Probabil ați auzit de Eroarea lui Descartes… Este o carte scrisă de ilustrul Antonio Damasio, cel care demonstrează că o greșeală poate dăinui secole și poate influența esențial parcursul unei discipline, în cazul dat – filosofia. Asemenea lui Damasio, Hugues Duffau cu Eroarea lui Broca vine să răstoarne paradigma, dar pentru neuroștiințe. Cine este, de fapt, Broca? Pierre Paul Broca, medic francez, antropolog care a rămas în istorie datorită corelației facute între un deficit funcțional și lezarea unei zone din creier. În cazul lui Broca vorbim despre doi pacienți care prezentau afazie, după ce au suferit traumatisme în gyrusul frontal inferior, iar „aria lui Broca” este un termen folosit pentru zona care este răspunzătoare de comunicarea articulată.

Deși extraordinar și aproape genial, Broca, în calitate de antropolog, a rămas în istorie și pentru ideile sale mai puțin umaniste, care au dat apă la moară rasismului și misoginismului prin afirmații de genul:

dimensiunea restrânsă a creierului feminin provine deopotrivă din inferioritatea ei fizică și intelectualăsau „volumul cranian al negrilor din Africa occidentală este inferior celui al raselor din Europa“.

Un alt mit creat de Broca, ce a dominat și vectorizat neurologia de peste un secol, rezidă în ipoteza devenită axiomă – creierul nu este plastic, el este împărțit în zone clare care sunt răspunzătoare de anumite funcții. Spre exemplu: orice intervenție în aria Broca, în cazul unui gliom, ar putea lăsa pacientul invalidizat prin afazie. Această regulă de divizare compartimentală punea piedici în realizarea acelor intervenții chirurgicale care vizau extirparea anumitor tumori benigne sau maligne din zone cu impact esențial asupra calității vieții, invocând principiul lui Hipocrate non-nocere. Pacienții pur și simplu nu erau operați, ci doar monitorizați sub medicație antiepileptică.

Hugues Duffau, autorul, este neurochirurg, laureat al Premiului Herbert Olivecrona, un premiu cu pondere echivalentă Nobelului în medicină și un om foarte curajos. Ca și Damasio, el a făcut o constatare destul de precoce în viața sa profesională și anume că „dogmele ne sufocă și ne rătăcesc” și, dacă învățatul ne duce pe căi greșite, ar fi cazul să ne descotorosim de ideile care se află în contradicție cu clinica, chiar dacă aceste idei sunt general acceptate și devenite hegemonice.

Trebuie să învățăm să ne dezvățăm. Cartea Eroarea lui Broca este despre parcursul lui Hugues Duffau, despre oamenii care l-au inspirat într-o dimensiune oarecum romantică și despre cei care l-au îndrumat din punct de vedere practic. Despre intuiția pe care a urmat-o și despre rezistența care a trebuit să o înfrunte. Și toate acestea trecute prin istoria neuroștiinței, cazurile unor pacienți și gânduri filosofice cu privire la paradoxurile condiției omenești și mecanica felului nostru de a fi.

Descoperirea esențială a lui Duffau ține de neuroplasticitate. Prin intervențiile pe care le face asupra creierului, el este unic în Europa. Pacientul său este trezit după deschiderea cutiei craniene și se află în stare de veghe în timpul procesului de ablație pentru a conlucra cu medicul. Acest tip de operație, deși uneori șocantă pentru cel operat, dă șansa lui Duffau de a observa creierul în dinamică pri nurmărirea fluxului sanguin din zonă, iar contactul cu pacientul oferă o cartografiere precisă pentru menținerea funcției cerebrale cu minim de sechele. El a operat pacienți cu tumori inclusiv în zona Broca și a demonstrat că creierul prezintă o capacitate uimitoare de adaptare și de preluare a unor funcții din zone lezate de   către zonele sănătoase. Autorul ne ajută să înțelegem adevărata arhitectură cerebrală, complexitatea acestui organ, modelul său de conectivitate, cât și individualitatea sa.

Ca scriitură, Eroarea lui Broca este dinamică și complexă, extrem de accesibilă pentru nivelul acestui om de știință. Este într-adevăr o mărturie esențială pentru înțelegerea felului de funcționare a creierului, cât și a destinului de cercetător. Hugues Duffau își pune întrebări esențiale asupra felului nostru de a alege ideile pe care să le îmbrățișăm și pe cele care să le dăm uitării. Unde rezidă rădăcinile comportamentului dogmatic? Ce ne face să ne complacem în idei anchilozante? Autorul merge mai departe, făcând o comparație între dogmele bisericești și cele științifice. „You are not in a church” a declarat în cadrul unei conferințe, … suntem înainte de orice oameni de știință, și nu credincioși ai unei religii imuabile”.

Eroarea lui Broca în traducerea lui Valentin Protopopescu, este o lectură esențială despre arhitectura creierului care ar putea interesa pe toți iubitorii de neuroștiințe. Este o lecție excelentă despre intuiție, perseverență și curaj, un parcurs în căutarea propriei vocații,

căci ce înseamnă, în cele din urmă, să fii medic? Firește, să asculți și vindeci, dar și fii capabil te adaptezi adevăratei calități a vieții unui pacient, (…) deoarece cel mai important pentru o ființă omenească nu este doar să-și ducă mai departe viața, ci să trăiască potrivit cu proiectu lexistențial pe care l-a ales.

 

Eroarea lui Broca de Hugues Duffau

Traducerea: Valentin Protopopescu

Anul apariției: 2019

Nr. de pagini: 232

ISBN: 978-606-400-618-9

 

 

Cartea poate fi achizitionata de pe Libris sau de pe site-ul editurii.

Share.

About Author

Avatar photo

Pentru prima dată am avut revelația Cărții în clasa a doua. Era un manual de citire, lecturi suplimentare pentru a clasa a patra, cu Lenin și pionieri în poze și, pe alocuri, în text. Stăteam ca fermecată pentru că găsisem texte lungi, diferite celor din abecedar, sau ce mai citeam noi pe acolo. Apoi am descoperit biblioteca sătească, unde mă plimbam printre rafturi și doream ca toate cărțile ascunse după cotoarele amenajate frumos, să fie doar pentru mine. Le alegeam pe alea groase, fascinată de mirosuri și texturi, sub privirile mirate ale bibliotecarei, cărți care nu erau potrivite vîrstei mele și care aveau să fie sursa multor coșmaruri nocturne. Încă mai păstrez sentimentul primei întâlniri… Sunt cărți printre cărți, unele îți pot oferi răspunsuri la întrebări ce îți ard mintea sau, din contra, la cele demult uitate; altele sunt surse de frumusețe care te aglutinează, te zidesc fără voie ca pe Ana lui Manole în lumi străine; ori neînsemnate, care trec pe lîngă tine fără a lasa urme. La fel ca oamenii. Aici vreau să împart din bucuria întîlnirii cu o carte, așa cum o văd eu.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura