În curând, la Editura Tracus Arte va apărea volumul Excavatorul gloatelor, de Aleksei Krucionîh, traducere din limba rusă, prefață şi note de Leo Butnaru.
Istoria literaturii ruse îl consideră pe Krucionîh fondatorul/ pionierul transraționalității limbajului, animator/ „părinte” care, dimpreună cu Hlebnikov, Maiakovski, Kamenski, promovează în mod anarho-rebel noi principii de organizare a textului, întemeiat pe semantica paradoxală sau, pur și simplu, pe fonosemantism; lipsa sensului general înțeles (când limbajul rămâne la starea fonetică sugestivă), „dislocări”, contaminări (sdvighi) compoziționale, o tonalitate specifică, construcții alogice, semantica grafică a textului, apelând la ancestralitatea mitului, folclorului, neaoșismului și arhaicității cuvântului, uneori – a unei buchii luate aparte etc. Prin urmare, vorbind pe cât posibil de deslușit despre nedeslușitul zaum’, trebuie spus că el era înțeles de promotorii săi (budetleanii) ca un limbaj personal, individual, pentru fiecare din ei, limbaj ce „evadează” din cuprinsul logicii, rațiunii și constând din „cuvinte necunoscute”, deci – și neînțelese. – Leo Butnaru
Dragă Krucionîh, la ce ți-ar trebui ție precuvântarea aceasta? Tu nu ai nevoie de recomandații. A-i convinge pe oamenii care nu sunt la curent cu așa ceva, e cam târziu. Aceasta nu mă privește, ba chiar m-ar și obosi. Dintre noi, tu ești cel mai perseverent, ne poți servi de exemplu demn de urmat. Asta e lauda care ți se cuvine. Însă iată și urarea de an nou pentru cărțulia ta. Reamintindu-mi starea în care noi am ascultat-o, li se poate ura cititorilor tăi să fie însoțiți de o atare ne-posomorâre, care le-ar dezvălui o mulțime de lucruri din canonica artă a imposibilităților. (…) Rolul tău în artă e curios și instructiv. Ești pe marginea ei. De-ai face doar un pas, într-o parte sau în alta, te-ai pomeni în afara ei, altfel spus – în plină meschinărie ordinară, care are mult mai multe ciudățenii decât se crede. Tu ești o particulă vie a hotarului ei cugetător. Chiar și cea mai grosolană formulă a artei, cea a efectului (acțiunii combatante), e mai cuprinzătoare decât sfera, pe care ți-ai apropriat-o. – Boris Pasternak
Krucionîh a fost un dandi din primul deceniu, pictor, artist, poligrafist… Nu și-a pătat mâinile cu salam. Onorarii nu a avut începând cu anul 1917 (și până la!…). A editat pe cont propriu 124 de cărți. Autor al libretului primei opere art,-fut,-și pop. Trăia numai cu pâine și apă. Estet! Unicul poet din istoria literaturii care și-a elaborat el însuși toate cărțile, manual. – Volodymyr Sosiura
Aleksei Eliseevici Krucionîh (1886-1969) s-a născut în satul Olevka din gubernia Herson, într-o familie de țărani. A absolvit Școala de Arte din Odessa. Un timp, e învățător de desen. Participă la activitatea unor cercuri marxiste, în 1905 fiind arestat pentru păstrarea literaturii ilegale. În toamna anului 1907, se stabilește la Moscova, unde participă la expoziția de pictură „Impresioniștii”, urmată de o alta, „Cununa”, la Herson, începând să colaboreze cu revista „Budilnik” (Deșteptătorul) și alte publicații periodice. Din 1910, Krucionîh este unul din protagoniștii grupului „Ghileea” – prima și cea mai radicală grupare a (cubo)futurismului rus. În fruntea grupului se afla David Burliuk, printre colegii săi fiind Velimir Hlebnikov, Benedikt Livșiț, Elena Guro, Vasili Kamenski, Vladimir Maiakovski ș.a.
În timpul comunismului, creația lui Aleksei Krucionîh servește doar de ilustrație a underground-ului epocii staliniste. Cel care fusese unul din fondatorii esteticii cubofuturismului se vede nevoit să adune cărți, să-și vândă volumele dactilografiate și portretele scriitorilor pe care le elaborase în tinerețe.
Vizitați blogul Editurii Tracus Arte: https://
