Jean des Cars este un istoric specializat în istoria marilor dinastii regale din Europa și autor al mai multor lucrări de specialitate despre marile familii regale europene. În 1999, publica volumul Inoubliable Grace de Monaco, lucrare ajunsă la ediția a II-a la Editura Corint (2025), în traducerea Dianei Morărașu, cu o prefață de Irina-Margareta Nistor.
Grace Kelly, americancă, de origine pe jumătate irlandeză, a fost întruchiparea actriței de mare succes de la Hollywood, un destin ca o poveste dintr-un film diferit de cele în care juca, devenită o prințesă iubită în micul stat Monaco și apreciată de întreaga lume. Biografia lui Grace de Monaco, scrisă de jurnalistul și istoricul Jean des Cars, cuprinde nu doar date despre viața acesteia, ci și imaginea lumii în care s-a născut, a trăit și s-a transformat într-o figură regală de neuitat. Dincolo de stilul scriiturii foarte clar, un alt merit al acestei cărți este și acela că autorul a cunoscut-o personal, a interacționat cu aceasta, ceea ce i-a oferit și o altă perspectivă, dincolo de cea conturată pe baza informațiilor indirecte. Însă acest fapt nu l-a determinat pe autor să fie exagerat în aprecieri sau să își piardă limpezimea analizei, dimpotrivă. Jean des Cars conturează o imagine de principesă cu chip uman, ceea ce a și fost toată viața, chiar și după ce a ajuns în Monaco.
Istoricul este condus în scrierea cărții sale de dorința de a scrie o biografie complexă, dar nu încărcată de date indigeste, nici să facă laudatio, nici să ascundă multele răutăți care s-au spus despre Grace Kelly și apoi despre Grace de Monaco, din acest motiv nu respectă întru-totul principiul cronologic, fiind interesat să puncteze momente-cheie ale existenței personajului său, în jurul cărora își țese istoria. Astfel, cititorul are de-a face cu cele două planuri existențiale ale lui Grace: Grace care trăia la New York și avea o carieră de actriță din ce în ce mai înfloritoare, deși nelipsită de piedici, intrigi și răutăți și Grace, devenită prințesă de Monaco, prin căsătoria cu Rainier al III-lea, care este șef de stat, dotat cu vaste puteri, care domnește prin voia Domnului. Misiunea pe care și-o asumă Grace este una anevoioasă din multe puncte de vedere. Deși obișnuită cu expunerea și cu prezența în spațiul public datorită meseriei sale, aceasta reprezenta din momentul 19 aprilie 1956 imaginea unei țări, stindardul puterii alături de soțul său și cea în care își puseseră monegaștii toată încrederea că le va duce, prin moștenitorii săi, numele mai departe.
Pentru a înțelege și mai bine contextul istoric, este necesar a oferi o descriere a locului și rolului pe care Monaco îl juca în Europa postbelică. În 1297, Francesco Grimaldi a cucerit fortăreața de pe Stânca Monaco, moment care marchează începutul legăturii dintre familia Grimaldi și principat, consolidată definitiv în secolele următoare. Principala amenințare a venit din partea Franței, care acceptă cu greu să îi recunoască suveranitatea și independența doar în schimbul localităților Menton și Roquebrune, în anul 1861. Monaco a rămas un stat mic, dar puternic din punct de vedere economic și turistic, fiind o oază de frumusețe în mirajul de pe Coasta de Azur. Principatul a fost nevoit să facă față presiunii franceze și în timpul președinției generalului Charles de Gaulle.
Pentru francezi, ei sunt niște veri încoronați cu care Franța nu a mai avut de-a face după căderea celui de-Al Doilea Imperiu. Văzut de la Paris sau chiar de la Nisa, Monaco este deopotrivă apropiat și îndepărtat, stârnind o vie curiozitate și numeroase invidii.
Deși provenea dintr-o familie foarte bine poziționată social și economic, Grace nu avea sânge regal, ci mai degrabă o educație în acest spectru. Disciplinată și ambițioasă, și-a urmat dorința de a studia actoria, devenind una dintre cele mai apreciate actrițe din industria de film americană, ceea ce i-a adus multe relații de iubire, invidie, bârfe și răutăți de tot felul. Viața din interiorul lumii hollywoodiene se simțea diferit față de strălucirea arătată publicului.
Tânăra americancă a avut o viață înainte de Monaco! Cu bărbați, cu pasiuni, cu povești romanțate… […] Totuși, această primă existență nu este mereu fascinantă. Este portretul unei tinereți americane ocrotite și alintate, apoi, după război, al formării unui caracter și al definirii unui temperament la școala dură a show-business-ului, a nemilosului univers al spectacolului.
Stilul său de viață și obișnuința cu fotografii, jurnaliștii au ajutat-o pe Grace și în viața de prințesă de Monaco, nefiind scutită nicio clipă de curiozități de toate felurile, nici măcar după moartea sa complet neașteptată, ceea ce a dus la nașterea a numeroase teorii ale conspirației de către cei care trăiau cu obsesia a ceva putred la mijloc.
Între 1956 și 1982, Grace trece prin transformări majore, asumându-și pe deplin noul rol și fiind conștientă că o revenire la actorie devenise un lucru imposibil, deși industria cinematografului nu a renunțat niciodată la speranța că într-o zi prințesa de Monaco va mai accepta un rol la Hollywood. Nașterea celor trei copii, îndatoririle filantropice, grija pentru sarcinile de la palat și de reprezentare externă i-au monopolizat prințesei timpul și întregul interes, transformând-o într-o figură centrală a micului principat Monaco. Toate acestea nu înseamnă că Grace nu s-a confruntat cu momente de cădere, cu oboseală cronică și multe semne de întrebare referitoare la propria existență. De multe ori, nici presa internațională nu a fost prea îngăduitoare, punând-o sub o presiune greu de gestionat, prin comparații cu alte figuri cunoscute sau prin neadevăruri consolidate prin minciuni grosolane, ducând la distorsionarea unei imagini oficiale.
Această aptitudine de a disimula – generată de o etică personală – nu este infailibilă; și lui Grace i se întâmplă să clacheze, din motive cât se poate de întemeiate.
Creșterea copiilor și firea mai rebelă a primei sale născute o pun pe Grace în situații complicate cu atât mai mult cu cât toți ochii erau ațintiți asupra familiei princiare. În aceeași măsură, însă, când în presă apare știrea că prințesa ar fi acceptat un rol într-un nou film de Hitchcock, monegaștii reacționează destul de ferm, nedorind să își piardă prințesa; astfel, sub presiunile sociale vizibile, Grace nu va accepta să joace, rămânând la angajamentul inițial: că unicul rol pe care îl va mai juca va fi cel de prințesă de Monaco.
Drumul urma să se frângă timpuriu pentru Grace într-o manieră fulgerătoare. Pe 13 septembrie 1982, într-o zi călduroasă de la început de toamnă, aceasta refuză să fie condusă de șoferul său pentru că rochiile din mașină nu mai lăsau loc pentru a treia persoană. Astfel, alături de mezina sa, Grace își conduce Roverul pe drumurile abrupte ale stâncilor din Monaco. Mărturiile martorilor oculari vorbesc despre șofat cu grijă până când aceasta a pierdut controlul și s-a prăbușit de la înălțime; accidentul i-a fost fatal lui Grace, în timp ce fiica sa a supraviețuit.
La sfârșitul dimineții, bilanțul e următorul: Stéphanie este traumatizată, dar în mod miraculos în viață. A fost la un pas de a rămâne definitiv paralizată. Viața ei nu e în pericol, deși are o vertebră ruptă și o comoție puternică. În schimb, Prințesa Grace e în stare gravă, cu multiple fracturi și răni: un grav traumatism toracic, un plămân zdrobit, clavicula și femurul drept distruse, coaste rupte. Conectată la aparate, această femeie nu se mai împotrivește morții; moartea a invadat-o deja și îi macină ultimele puteri.
Vestea accidentului a picat ca un trăsnet atât peste Monaco, cât și peste întreaga lume. Locul accidentului a devenit cel al curiozității, dar și spațiul din care s-au născut cele mai multe neadevăruri. Ultimul capitol al cărții lui Jean des Carsse numește Mitul, un titlu extrem de potrivit tocmai pentru că în jurul prințesei s-a născut un adevărat mit. S-au construit și reconstruit imagini, s-au spus și scris lucruri nedovedite sau imposibil de dovedit. Astăzi, la intrarea în Cazinoul din Monte-Carlo, tronează imagini ale Prințului Rainier al III-lea și ale Prințesei Grace, într-o lumină aureolată.
În final, Grace de Monaco rămâne mai mult decât imaginea unei actrițe devenite prințesă. Jean des Cars reușește să surprindă omul din spatele mitului: o femeie disciplinată, vulnerabilă, supusă unei permanente presiuni publice și obligată să se reinventeze într-un rol pentru care nu exista niciun scenariu. Moartea sa timpurie a amplificat legenda, dar meritul cărții este tocmai acela de a readuce în prim-plan viața reală din spatele acesteia. Poate că acesta a fost, până la urmă, cel mai dificil rol al lui Grace Kelly: acela de a fi Grace de Monaco.
Grace de Monaco. Povestea unei prințese de Jean des Cars
Editura: Corint
Colecția: Corint Istorie
Traducerea: Diana Morărașu
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 264
ISBN: 978-606-088-763-8
Cartea poate fi cumpărată de aici.
