Ruth Kvarnström-Jones este scriitoare de origine britanică, stabilită în Suedia de mai multe decenii. A obținut o diplomă în studii scandinave la University College din Londra, iar la început a lucrat ca traducătoare și copywriter. A debutat în literatură în anul 2020 cu primul volum dintr-o trilogie. Trei ani mai târziu, publica romanul De fenomenala fruntimren på Grand Hôtel, tradus în limba română de Oana-Mădălina Voicu la Humanitas Fiction, în anul 2025.
Definitoriu pentru înțelegerea acțiunii și evoluției acesteia în cadrul cărții este delimitarea cronologică, așa cum a stabilit-o autoarea. Povestea debutează pe 10 decembrie 1901, data acordării primelor premii Nobel și se termină în 1909, odată cu acordarea Premiului Nobel pentru literatură Selmei Lagerlöf. Deși poate părea o perioadă scurtă de timp la scara istoriei, este o perioadă extrem de densă în schimbări sociale, politice, economice și culturale. Astfel, Fenomenalele femei de la Grand Hôtel este, în primul rând, un roman istoric, o saga istorică prin complexitatea și proporțiile sale, distins cu Storytel Awards 2024.
Pe un prim palier de analiză, este necesar a se contura contextul istoric în care se desfășoară acțiunea romanului, dat fiind că toate elementele expuse în cadrul narațiunii sunt legate de cele ce se petreceau în plan social, politic, economic și cultural. La începutul secolului al XX-lea, între 1901 și 1909 încă se poate discuta despre frumoasa La Belle Époque, ultima oază de liniște de dinaintea zbuciumatelor evenimente ale întregului veac. Suedia era o monarhie a cărei putere se consolidase chiar din secolul al XIX-lea, din timpul Congresului de la Viena, atunci când Suediei i se recunoscuse suzeranitatea de facto asupra Norvegiei, problema scandinavă fiind considerată rezolvată, formându-se Uniunea Regatului Suediei și Regatului Norvegiei. De atunci, această țară a fost considerată una de echilibru și neutralitate în politica europeană[1]. Legătura cu Norvegia este surprinsă și în roman, mai precis momentul ruperii legăturii dintre acestea sub conducerea regelui Oscar al II-lea (rege al Suediei între 1872 și 1907; regele al Norvegiei 1872 și 1905). Din punct de vedere social, Suedia este cuprinsă încă între granițele încorsetate ale patriarhatului, deși se fac pași mari și importanți către o emancipare progresivă a femeii. Reprezentativă pentru această chestiune va deveni Wilhelmina Skogh, personajul central al romanului, femeia căreia îi va fi încredințată readucerea la viață a celebrului și emblematicului Grand Hôtel.
Grand Hôtel. Cea mai frumoasă clădire din nordul Europei. Nestemata din coroana suedeză. Putea să confirme toate acestea pentru că lucrase acolo timp de un an, când s-a deschis hotelul, în 1874. Zâmbi pe întuneric. Régis Cdier nu s-a zgârcit. Splendoarea se regăsea în fiecare bucată de marmură lustruită sau în podeaua de lemn, în fiecare combinație de cristal atârnând din tavane decorate și în farfuriile de porțelan fin, aranjate cu o perfecțiune apetisantă.
Grand Hôtel era un simbol al strălucirii și statutului Suediei, locul în care aristocrația își etala gusturile și splendoarea, dar reconstrucția, renovarea nu fusese suficientă, locul acesta avea nevoie de un manager care să îl cunoască și să îi redea faima de altădată. Țara cunoscuse în secolul al XIX-lea și momente foarte dificile cum ar fi foametea de la mijlocul anilor ’60, care a dus la sărăcirea populației, stagnare demografică și, mai ales, o adâncire a diferențelor între clasele sociale. Impactul și consecințele se vor face simțite mai târziu. Consiliul de administrație al hotelului, format exclusiv din bărbați, încredințează după ample și aprinse dezbateri, cu mult scepticism, conducerea hotelului Wilhelmienei, femeie de afaceri și deținătoare a mai multor hoteluri de succes. Din acest punct, se deschide un nou plan narativ, cel din care cartea va căpăta și valențele unui bildungsroman, urmărind evoluția personajelor feminine până la maturizare. Dincolo de a salva hotelul și de a-i reda strălucirea, Mina mai are o misiune extrem de importantă, aceea de a găsi un echilibru între numărul de bărbați și femei care vor lucra pentru ea, fiind hotărâtă să se înconjoare de femei tinere, decise să își trăiască propriile vieți dincolo de rigorile și rigiditatea unei societăți în care bărbatul încă era primus inter pares. Astfel, emanciparea femeii devine o temă relevantă a romanului, subiect asupra căreia autoarea s-a informat cu asiduitate. Nu este o luptă în semantica feminismului contemporan, ci, mai degrabă, o muncă de a dovedi că femeile sunt cel puțin la fel de apte ca bărbații să conducă și să muncească. Rând pe rând, Wilhelmina va descoperi talente definitorii în fiecare femeie care va lucra în Grand Hôtel, punându-le în valoare cu pricepere și multă disciplină.
Femeile aduc echilibrul. La urma urmei, avem multe cliente. Și de ce nu ar trebui femeile să progreseze în viață? Dacă am fi avut o fiică, mi-ar plăcea să cred că ar fi avut ambiția Ottiliei Ekman, intelectul lui Torun Ekman sau chiar darul Karolinei – pentru că este un dar – de a avea un temperament extrem de fermecător.
Viețile femeilor de la Grand Hôtel nu sunt nici pe departe ușoare, toate cele opt și fiecare în parte duce câte un destin complicat. Sunt tinere și visează la o carieră și o dragoste nemuritoare, învață și se ambiționează să fie mai sus, se strâng în jurul Wilhelminei și formează o adevărată echipă. Echipa care va reuși să repună pe picioare acest măreț hotel și, mai mult, să îl extindă și să îl dezvolte. Prin munca și susținerea lor reușesc să dovedească tot ceea ce le era contestat de societatea în care trăiau. Însă unii nu au nici măcar acest noroc. Fiind un roman strașnic documentat, autoarea este preocupată să arate tabloul social al Stockholmului în ansamblu. Asperitățile sociale și economice îi duc pe unii oameni la marginea lumii lor. Unii abia subzistă, alții nici nu mai vor să lupte, așa cum este cazul Kajsei, marginalizată, respinsă pentru că era o femeie de moravuri ușoare. În acea perioadă, în Europa, prostituția devenea apanajul fetelor sărace, neîngrijite de familie, obligate să își câștige existența într-un mod hilar, cele mai multe fugind de răul pe care îl trăiau acasă, fiind și victime ale violenței domestice. Reprezentativă pentru această categorie este acest personaj. O femeie de 32 de ani, dar pe care greutățile o îmbătrâniseră prematur. Își conștientizează condiția și nici nu mai luptă cu ea. Știau că sfârșitul lor este cel mai adesea unul tragic, așa cum va fi și cazul ei.
Am dreptate. Și nu, nu am vrut să spun că trag paiul cel mai scurt. Nu avem șansă să alegem. Ni se dă paiul pe care bărbații – și în special cei nobili – nu și-l doresc. Ăsta e motivul pentru care ei se numesc clasa superioară. Au un avantaj, spuse Kajsa. Ai zis că te-au durut picioarele. La vârsta mea, în meseria mea, mă dor toate. Totuși, soarele de vară îmi face mult bine. Se ridică de pe scaun. Plec și nu o să mă mai întorc. Tu și chelnerița tinerică ați fost mai bune cu mine decât oricine altcineva.
Wilhelmina conștientizează mai bine ca oricine că acest oraș se potrivește mitului lui Ianus. Are o față strălucitoare, fața aristocrației, categorie care îi calcă pragul la Grand Hôtel, care se scaldă în privilegiile unei lumi în dezvoltare, dar și trista față a sărăcimii extreme, a decăderii, a moravurilor, acea parte a societății, predominantă, care fierbe și a cărei nemulțumire va izbucni mai devreme sau mai târziu.
Orașul acesta are cu adevărat două fețe, continuă Wilhelmina. Atâta splendoare și frumusețe, dar și atâtea lipsuri și boală. Am privit un băiețel de la fereastra mea astăzi. Șapte, opt ani. Avea geanta de livrare în spate care aproape îi îndoia genunchii. M-am întrebat ce adult ar permite unui copil atât de mic și slab să care o geantă atât de grea și de ce nu era la școală? Are dreptul la educație. Unde sunt părinții lui? Era și murdar. Dar nu e așa peste tot?
Maternitatea este un alt fir important al romanului. Maternitatea ca o predestinare, ca un drum prestabilit, ca o identitate dublă a femeii. În strânsă legătură cu aceasta se ilustrează valențele paternității, tatăl având dreptul să nu își recunoască propriul copil, cum este cazul tinerei Karolina, fiica nelegitimă a însuși regelui, dar nerecunoscută niciodată sau o monedă de schimb, o armă de constrângere cum este cazul Margaretei, cea care risca să îi fie luat copilul de Knut, deși nu era al lui, doar pentru că refuza să îi acorde divorțul și o amenința cu violența fizică. Statutul și drumul copilului depind exclusiv de familia în care se naște sau, mai degrabă, de noroc. Femeile, însă, aspiră la mi mult și la mai bine. Într-adevăr, nu toate o pot face, dar e important ca o parte să lupte. Aspiră la dreptul de vot și la dreptul extins la educație. Două aspecte care le-ar redefini complet.
Votul pentru femei era un punct prioritar pe agenda multor femei. Dar nu pentru toate femeile. Pentru unele, sărăcia era o chestiune mult mai presantă. Torun considera că educația era esențială în ceea ce privește sărăcia. La fel, cărțile erau esențiale pentru educație.
Oricât părea de greu, mentalitățile se schimbau. Astfel, în 1909, Premiul Nobel pentru literatură se acorda unei femei – Selma Lagerlöf, cea care va trece pragul grandiosului și strălucitorului Grand Hôtel. Acest loc redevenise un loc de referință în Stockholmul începutului de secol XX. Și toate acestea datorită fenomenalelor femei din jurul Wilhelminei.
Eu închin pentru tine și pentru tot ce ai reușit să realizezi. De fapt, se întoarse și zâmbi către Ottilia, Karolina, Beda Märta, Torun, Birna, și apoi și către Elisabet, pentru toate fenomenalele femei de la Grand Hôtel.
Romanul Fenomenalele femei de la Grand Hôtel este o scriere deosebit de complexă, bazată pe o amplă documentare. Ruth Kvarnström-Jones reușește să își transpună cititorii într-un cadru fabulos, într-un Stockholm al strălucirii, dar și al dedesubturilor lipsite de splendoare, într-o lume în schimbare, lumea în care detaliile fac diferența.
Fenomenalele femei de la Grand Hôtel de Ruth Kvarnström-Jones
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducerea: Oana-Mădălina Voicu
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 512
ISBN: 978-606-097-629-5
Cartea poate fi cumpărată de aici.
[1] Richard j. Evans, Goana după putere. Europa între 1815 și 1914, Ed. Corint, București, 2025, p. 57.
