Nu-i rău deloc să mergi să vezi piese de teatru destinate copiilor. Dacă sunt montate cum trebuie și au toate ingredientele, n-au cum să nu fascineze și adulții. Și mai e ceva, la piesele pentru copii vezi imediat greșelile. Montările de acest tip au nevoie de foarte multă logică interioară, de o atenție deosebită din partea regizorului pentru text și pentru adaptarea acestuia la public (atunci când se impune), de o dinamică antrenantă, dar nu obositoare, de un ritm al succesiunii momentelor specific. Se mai adaugă la toate aceste proiecțiile video (absolut necesare astăzi!), muzica (care trebuie să fie de cea mai bună calitate) și momentele de dans (cu coregrafii extravagante, dar în limite rezonabile).
În noua premieră a Teatrului Excelsior – Prâslea cel voinic și merele de aur – regăsim toate aceste elemente în doze atent cântărite, astfel încât și cel mai neastâmpărat copil să fie cucerit. Căci rolul unei povești montată în ramă teatrală acesta este: să cucerească și să introducă în universul poveștilor și pe cei mai refractari copii. O reprezentație de o oră face minuni – îi educă atenția, îl învață să deceleze între centrii de acțiune de pe scenă, îl obligă să-și compună singur desfășurătorul acțiunii și-i dezvoltă atneția distributivă.
Basmul lui Petre Ispirescu are de toate: personaje bine conturate, succesiunea acțiunilor, opoziție între Bine și Rău, crescendo și deznodământ atent rezolvat. Și în viziunea regizorală a lui Eduard Petru Jighirgiu le găsim pe toate la locul lor. Am intrat în joc încă de la prima scenă, de îndată ce împăratul și a lui soață țin sfat cu cei trei fii cu privire la soarta pomului cu mere de aur.
Ion Bechet și Mihaela Coveseanu își asumă rolurile și le duc la bun sfârșit fără multe artificii, ci cu naturalețea aceea atât de căutată astăzi și din ce în ce mai greu de găsit. Lui Radu Micu rolul lui Prâslea îi vine ca turnat; are și spirit ludic și înțelepciune, dar și mult firesc. Cei doi frați vin și-l completează în momentele cheie, nu-l eclipsează, ci, din contra, reușesc să-l pună în cea mai favorabilă lumină, căci așa cere povestea. Cele trei surori sunt și ele acolo unde trebuie, apar exact la momentul potrivit și împart scena cu cei trei frați fără să se încurce unii pe alții, astfel încât acțiunea curge de la sine, copiii putând urmări fără prea mare efort felul cum se ajunge la deznodământ.
Sunt foarte bine venite și bine lucrate momentele de coregrafie; cu o mișcare scenică cursivă, care nu derutează, dar are ritm și culoare, cele trei actrițe își asumă, pe rând, fie rolul celor trei grații care amăgesc pe cei doi frați mai mari, fie rolul celor trei surori închise în castelele lor. Muzica se pliază pe acțiune și are o orchestrație suficient de modernă, încât să atragă și pe cunoscători, dar și pe novici. Și să nu uităm că și muzica de teatru face parte din ceea ce numim generic „educație muzicală”. Costumele sunt simple, fără multe excese (în general, la piesele pentru copii se face exces de culoare și/sau de tot felul de ornamentații) și vin să completeze firesc acțiunile personajelor.
Nu simți când trece timpul la Prâslea cel Voinic și merele de aur. Și parcă ai mai vrea să stai și să cânți alături de personaje încă ceva timp și după ultimele aplauze. Și e ceva dacă se întâmplă asta la o montare al cărei subiect este un basm vechi românesc. Semn mai bun că spectacolul trebuie văzut de cât mai mulți copii nu cred să existe. Așa că… vă recomand să urmăriți când va fi următoarea reprezentație.
PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR după Petre Ispirescu
Dramatizarea: Eduard Petru Jighirgiu
Distribuția:
Împăratul – Ion Bechet
Împărăteasa – Mihaela Coveseanu
Prâslea – Radu Micu
Ileana – Loredana Cosovanu
Fratele cel mare – Doru Bem
Fratele mijlociu – Marian Rădulescu
Sora mijlocie – Andreea Șovan
Sora cea mare – Iulia Samson
Regia și muzica: Eduard Petru Jighirgiu
Costumele: Maria Nicola
Coregrafia: Judith State
Concept video: Cristian Niculescu
Antrenament vocal: Claudia Măru Hanghiuc
