În 2023, la Târgul de carte Bookfest, lansam împreună cu Mădălina Mirea și Bogdan Ghiu albumul Tracing Memory, apărut la final de an 2022 la Editura ICR. Atunci l-am cunoscut personal pe Vlad Basarab, un artist ceramist cu o personalitate foarte bine conturată, cu o viziune și experiență personale pe măsura talentului. Porțelanul este materialul cu care lucrează cel mai mult, pasta de caolin îi este materie primă pentru lucrările de mici sau mari dimensiuni și nu se ferește de experiment(e) și combinații de tehnici. Mici sau mari, de artă sau destinate uzului cotidian, obiectele realizate de Vlad Basarab surprind prin dinamică. Atunci, la lansare, am vorbit despre soldații de teracotă ai lui Vlad Basarab – o asociere pe care o făceam între instalația lui (documentată foarte atent în albumul Tracing Memory) și Armata de teracotă descoperită în 1974 de niște fermieri locali din Lintong, China.
Vlad Basarab a fost de multe ori în China, patria caolinului și a porțelanului fin, vizitele de documentare sau rezidențele rodind de fiecare dată. Experimentul și explorarea se împletesc și împreună cu firul narativ al creatorului rodesc neașteptat. Obiecte bine definite, cu forme care ating perfecțiunea (ai tendința să le atingi, pentru că-ți spui că e imposibilă atât de multă delicatețe născută din mâinile unui om) și culori care intră într-un joc foarte subtil cu lumina; forme contorsionate de caolin poros, ars doar o singură dată (aici artistul are tot dreptul să-mi dea cartonaș roșu dacă greșesc), de mari dimensiuni, așezate direct pe podea, care-și modifică dimensiunea în funcție de unghiul din care privești. Îmbinări de bucăți pe care alții le-ar fi trimis la rebuturi, dar care împreunate de artist dau naștere unor noi spații, căci în golurile din materie dospesc ideile. Plăci de mici dimensiuni, nefinisate, cu crăpături, albe – acel alb pur și dens, cum numai porțelanul poate să aibă – care devin suport pentru ceainice și/sau cești/căni de diverse forme și dimensiuni. Farfurii cu mici incizii care-ți aduc aminte de reproducerile cu Muntele Fiji (știu, altă cultură decât cea chineză, dar asiatică în definitiv și ea).
Suporturile de expunere ale obiectelor intră într-un dialog direct cu privitorul, provoacă la o hermeneutică ad-hoc cu privire la rolul obiectului de artă în viața cotidiană: îl păstrăm ca obiect de artă sau îi adăugăm dimensiunea funcțională și transformăm fiecare utilizare a sa într-un miez de ceremonie menită să ne deconecteze de la nebunia urbană? În Tracing Memory oglinda devenise suport pentru obiectele create de Vlad Basarab. În expoziția găzduită de Centrul Cultural Chinez din București, artistul a refolosit cuburi mari, din oțel Corten, metal care odată cu timpul capătă aspectul fierului ruginit. De ce spun refolosit? Pentru că el a folosit aceste suporturi la expoziția de la Feldioara, unde cetatea medievală s-a dovedit a fi locul perfect pentru formele contorsionate; la fel și plăcile mari de inox, care aici, în spațiul de la etajul doi al Centrului Cultural Chinez, asigurau reflexia luminii, contribuind astfel la o redimensionare continuă, atât a obiectelor în sine, cât și a spațiului expozițional ca atare. Un joc foarte subtil de forme și lumină, creat și dirijat cu bună-știință de artist; folosind într-un mod foarte inteligent semicircularul sălii de expoziție în ansamblul ei, dar și formele atipice ale diferitelor secțiuni ale întregului loc, Vlad Basarab a reușit să dea un continuum întregului parcurs expozițional, de care ești conștient de abia la final, când realizezi că vrei să refaci traseul.
Am rămas profund atașată de albastrul care pune în evidență finețea porțelanului, dar și tehnica artistului; mi-am regăsit încâlceala gândurilor în materialitatea atât de concretă a obiectelor așezate direct pe podea; privite din diverse unghiuri fascinau și îngrozeau, căci așa fac și plăsmuirile de basm ale minților noastre. Mi-a plăcut dialogul cu artistul, care s-a înnodat firesc și s-a dovedit a fi sub semnul echilibrului: nici forma, nici materia, ci plasticitatea gândului devine epicentrul universului artistic. Puțini artiști mai au astăzi curajul să se joace cu stările de agregare ale materiei, fără să sacrifice niciuna dintre ele. Lui Vlad Basarab îi iese de minune acest joc, unul care mi-aduce aminte de Jocul cu mărgele de sticlă al lui Hermann Hesse.
*
Made in China – Vlad Basarab (Centrul Cultural Chinez București)
21 noiembrie – 12 decembrie 2025
Expoziția reunește lucrări ceramice realizate în timpul rezidențelor sale artistice la Jingdezhen Ceramic University International Studio și Taoxichuan Jingdezhen International Studio, în inima celui mai important centru al ceramicii din China – Jingdezhen, oraș cu o tradiție milenară în arta porțelanului.
