Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey – Ruth Emmie Lang

Weylyn Grey este un personaj. Dar asta nu e cine știe ce constatare, din moment ce numele său se regăsește în titlul unei cărți, mai precis cea despre care vreau să vă povestesc acum. La întâmplare am ales-o, fără să știu nimic despre ea, însă alegerea s-a dovedit a fi o încântare, un răsfăț literar căruia m-am lăsat pradă din primele pagini. Spuneam că e un personaj pentru că, prin tot ceea ce face, prin felul său de a fi, trece prin viețile celorlalți lăsând urme inconfundabile. Asemeni celor care depun mărturie în privința lui Weylyn Grey, căci romanul este construit sub forma unor mărturii pe mai multe voci (procedeu care mi-a amintit de unul dintre romanele lui Faulkner), cititorul va fi și el fascinat, mai întâi de băiețelul care crește în compania lupilor, apoi de tânărul și de bărbatul care are atât de multe de oferit ascunse în sufletul său – sentimente răsădite în ființa sa de anii în care a trăit în mijlocul naturii sau poate de altceva, mai presus de ceea ce putem percepe.

Căci se pare că Weylyn s-a născut cu daruri pe care nici el nu le poate înțelege, ba chiar, uneori, este speriat de acestea, de ceea ce ar putea face chiar fără să vrea. Am avut adesea senzația că citesc un basm pentru adulți, plin de sensibilitate, în care iubirea se împletește cu un strop de magie, sau poate doar cu puterea minții. Cine ar putea spune? Ar putea fi doar o curiozitate, însă Weylyn reușește să stârnească mai mult de atât în sufletele celor pe care îi întâlnește, încă din copilărie. Trăind în comuniune cu natura, cu animalele sălbatice, se pare că el are acces la un nivel spiritual pe care oamenii de rând nu-l pot atinge. Simplitate, naturalețe, un mod de a vedea lumea și lucrurile la care, recunosc, tânjesc uneori. Weylyn este special, este așa cum am putea fi dacă nu ne-am crampona de convenții sociale, de tot felul de reguli și obligații care ne facilitează confortul fizic în vreme ce ne mutilează sufletele.

A trecut mai bine de o lună de când am făcut cunoștință cu Weylyn Grey și povestea vieții sale și încă mă bântuie, încă mă mai gândesc la cele citite și, atunci când o carte sau un personaj îmi rămân în minte, reprezintă pentru mine semnul unei cărți bune. Am urmărit fascinată și adesea cu sufletul la gură, povestea de iubire dintre Mary Penlore și Weylyn Grey. Mi s-a părut extraordinar faptul că sentimentele lor s-au născut când erau niște copii, în candoarea pe care doar copilăria o are, și au supraviețuit timpului încât, după atâta vreme, regăsirea lor a părut atât de firească. E drept că erau maturi pentru vârstele lor atunci când s-au cunoscut, poate din pricina pierderilor suferite ori poate din pricina curajului de a trăi viața altfel. Însă iubirea lor are acea puritate la care cu greu se poate ajunge. Weylyn rămâne copil, își păstrează inocența pe care greutățile vieții au încercat din răsputeri să i-o răpească. Și, cel mai important, reușește să dea mai departe din preaplinul lui, să schimbe ceva în sufletele care îi ies în cale. Căci nu-i nimic rău în a fi „ciudat”, atâta timp cât ciudățenia înseamnă bunătate, iubire, înțelegere, compasiune și, mai presus de orice, eliberare și libertate.

„Ne-am scos pantofii, am stat pe nisip și am privit valurile rostogolindu-se pe mal cum o făcuserăm când eram tineri și aproape îndrăgostiți. Soarele care atârna jos ardea portocaliu aprins și apa țâșnea de după pietre ca tăciunii încinși. Arăta exact ca o carte poștală pe care o primisem cu mulți ani în urmă de la un băiat ciudat un băiat care întâlnise o fată tristă și încercase să o facă fericită în singurul fel în care știa. Încă o dată, Weylyn rătăcise în viața mea exact la momentul potrivit, iar acum rătăcea departe. Numai că, de data aceasta, mergeam cu el.

Ce s-a întâmplat după aceea nu a fost extraordinar în niciun fel. Valurile nu s-au ridicat dintr-odată și norii nu s-au despărțit magic. Weylyn Grey mi-a luat pur și simplu mâna în a lui și am privit soarele topindu-se în ocean până când am rămas doar noi doi sub marele mov înstelat.” (pag. 378)

Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey de Ruth Emmie Lang