Esther Bîrsan, clasa a XII-a, C.N. „Mihai Eminescu”, Buzău
Într-o viziune regizorală inspirată, Oleanna, spectacolul Teatrului Excelsior prezintă o realitate greu de digerat dacă ești elev sau profesor. Actorii ne spun cu mult farmec o poveste despre abuzul de putere săvârșit într-un spațiu academic, de pe o poziție socială cu autoritate.
Puterea asupra celuilalt, omul de lângă tine, e miza confruntării alimentate de ideile corectitudinii politice. Nu există un singur adevăr. De aceea, este dificil să te decizi de partea cui ești.
John e tipul de bărbat agitat, ușor agresiv, care nu își poate controla propriile acțiuni – iar asta îl va aduce în situația de a-și pierde slujba – întâi e periclitată viața profesională, apoi și cea personală.
Carol este studenta care îl va face să își piardă „drepturile”, cuvânt ce capătă o însemnătate foarte mare în evoluția piesei. O notă mică la un examen aduce acuzații de agresiune sexuală pe care profesorul le consideră nefondate.
Actorii reușesc să te țină în suspans pe tot parcursul piesei și să te întrebi cum se va sfârși istoria. Dar noi știm că, la teatru, istoria nu se sfârșește niciodată. O ia de la capăt în fiecare seară de festival.
*
Mădălina Drăgaică, clasa a XII-a, C.N. „Mihai Eminescu”, Buzău
Am fost impresionat de Vrăjitoarele din Salem, spectacolul Teatrului Municipal „Bacovia”, realizat după piesa lui Arthur Miller. Mesajul piesei arată cât de periculoasă este frica atunci când oamenii o lasă să preia conducerea.
Spectacolul regizat de Mădălin Hâncu surprinde isteria colectivă care cuprinde o comunitate mică și ajunge să distrugă oameni nevinovați, bolnavi de suspiciune și dornici să-și exercite puterea, să aibă „o poziție” din care să poată da verdicte, să-i condamne pe alții și să se pună pe sine la adăpost.
Personajele sunt tensionate, credibile, interpretate în așa fel încât capătă o aură de fascinație. John Proctor mi s-a părut cel mai puternic, pentru că își asumă greșelile și luptă pentru adevăr, chiar dacă pierde tot – familia, numele, viața. Nu și demnitatea.
Abigail arată cât de ușor pot fi manipulate mințile oamenilor. M-a impresionat atmosfera apăsătoare de pe scenă și din sală. Simți, ca spectator, cum teama și minciuna se răspândesc ca un foc.
Mesajul e actual: oamenii pot deveni oricând victime dacă nu gândesc singuri. Iată un spectacol care te face să reflectezi la cât de ușor se pierd rațiunea și dreptatea atunci când emoțiile și interesele conduc.
*
Mihai Bunea, clasa a XII-a, C.N. „Mihai Eminescu”, Buzău
Spectacolul Teatrului de Artă București, Fetița din debara, în regia Andreei Grămoșteanu și a lui Alexandru Unguru, a fost un amestec de sentimente – tristețe, duioșie, tandrețe, fericire. Am râs cu poftă, dar am și vărsat câteva lacrimi.
Este o piesă în care copiii, dar și adulții se pot regăsi deopotrivă. Spectacolul ne face să înțelegem mai bine cât de importantă este iubirea care creează armonia unei familii. Într-un monolog cu tot felul de inserții psihologice și momente comice, actrița Oana Jindiceanu, ne pune în față parcursul unei vieți lipsite de afecțiunea părinților. Absența unei îmbrățișări poate duce la distrugerea încrederii în sine. Reproșurile mamei și ale bunicii, absența tatălui, pierderile afective, eșecurile greu de gestionat, toate transformă copilăria într-o perioadă grea și umilitoare.
Fetița din debara este un spectacol în care se vorbește deschis despre experiențe pe care niciun copil nu ar trebui să le trăiască.
Teatrul „George Ciprian” Buzău, Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a XII-a, 18-24 octombrie 2025
