Întreab-o pe Alice

Am cumpărat cartea aceasta pentru fiica mea. Mă rugase să o caut, era unul dintre volumele cu popularitate în rândul adolescenților, și am fost uimită să descopăr că mai circulă printre ei și titluri de cărți, așa cum circulă tot soiul de chestii virale. Așadar, Go Ask Alice – Întreab-o pe Alice, un jurnal cu autor anonim, cel puțin astfel este prezentat, al unei adolescente care gustă toate tentațiile interzise și care își descrie experiențele în aceste pagini. A apărut prima oară în 1971, și-a fost nevoie să consult de câteva ori pagina cu informațiile editoriale, pentru că nu-mi venea să cred cât de actuale sunt problemele atinse ori limbajul folosit. În ceea ce privește limbajul, pot găsi ca argument traducerea pentru această ancorare în contemporaneitate, dar, totuși, am descoperit atât de multe puncte comune între adolescența mea, adolescența fiică-mii și adolescența autoarei jurnalului, încât am trăit cu impresia că unele lucruri chiar rămân de actualitate, în pofida trecerii timpului ori a diferențelor de context social, istoric etc.

Recunosc, am citit cartea mai mult din curiozitate, îmi era clar că nu mă încadrez în targetul de vârstă, dar mi s-a părut o lectură necesară pentru acea conexiune cu lumea adolescentină de azi. Dacă lor le place, trebuia să aflu și de ce. Pentru că nu-i ușor să fii părinte de adolescent, oricât de imatur ai fi ca adult, cum e cazul meu. 🙂 Povestea nu-i deloc happy, în ansamblu, și are destul de multe aspecte hard, astfel încât am avut momente în care mi-am zis că n-am să i-o dau fiicei mele să o citească, nu cumva să se inspire din aventurile personajului ori din modul în care aceasta gândește și acționează. Tema consumului de droguri este una delicată. Fiicei mele nu-i venea să creadă că nu am încercat niciodată astfel de substanțe. I-am explicat că mi-au fost de ajuns țigările și am rămas la ele de atunci. Dependențele apar foarte ușor, adeseori dintr-o glumă ori într-o clipă de nesăbuință. Mesajul cărții vine ca un semnal de alarmă pe care adolescenții îl pot percepe cu ușurință, pentru că li se vorbește pe limba lor. Da, poate că ar fi tentați să încerce și ei viața aventuroasă a fetei (pe care, totuși, nu o cheamă Alice, sau cel puțin nu ni se confirmă că acea Alice din titlu ar fi totuna cu autoarea jurnalului), însă, parcurgându-i povestea până la capăt, vor înțelege că… mai bine nu.

Întreab-o pe Alice – autor anonim