Ediție îngrijită de Silvia Irina Zimmermann

Ilustrații din Arhiva Princiară de Wied

Am spus-o într-o cronică recentă că vara aceasta e vara poveștilor. Se pare că va fi cu adevărat astfel, căci iată, tocmai am terminat un nou volum de povești. De data aceasta, princiare, din toate punctele de vedere. Din păcate, momentul citirii volumului se suprapune cu unul deloc fericit, cel al trecerii la cele veșnice a unei alte regine, Ana de România, soția Regelui Mihai. Dar cred că nu există omagiu mai frumos adus Casei Regale decât cinstirea memoriei faptelor de glorie ale membrilor acesteia. Iar Regina Elisabeta a avut un rol covârșitor la asigurarea întemeierii unei tradiții monarhice în România, tradiție care, sperăm, că va continua mulți ani de aici înainte.

Se știe că dramele Reginei Elisabeta și a regelui Carol se leagă în primul rând de pierderea frumoasei lor descendente, prințesa Maria, cea care a murit pe când avea doar 4 ani. Peste această dramă puternică familia regală a trecut cu greu, de fapt regina nu s-a consolat niciodată cu gândul de a nu mai avea și alți copii. Iar aceste neconsolate griji se observă și în „Poveștile Peleșului”, mai cu seamă în ultima poveste, de fapt o nuvelă care a fost tradusă în limba română de Elena Radu Rosetti în 1897. Aici, în rândurile acestea scrise cu foarte mare putere de introspecție și cu foarte mult talent regăsim scoase la suprafață toate îndoielile, spaimele și neputințele datorate conștientizării pe an ce trece a faptului că nu va putea avea și alți copii, în afara Mariei.

 

„-Ei bine, îi zisei după o pauză lungă. N-ar fi bun de rege copilul acesta adormit pe spatele leului?

– E bun, răspunse sfinxul, dar nu se va sui pe torn. Va muri tânăr și va fi plâns de popor.

– Dar ăstălalt care călărește pe un armăsar?

– Va fi un viteaz, dar va cădea în prima bătălie.

– Dar acela care străbate înot, așa de îndrăzneț, lacul?

– Va fi mângâierea unei văduve.

– Dar acela care bea din caliciul unui crin?

– Va fi lacom, calic chiar, ceea ce nu face pentru un rege.

– Dar acela căruia i se taie aripile, spre a fi adus pe pământ?

– N-o să fie mare lucru de el, și cei ce-l vor iubi vor fi amăgiți.

– Dar acela ce se tăvălește prin nisip ca un tigru? Știu c-o să fie voinic și îndrăzneț!

– Va fi crud și sângeros și va face cele mai îngrozitoare crime.

– Dar cel ce se joacă pe spatele elefantului?

– Va fi dat jos de pe tron și va pribegi prin lume, fără patrie.

– Dar acela care doarme liniștit într-o magnolie?

– O să-și târască viața trist și părăsit și o să-și vază murind toți copiii.

– Dar acela care își soarbe apa din podul palmei?

– E leneș și n-o să-ți placă.

– Dar acela care își pierde vremea jucându-se cu un șir de mărgăritare?

– O să fie un mincinos.

– Dar vorbărețul acela, căruia îi fac curte păsările și flecărește cu dânsele?

– Va fi ușurel.

– Dar acela care se uită visător în apă?

– Va fi un poet și un cugetător mare, dar sănătatea lui șubredă nu-l va lăsa să-și ajungă scopurile.

– Dar acela care plutește pe aripile unui vultur?

– Va ajunge un mare om de stat, dar își va vedea țara atât de nenorocită vă va albi înainte de vreme.

– Dar acela care, culcat oe burtă, se uită cu așa băgare de seamă la ierburi și la insecte?

– Va ajunge doctor mare și nu-l vei putea răpi omenirii suferinde.

– Dar vezi că tocmai asta îmi trebuie mie: unul care să fie în același timp doctor, om de stat, războinic și mai știu eu ce. Și cuminte, și mare.

– Ei! Moise a venit numai o dată și nu se va mai întoarce.”

(din „Robia Peleșului”, traducere din limba germană de Elena Radu Rosetti)

 

Dar volumul „Poveștile Peleșului” nu merită citit doar pentru simplu fapt că poartă semnătura unei regine. Ba, din contra, aș spune că acest lucru contează prea puțin. Toate poveștile regăsite în cuprinsul cărții redau legende despre Munții Bucegi și oamenii lor, ținuturi pe care Carmen Sylva le-a îndrăgit de la prima vizită, deși Castelul Peleș nu i-a fost pe plac, ba chiar a acceptat cu greu să locuiască acolo, știind că prin camerele acestuia nu se vor auzi nicicând pașii copiilor mult doriți. Dar dragostea pentru oamenii și locurile acestea pline de farmec o vor ajuta, treptat, să accepte că Peleșul este palatul familiei regale și locul unde Carol I se va simți „acasă”. Sunt foarte frumoase poveștile dedicate Vârfului cu Dor, Furnicii, Jepilor, Pietrei Arse, Văii Cerbului, Omului, Văii Rele, Cetății Babei, Peșterii Ialomiței, ba chiar și singura poveste dedicată unui alt munte, Ceahlăului, are și ea un farmec aparte. În toate se regăsește printre rânduri dragostea reginei pentru portul românesc, pentru tradițiile și obiceiurile locului (pe care ajunsese să le cunoască foarte bine), pentru înțelepciunea oamenilor locurilor. De altfel, poveștile se completează minunat cu albumul de fotografii din a doua parte a cărții, acolo unde veți regăsi multe fotografii cu Elisabeta a României îmbrăcată în porturi populare, unul mai frumos ca altul.

 

„E lucru nemaipomenit cum eu, Peleșul, am ajuns să-mi oprească pe mândra mea mititică a veni la mine. Și cine se pune la mijloc, ca să oprească mult dorita noastră întâlnire? Nimeni altul decât urâta și răutăcioasa de Prahovă, care nu e nici ea o sfântă, ci aleargă cu graba furiei spre Ialomița, ca dimpreună cu ea să meargă până în Dunăre ca să întâlnească pe Argeșul, pe care nici că l-a văzut vreodată și plină de gelozie, cum este, o dă la o parte pe Doftana, care a pornit tot în acel drum și care fără doar și poate îi este mai dragă Argeșului.  Zău, că-mi vine să turbez! Să vezi mereu o drăguță ca ea, fără ca să poți ajunge vreodată la dânsa! Îndeobște, să fie ceva ce nu poți, când ești Peleșul, care e în stare să scoată din rădăcini și să mute stâncile din loc, asta-i un lucru care te scoate din minți!”

(Valea Rea)

 

Deși pe alocuri limbajul pare arhaic, poveștile sunt scrise în cea mai frumoasă și autentică limbă română, o adevărată încântare pentru cei ce vor citi. Acesta este unul dintre motivele pentru care recomand carte în special celor mici, dar și celor mari, care vor (re)descoperi în spatele Reginei Elisabeta pe scriitoarea de mare valoare Carmen Sylva.

 

povestile-pelesului_1_fullsizeEditura: Corint

Colecția: Istorie cu blazon

Anul apariției: 2016

Nr. pagini: 224

ISBN: 9786067930221

Cartea poate fi achiziționată de pe elefant, de pe libris sau de pe site-ul editurii.

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura