterul fără a-l împinge în sfera supranaturalului. Umbră, pasiune, sânge fierbinte, patimă umană autentică – acestea ar fi trăsăturile pe care Lisabona, ca un fel de personaj, le imprimă scriiturii. Pe tot parcursul lecturii persistă senzația că ai în față ceva mai mult decât niște enigme polițiste, intuiești un alt fel de fibre împletite în țesătura narativă.
Editura: Humanitas Fiction
Anul apariției: 2016
Traducere din limba portugheză: Dinu Flămând
Nr. de pagini: 340
ISBN: 978-606-779-002-3
— cumperi cartea de la: elefant.ro sau libris.ro —
Un comentariu
Am de ceve vreme în bibliotecă “Cartea neliniştii” a lui Pessoa, dar încă nu simt că am dispoziţia necesară să mă apuc de ea. Cred că voi începe în schimb cu aceste nuvele poliţiste ca să mă obişnuiesc un pic cu stilul său.