Cum să nu-ți ratezi tinerețea ar putea să fie subtitlul acestei montări, în regia lui Radu Iacoban. Cu premiera în 26 ianuarie 2020, spectacolul are toate șansele să cucerească public divers, tocmai pentru că e un spectacol altfel. Un triunghi deloc amoros, trei tineri care par că nu vor să iasă nicicum dintr-o stare de adolescență perpetuă, care-și permit să încerce senzații tari, să facă orice, numai să muncească nu, care-și testează limitele până ating pragurile suportabilității fizice și psihice, pe scurt aceasta este povestea din Asta-i tinerețea noastră, textul scris de Kenneth Lonergan și tradus de Radu Iacoban. Până aici nimic nou sub soare: toți adolescenții trec prin etape de (auto)cunoaștere, mai mult sau mai puțin (auto)distructive, toți avem dilemele noastre existențiale care se nasc concomintent cu primele furtuni hormonale, ambele devenind astfel cauze pentru stările paroxistice cărora ttebuie să le facă față atât protagoniștii, cât și cei din jurul lor – familiile și prietenii. Dennis, Jessica și Warren nu se deosebesc prin nimic față de congenerii lor: au visuri, au speranțe (mai mult sau mai puțin deșarte), vor distracție continuă, n-au chef de muncă, dar au o mulțime de probleme personale, pe care le cară cum pot după ei: lui Warren i-a murit o soră, Dennis are mama plecată undeva, departe, iar Jessica e într=o continuă căutare de identitate personală. Toate acestea se derulează sub forma unor dialoguri care par incoerente și lipsite de consistență, canvasul fiind fuga de acasă cu o importantă sumă de bani a lui Warren.

Credit foto: Adi Bulboacă

Radu Iacoban nu e la prima montare a acestui text, așa că a știut foarte bine ce actori să caute pentru fiecare rol. Cu toate acestea, e surprinzătoare alegerea lui Nicholas Cațianis pentru rolul lui Dennis, actorul fiind într-un continuu contre emploi, nimic din ceea ce joacă și contruiește pe scenă nu face parte din structura personalității sale. Așa se face că tot ce pune el în rolul Dennis ține de știința jocului și de relația dintre actor și regizor. Poate că unele tușe din unele scene (mai ales cele în care se prizează cocaină) sunt prea stridente, dar am convingerea că acestea se reglează prin joc.Warren e întruchiparea perfectă a adolescentului întârziat, care are bani dar habar n-are ce să facă cu ei, cu o traumă extrem de importantă în istoricul personal peste care nu l-a învățat nimeni cum să treacă (au cum să și-o convertească într-o experiență utilă/folositoare), colecția lui de jucării fiind marca unui cordon ombilical încă netăiat. Ciprian Chiricheș este alegerea perfectă din punct de vedere fizic – fragil, înalt și prea slab, cu o mimică facială care-i trădează deruta și frământările; simte jocul, dar are încă tendința să anticipeze următoarea scenă, ceea ce imprimă un aer de grabă care dăunează construcției de rol, dar cu siguranță că plusul de reprezentații îl vor ajuta în acest sens. Blanca Doba este ingenua de serviciu, Jessica îi vine mănușă, iar cei care o cunosc din rolurile de la Arad, Teatrul de Comedie din București sau din alte teatre, o vor redescoperi aici în cu totul altă lumină. Îi vin perfect hainele stridente și excentric colorate, mestecă gumă și face baloane care și cum ar respira, alternează stările cu o repeziciune fantastică. Relația ei cu Warren intră pe un făgaș al firescului, un firesc dictat de contextul situațional dat de autorul textului.

Credit foto: Adi Bulboacă

Asta-i tinerețea noastră este un spectacol marca Radu Iacoban în întregime: de la traducerea realizată de el (i-am simțit marca în frazare și în unele expresii specifice lui) și până la felul cum se folosește de mijloacele scenice. A făcut echipă cu Tudor Prodan și Bogdan Gheorghiu, aceiași cu care a lucrat și la Cântăreața cheală (spectacolul aceluiași teatru), ceea ce dă unitate și coerență viziunii scenice. Nimic în plus, nimic în minus. Ce are aparte acest spectacol față de altele semnate de Iacoban sunt momentele de muzică live, care au rolul de elemente de legătură, tranziția de la un moment la altul făcându-se într-un mod specific adolescentin: cu mult zgomot și uneori cu vulgaritate/trivialitate. Expresivitatea aceasta sonoră dă o anumită plasticitate întrgului spectacol, numai că mi-aș fi dorit să fie puțin mai mult pusă în valoare, speculate într-un sens mai profund mesajele transmise pe această cale. Găsesc aici și o grabă a regizorului dată de presiunea timpului – nu știu de ce, dar am avut senzația că i-a fost frică să nu fie prea lung spectacolul. Sunt câteva momente tăiate brusc,  inclusiv finalul, unele replici rămân în aer, câteva construcții sunt superficiale și lipite de nuanțe – se merge prea mult pe tipar și tipic, se accentuează uneori prea mult ideea că toți adolescenții sunt depresivi, haotici și/sau marcați de trame personale din care nu ies nicicum. De asemenea, mi-ar fi plăcut ca scena în care Dennis este marcat de vestea morții unuia dintre cei cu care făcea „afaceri” să fi fost speculată altfel, să fi avut o continuare, să fi avut un revers în schimbarea de stare/personalitate a lui Warren, așa rămâne prea decupată. Există o tendință a dramaturgilor contemporani de a trata membrii unei generații întregi pe acelați calapod, textele nefiind generoase din acest punct de vedere, dar rămân la convingerea că regizorul are toată libertatea să suplinească această carență prin construcția nuanțată a fiecărui personaj în parte, dându-i coerență și profunzime din felul cum acordă importanța cuvenită fiecărui gest și din felul cum îmbracă fiecare moment în parte – cu un sound specific, de exemplu.

Credit foto: Adi Bulboacă

Cu toate minusurile semnalate, Asta-i tinerețea noastră este un spectacol de referință pentru Radu Iacoban – regizorul. Este un indicator excelent pentru nivelul de maturitate profesională pe care l-a atins regizorul și sunt convinsă că spectactorii vor fi iubi jocul celor trei actori, până într-atât încât se va putea vorbi de sute de reprezentații.

ASTA-I TINEREȚEA NOASTRĂ

de Kenneth Lonergan

traducerea – Radu Iacoban

Distribuția:

Dennis Ziegler: Nicholas Cațianis

Jessica Goldman: Blanca Doba

Warren  Straub:  Ciprian Chiricheș

Scenografia: Tudor Prodan

Light designer: Bogdan Gheorghiu

Regia: Radu Iacoban

Durata: 2 h ( fără pauză)/ limita de vârstă : 13 ani / premiera: 26 ianuarie 2020

Share.

About Author

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura