Când se sting luminile din sală, totul pare să se așeze într-o ordine firească. Spectacolul are eleganța lucrurilor care par să se întâmple singure. Dar nimic din teatru nu se întâmplă fără acei câțiva însoțitori indispensabili. În spatele fiecărei reprezentații există o întreagă lume care rămâne, aproape întotdeauna, invizibilă.
Numărul triplu 3-4-5/2026 al revistei Teatrul azi întoarce, pentru câteva sute de pagini, scena cu fața spre culise. Dosarul BACKSTAGE aduce în prim-plan oamenii și meseriile fără de care teatrul nu ar exista, iar în jurul lui se așază o jumătate de an teatral dens, traversat de Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova, de Congresul Mondial AICT, de microstagiunea dedicată lui Eugenio Barba, de Gala Premiilor UNITER și de premierele care continuă să miște scena românească.
BACKSTAGE. Anatomia unui spectacol
De regulă, teatrul își păstrează culisele în umbră. Numărul acesta face exact contrariul. Dosarul BACKSTAGE schimbă unghiul din care privim spectacolul și mută atenția asupra profesioniștilor care îi susțin existența înainte ca spectatorul să-și ocupe locul în sală.
Eseul Actorul ascuns de Chris van Goethen funcționează ca un prag de lectură și ca un manifest discret pentru recunoașterea acestor profesii. În continuare, masa rotundă Oamenii din spatele scenei, organizată în cadrul Întâlnirilor Teatrul azi la MASCA (curator: Maria Rotar), transformă experiența tehnică într-o reflecție despre rigoare, responsabilitate și solidaritate profesională. Dosarul își lărgește apoi perspectiva prin trei incursiuni complementare și reunește câteva gânduri despre producția delegată în România, relația dintre tehnic și tekhne în Franța și o zi din viața unui teatru german, surprinsă din interior. Dincolo de diferențele de context, toate aceste texte spun povestea unui teatru care este mai puțin un eveniment și mai mult un proces, făcut din repetiții, decizii, încercări și gesturi care rareori ajung subiectul dezbaterilor publice.
Securitatea, cronicar fără voie
Numărul 3-4-5 marchează apariția unei noi rubrici, din arhive, și debutează cu un articol semnat de Iulia Popovici, care recompune spectacolul Ploșnița de Vladimir Maiakovski, montat la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București de Horea Popescu în 1982 din cea mai improbabilă sursă documentară: notele informatorilor Securității. Șunca, Polonia și votca se citește simultan ca dosar de urmărire și ca lecție de istorie a teatrului, acolo unde dosarele vorbesc mai mult decât ficțiunea.
Două vârste ale începutului
Interviul ediției îl aduce în prim-plan pe regizorul László Bocsárdi, sub o mărturisire care conturează un program artistic în sine. Dincolo de parcursul unui regizor care continuă să se reinventeze, dialogul vorbește atât despre curiozitate, îndoială și libertatea de a rămâne mereu în căutare, cât și despre tendințele de consum cultural ale spectatorilor contemporani, axate pe nuanțarea perspectivelor de viitor mai degrabă decât pe verdicte riguroase.
Într-un contrapunct firesc, rubrica reflecții privește către cealaltă vârstă a începutului. Textul lui Matei Vișniecdespre artiștii independenți aflați la început de drum vorbește despre precaritate, entuziasm și nevoia de a construi fără garanția succesului. Între adolescența regăsită a unui mare creator și începuturile reale ale unei noi generații, numărul de față trasează o meditație despre cum se nasc și se definesc în timp generațiile de artiști.
Shakespeare, cu adresă la Craiova
Ediția din acest an a Festivalului Internațional Shakespeare din Craiova ocupă un loc central în numărul 3-4-5, alături de Congresul Mondial AICT 31, care a transformat Craiova, pentru câteva zile, într-un adevărat nod de întâlnire al criticii de teatru internaționale.
Interviul cu directorul artistic al festivalului, Vlad Drăgulescu, realizat de Octavian Szalad, vorbește despre eforturile susținute ale unei echipe de profesioniști din breasla teatrală de a forma o comunitate de oameni dedicați în inima Olteniei, acolo unde Shakespeare și-a găsit în ultimele trei decenii o a doua casă. În timp ce Mirella Patureau urmărește, în Cum se face o trecere de ștafetă, felul în care un festival își negociază continuitatea fără să-și piardă identitatea, articolul La pas prin festival oferă o privire de aproape asupra atmosferei și ritmului evenimentului, iar Andrada-Ioana Coiciu surprinde, în cronica dedicată Congresului Mondial AICT 31, întâlnirea dintre scena românească și marile voci ale criticii internaționale, prilejuită și de momentul decernării premiului Thalia, acordat profesoarei emerite Maria Șevțova.
Cronicile acestui număr trasează o veritabilă hartă a prezentului shakesperian autohton, reunind spectacole care demonstrează cât de fertil rămâne dialogul contemporan cu opera Bardului. În Maturizarea e totul, Adrian Mihalache descoperă în Regele Lear al lui Silviu Purcărete nu doar tragedia declinului unui rege, ci și un parcurs inițiatic în care luciditatea vine prea târziu, transformând bătrânețea într-o ultimă formă de devenire. Alina Epîngeac urmărește, în spectacolul The Tiger Lillies in a Macbeth Song, întâlnirea dintre universul întunecat al trupei britanice și estetica lui Oriol Broggi, un spectacol-concert în care cabaretul grotesc, muzica live și cele douăzeci și două de cântece originale compuse de The Tiger Lillies reconfigurează tragedia ambiției și a puterii într-o baladă sumbră despre vină și tiranie. Tot în această rubrică sunt analizate și
Hamlet revine în două ipostaze aflate la poli opuși prin adolescentul răzvrătit imaginat de Christophe Luthringer și prințul radical, aflat în mijlocul absurdului existențial, propus de regizorul japonez Yu Murai în Hamlet TOILET, semn că fiecare generație își revendică propriul erou în cheia vremurilor sale. Lor li se alătură un Richard IIIregizat de Itay Tiran pentru Gesher Theatre, precum și o lectură a cuplului de creatori Declan Donnellan – Nick Ormerod a primei piese shakespeariene, Doi tineri din Verona.
Exercițiul prezentului pe scenele naționale
Dincolo de marile festivaluri, numărul 3-4-5 al revistei urmărește pulsul unei stagiuni aflate în continuă dezvoltare, chiar și în vremuri de nesiguranță. Premierele din întreaga țară propun moduri diferite de a vorbi despre memorie, putere, identitate și comunitate. Universul vizual al lui Silviu Purcărete se deschide ca un bazar al poveștilor la Sibiu, în cronica lui Călin Ciobotari despre spectacolul Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie, montat la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. Radu Afrim explorează destrămarea unei lumi în cea mai recentă premieră a Teatrului Național Târgu-Mureș, Zborul de la cuib, în timp ce Gianina Cărbunariuinvestighează mecanismele conflictului și ale memoriei în spectacolele Magda by Gianina și Iubitul meu dușman, iar Cehov și Caragiale revin în montări care refuză confortul lecturilor convenționale etc.
Pe aceeași hartă teatrală se înscriu microstagiunea aniversară dedicată lui Eugenio Barba la GRIVIȚA 53, deschisă prin îndemnul de a șterge cuvântul imposibil din vocabularul uzual al creatorului de teatru, showcase-ul REACTOR de la Cluj și un interviu realizat de Andrei C. Șerban alături de Luk Perceval, dedicat întâlnirii sale cu scena naționalului sibian. Stagiunea Internațională de Teatru ARCUB își continuă miza de a aduce la București unele dintre cele mai relevante voci ale scenei europene. Mahamaya Electronic Devices, text și regie Ivan Vîrîpaev, în producția companiei poloneze Teal House, devine punctul de plecare al unei reflecții asupra raportului dintre artă, credință și tehnologie, realizată de Cristina Rusiecki.
Rubrica dedicată teatrului de animație și pentru copii completează această imagine prin spectacole care demonstrează că imaginația și experimentul nu cunosc limite de vârstă, de la Charlie și fabrica de ciocolată și aniversarea Teatrului „Gulliver”, până la universul coregrafic al spectacolului Zmeie, Basme și Fantasme. Iar pentru cei care știu că teatrul continuă și după coborârea cortinei, raftul de teatru propune lectura volumului Radu Stanca. Ars Doloris de Ion Vartic, prin lentila Doinei Papp.
Practici de peste graniță
Rubrica internațional continuă dialogul cu marile scene europene printr-un interviu cu regizorul Łukasz Twarkowski, pentru care succesul nu poate fi nici planificat, nici urmărit. Numărul curent traversează câteva dintre cele mai provocatoare spectacole ale momentului, pornind de la universul radical imaginat de Florentina Holzinger la Volksbühne Berlin, montările urmărite de Irina Wolf în spațiul de limbă germană, de la Il Gattopardo la Casa în flăcări, Like Lovers Do și Domnișoara Else, construind un traseu critic în care teatrul european apare ca un teritoriu al experimentului și al interogației permanente.
UNITER la zi
Numărul 3-4-5 fixează arhiva Galei Premiilor UNITER 2026 și continuă retrospectiva cu un dialog despre creație și scenografie purtat cu Marie-Jeanne Lecca. Tot aici se deschide și o reflecție despre tradiție și reînnoire prin platforma profesională UNIMA România 69 – WORK IN PROGRESS.
Copertele numărului 1-2/2026
Temele numărului continuă și în plan vizual. Grafică semnată de Laurențiu Buglea este completată de Sorin Miron în Vanya de Simon Stephens (regia Sorin Miron, POINT București, foto POINT), de imaginile din culise surprinse de Elena Morar pe copertele interioare și de cadrul spectaculos din Oracle de Anka Herbut, în regia lui Łukasz Twarkowski (foto Marko Rass), care închide ediția sub semnul uneia dintre cele mai puternice estetici ale teatrului european contemporan.
Citiţi Teatrul azi?
Dacă doriţi să citiţi revista Teatrul azi, o puteţi găsi alături de volumele publicate de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” pe site-ul www.teatrul-azi.ro sau puteți scrie la adresa comenzi.teatrulazi@gmail.com. Dacă preferaţi să faceţi o plimbare până la librărie, revista se află în Bucureşti la Cărtureşti (Verona şi Carusel), dar și în rețeaua librăriei din marile orașe; în Timişoara, La Două Bufniţe, şi în Craiova, în magazinul specializat situat în interiorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”.
Nu uitaţi să verificaţi site-ul oficial al revistei Teatrul azi pentru articole exclusive online!
*Revistă editată de UNITER prin FUNDAȚIA CULTURALĂ „CAMIL PETRESCU”. Finanțator: Ministerul Culturii.
