De dor de sufletul lui Andersen
Cu siguranţă puţină lume s-ar fi aşteptat ca Nichita Stănescu să fie publicat din nou, la peste patru decenii după dispariția sa. Mai ales că este vorba despre poezii şi proză dedicate universului copilăriei, multe dintre ele originale şi complet necunoscute. Şi totuşi iată că se întâmplă.
George Straton, preşedintele Editurii Rentrop & Straton (cea care a editat aceasta inedită carte) povesteşte cum a fost posibil:
„După cum poate ştiţi, Nichita a trăit mulţi ani într-un apartament din Piaţa Amzei. Este vorba chiar de celebrul apartament care apare în toate povestirile despre febra creaţiei ce avea loc acolo, despre vizitele celor mai cunoscuţi prieteni ai săi din lumea culturală a momentului şi despre ultimele sale zile pe acest pământ.
Ei bine, s-a întâmplat ca familia să decidă să doneze o parte din mobilier către Muzeul Literaturii Române. În pregătirea acestui moment, într-un birou, au găsit ceea ce avea să fie o uriaşă surpriză: un dosar cu mai multe manuscrise ce avea un titlu scris chiar de către Nichita Stănescu – De dor de sufletul lui Andersen.
Dora Stănescu, soţia poetului, a fost apoi cea care a sortat, a catalogat şi, într-un final, a fost de acord să le publice într-un volum la editura noastră. Sunt opere inedite, alături de opere mai puțin cunoscute, editate acum ceva vreme, care întregesc universul copilăriei imaginat de inegalabilul Nichita Stănescu. Este o mare bucurie pentru noi că am putut aduce acest omagiu, alături de familie, unuia dintre cei mai mari poeţi ai ţării, la peste 40 de ani de la dispariţia sa.
Vă invit să le citiţi şi să (re)descoperiţi copilul din fiecare, în inconfundabilul stil Nichita“, a declarat acesta.
Volumul „De dor de sufletul lui Andersen“ conţine o colecţie de texte originale, unele dintre ele complet necunoscute publicului, păstrate de autor în arhiva sa personală, texte pe care soţia sa (Dora Stănescu) a fost de acord să le publice, pentru păstrarea vie a spiritului poetului.
Tata si teiul – ilustratie Clara Vasilescu
107 pagini ce conţin scurte proze sau poezii cu titluri precum: „Din tainele ţipirigului“, „Mama cea bună şi copilul cel rău“, „Ce mi-a dat mie drept moştenire mama mea“, „Scroafa cea mică şi Marele Fluture“ sau „Tatăl meu şi libelula lui“.
Titlul volumului este chiar cel original, pe care Nichita Stănescu însuşi l-a scris pe coperta dosarului: De dor de sufletul lui Andersen – cu referire la povestitorul danez Hans Christian Andersen.
Pentru că, aşa cum veţi vedea, cele mai multe dintre aceste texte sunt de fapt mici poezii, basme, fabule, care se încadrează în universul copilăriei, fără să aibă însă ca destinatari doar copiii.
La distanţă de 67 de ani şi o lună de la debutul său literar (în luna martie a anului 1957 Nichita Stănescu debuta, simultan, cu trei poezii, în revistele Tribuna şi Gazeta literară) apariţia noii sale cărţi în cadrul Editurii Rentrop & Straton a fost îngrijită chiar de către fiica adoptivă a maestrului, Mirela Vasilescu.
O notă originală, care întregeşte povestea din jurul acestui volum de excepţie, este dată şi de faptul că ilustraţiile aparţin nepoatei marelui nostru poet, Clara Vasilescu. Regăsiţi ataşată una dintre aceste lucrări, realizată special pentru povestea „Tata şi Teiul“.
Sperăm să vă bucuraţi de această apariţie editorială alături de noi şi cititorii dumneavoastră.
Prezentarea integrală a cărţii poate fi văzută în magazinul online al Editurii Rentrop &Straton, www.rs.ro, de unde se şi poate comanda.
Ataşat aveţi coperta volumului + imagini cu manuscrisele originale ale poeziilor „Bunicul despre cele patru rase“ şi „Uzina lui tata“ + ilustraţia povestirii „Tata şi teiul“ – autor Clara Vasilescu.
La final, vă lăsăm să citiţi două dintre operele lui Nichita Stănescu, incluse în volumul „De dor de sufletul lui Andersen“:
Tata și teiul
Tatăl meu, pe vremea când era tânăr și cilibiu, s-a dus la teiul
nostru din curte și i-a zis:
— Lasă-mă să te mulg de umbră, te rog eu frumos, teiule,
lasă-mă să te mulg de umbră.
Teiul bineînţeles că s-a supărat și că s-a înmirosit și, cu pri-
vilegiul unui crivăţ trecător prin el, s-a întors spre tatăl meu și
i-a zis:
— Du-te la vacile tale și mulge-le de cuvântul lor, ţăranule!
Tata a zăbovit o clipă, – după care nu a mai zăbovit. I s-au
îngroșat picioarele și i s-au înnegrit. Se uitase la o stea blândă care
se lăsa mulsă, nu de lumină, ci de mit, adică de răsăritul ei, adică
de răsărit. S-a întors numai o secundă spre tei și i-a zis:
— Vaca dracului de tei care miroși nu a lapte, ci a paradis!
Tata a plecat.
Teiul s-a întomnat.
Visul
Am visat așa de-odată
că-ntr-o ţară fermecată
munţii sunt de ciocolată
cu piscuri de îngheţată,
iar când plouă stropuri stropuri
cad din nouri lungi siropuri
de zmeură și măceșe
și-alte multe pe alese
și că plopul făcea pere
și răchita micșunele
pietrele zaharicale
miere, cerurile goale
am ţipat și m-am trezit
de tot dulcele scârbit
chipul mi-l spălam cu apă
pâine am cerut și-o ceapă.
