Muzica renascentistă și chitara lui Costin Soare

M-am tot gândit în timpul concertului la sonoritățile specifice unei zile din anii când muzica serii se compunea. Renașterea este perioada cea mai fastă din punct de vedere cultural pentru istoria umanității, orice s-ar spune, dar, în același timp, nu putem nega sau uita condiționările generate de stratificarea socială și evenimentele istorice care au generat schimbări economice și sociale. Fac parte din generația care a învățat o istorie trunchiată, trecută prin filtrele naționalismului și ale altor -isme și căreia i s-a inculcat adânc ideea în mental(ul colectiv) că toate perioadele istorice care au precedat perioada contemporană au fost sub semnul unui primitivism greu de imaginat, dar mai ales de ignorat. De aici și felul cum se raportează congenerii mei la muzica acelor epoci, care e etichetată în multe feluri și de mult prea puține ori ascultată cum trebuie, pe îndelete. Mi se întâmplă adesea să dau exemplu pentru ce înseamnă o bună înțelegere a specificului unei epoci un documentar de pe unul din canalele TV dedicate care recompunea viața socială a unei străzi sau cartier din secolul al XIX-lea, cu tot ce presupunea acest proces: construirea caselor, magazinelor și atelierelor de croitorie sau a brutărie, oamenii să muncească în condițiile specifice epocii, să facă pâinea după rețetele epocii, ceea ce presupune multă, foarte multă muncă și o ritm de viață diurn epuizant. Abia așa realizezi că nici urmă de idilic în viața oamenilor, că supraviețuirea era cuvântul de ordine al zilei și multe altele.

Și, totuși, frumosul își avea locul lui! Era cultivat, era păstrat, respectat ca valoare, sub multe din formele lui, unele pierdute astăzi, altele înlocuite pentru totdeauna. Muzica n-a lipsit niciodată din preocupările zilnice ale oamenilor, s-au schimbat doar formele muzicale, instrumentele și funcțiile asociate acesteia. De aceea, sunt vitale demersuri cum sunt cele inițiate de Jordi Savall, care nu doar că descifrează partituri vechi, ci încearcă să le cânte și la instrumente cât mai apropiate de cele pe care se cânta atunci, în acei ani. Sistemele de notații muzicale s-au schimbat și ele, dar asta nu înseamnă că ceea ce ascultăm astăzi este departe de ceea ce se auzea în acele vremuri. În Renaștere, muzica a avut rol privilegiat, menestrelii din perioada medievală poartă alte măști acum, iar bufonii atât de dragi lui Shakespeare joacă adesea pe muzică. Cât despre commedia dell’arte, ce-ar fi fost ea în absența muzicii?

Costin Soare este o prezență constantă în peisajul cultural românesc din ultimii zeci de ani. Chitarist și lutist, bun cunoscător al muzicii vechi, profesor la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti, cu multe turnee la activ, iar concertele susținute de el au mereu programe foarte bine articulate în jurul unei idei sau concept. Songs, Fancies and Dances, concertul susținut la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu a fost un recital de muzică renascentistă și tocmai de aceea m-a atras. O microistorie culturală și muzicală a Europei, căci compozitorii au fost din Anglia, Spania, Italia, Ungaria și Franța. Centre culturale importante ale Europei, locuri unde muzica a fost întotdeauna binevenită. Diversitatea culturală s-a regăsit și în formele muzicale, iar compozitorii aleși au fost cu adevărat reprezentativi: John Dowland, Luys Milán, Alonso Mudarra, Luys de Narvez, Francesco da Milano, Bálint Bakfark și Adrian le Roy. Un program foarte consistent, cântecele fiind însoțite de explicațiile lui Costin Soare, necesare pentru novici, lămuritoare pentru cei acomodați cu universul sonor. Dacă muzica lui Dowland o știam, pe Bálint Bakfark abia acum l-am ascultat pentru prima dată, iar piesa lui, Non accedat ad te malum (Josquin), o interpretare a Psalmului 90, m-a impresionat foarte mult. Excelente explicațiile despre diferențele dintre pavan, fantesia și galliard, pentru că m-au determinat să ascult muzica într-un anume fel, ceea ce înseamnă o receptare a acesteia la justa valoare. Luys de Narvaez cu piesele lui lirice, dar și cu balada Conde Claros au ajutat publicul să înțeleagă cum s-a ajuns la chaconne și passacaglia.

În Renaștere pianul încă nu exista, lăuta fusese introdusă în Europa de mauri, iar compozitorii de la curțile regale erau onorați cum se cuvine. Poate că n-ar fi rău să existe cât mai multe astfel de concerte și inițiative culturale, care să contribuie la o mai bună cunoaștere a mediului cultural renascentist, cel care a contribuit decisiv la evoluția societății europene. Intrarea/holul de la parterul Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu e un spațiu potrivit pentru astfel de concerte, dar ele se pot organiza și în spații mai puțin vizitate/cunoscute din București. Mi-am promis să revin ca spectatoare la viitoarele concerte susținute de Costin Soare, am plecat spre casă cu senzația că am făcut o călătorie în timp de o frumusețe aparte.