„Dimensiuni arhetipale ale psihicului”, Marie-Louise von Franz

Autoarea volumului „Dimensiuni arhetipale ale psihicului” a lucrat cu Carl G. Jung din 1934 și până în 1961, când acesta a murit. I-a continuat munca și a încercat, de câte ori a avut ocazia, să explice cât mai bine conceptele utilizate de acesta, teoriile și demonstrațiile științifice, astfel încât existența unui inconștient colectiv să nu mai pară ceva straniu sau de neacceptat din punct de vedere științific. În volumul de față regăsim articole, colaborări la cărți și conferințe scrise între anii 1969 și 1985. Ele pot fi citite/abordate și de către necunoscători, întrucât autoarea a avut grijă ca limbajul utilizat să fie accesibil, a explicat cum nu se poate mai bine toate conceptele de bază din psihanaliza jungiană și a exemplificat ori de câte ori a fost necesar, exemplele fiind alese din sfera cotidianului.

Personal, de C.G.Jung m-am apropiat încă din studenție și studiile/cărțile sale mi-au servit de multe ori în structurarea unor opinii personale sau în abordarea unor teme științifice. Dar unul dintre motivele pentru care revin constant la operele lui Jung este dat de faptul că în ele regăsesc mituri, arhetipuri și basme vechi atât de bine expuse și atât de bine explicate, încât mă mir și astăzi de ce zestre uriașă din punct de vedere cultural a putut construi omenirea de-a lungul mileniilor. Oamenii au avut grijă să-și construiască cultura încă din primele stadii ale dezvoltării lor ca societate, dar Jung a atras atenția încă de la începutul demersului său științific că suntem într-un permanent conflict vechi-nou: vrem să ștergem cu buretele tot ceea ce ne definește ca oameni, crezând că putem inventa un om nou; nu putem să ne renegăm originile, așa cum nu putem să renaștem oricând și oriunde din nimic.

Dacă nu știți sau nu ați citit nimic scris de marele psihanalist vă recomand să începeți să citiți cartea de la sfârșit, respectiv cu ultimul capitol, „Descoperirea sinelui la Jung”. Veți afla că Jung a analizat de-a lungul vieții sale mai bine de 80.000 de vise, iar autoarea acestui volum peste 40.000. Sunt cifre impresionante care ne conduc la ideea că demersul științific aflat în discuție nu e nici superficial și nici hazardat. În urma analizelor, Jung a ajuns la descoperirea și fundamentarea unor concepte specifice psihanalizei: Sinele, Anima și Animus, umbra, inconștientul colectiv etc. Toate acestea vă sunt explicate aici, în acest capitol, unde veți mai regăsi și crezul științific al lui Jung și alte concluzii lămuritoare:

„Mi se pare rezonabil să expun în primul rând latura practică a muncii psihologice, fiindcă potrivit experienței mele, neînțelegerea dintre diferitele facultăți are ca principală cauză insuficientele contacte cu materialul lor special. Începem cu conceptele fundamentale ale lui Jung în privința experienței Sinelui, pe care el le-a numit numit individuare: primul stadiu este integrarea umbrei; al doilea, asimilarea puterii interioare aparținând sexului opus, Anima și Animus; și, în fine, experiența Sinelui.”

Procesului de individuare îi este dedicat cel mai consistent capitol din carte, și pe bună dreptate. Individuarea este calea spre Sine, dar nu oricine este capabil să-și descopere Sinele. Unii reușesc să o facă singuri, alții doar asistați de către psihanalist. Cert este că Jung și, implicit, autoarea ajung la concluzia:

„Sinele poate fi definit ca un centru interior călăuzitor, distinct de personalitatea conștientă și putând fi investigat numai prin mijlocirea viselor.”

În același capitol, câteva pagini mai încolo veți înțelege de ce ne este atât de greu să ne (re)descoperim Sinele (și de ce este atât de important acest proces):

„Oamenii care trăiesc în societăți mai puțin dezrădăcinate decât a noastră înțeleg adesea mai bine decât noi că trebuie să renunțe la toate atitudinile utilitare conștiente pentru a face loc procesului interior de creștere a personalității.”

În „Procesul de individuare” veți găsi expuse pe larg conținutul foarte multor vise, care aparțin unor oameni cu funcții diverse, de naționalități dintre cele mai neașteptate, de religii diferite și cu pregătiri mai mult sau mai puțin savante. Numitorul comun: Sinele. Diferențierile apar din momentul asumării procesului de descoperire a acestuia: unii ne dorim să ne cunoaștem mai bine pe interior, alții nu știm cum să ajungem la miezul personalității noastre, unii intră în conflict cu normele sociale și tradițiile fără să-și dea seama că de fapt expun un adevărat conflict interior etc. Veți fi surprinși de cât de bogați pe interior putem fi!

Primele capitole sunt centrate pe explicarea noțiunii de arhetip, așa cum l-a înțeles și promovat Jung. Arhetip care se află în spatele tuturor basmelor și poveștilor populare de oriunde, din lumea largă. Veți regăsi transpuse spre exemplificare basme de o frumusețe extraordinară, vechi de când lumea, din părți ale lumii unde nici cu gândul nu ați ajuns vreodată. Și, surpriză, veți regăsi transcrise și câteva basme din zona transilvăneană, dar basme care nu sunt cuprinse în culegerile obișnuite. Încă o dovadă a vastității muncii întreprinse de-a lungul anilor de Jung și echipa sa. Redau un fragment dintr-un astfel de basm:

„Într-o versiune transilvăneană, doi șoareci și doi păduchi (tot patru animale!) sunt înhămați la un car în care ursul, lupul, vulpea și racul (patru animale!), precum și oul, acul de cusut, acul cu gămălie și piatra de moară (patru obiecte!) se îndreaptă spre așa-numita înmormântare a găinilor.”

Când îți propui să lucrezi cu simboluri și să încerci să le explici semnificațiile, așa cum și-au propus C.G. Jung și colaboratorii săi, cel mai dificil este să întemeiezi din punct de vedere științific acest demers. Lui Jung i-a reușit acest lucru și datorită deschiderii sale fantastice, culturii generale și științifice care l-au însoțit de-a lungul vieții, experienței asumate și, părerea mea personală, datorită faptului că a iubit oamenii. Unul dintre cele mai importante merite ale lui Jung rămâne, totuși, faptul că a reușit să aducă în centrul atenției mitul, ca formă de existență și transcendere în timp a omului:

„Prin rezultatele cercetărilor lui C.G. Jung, știința care se ocupă cu interpretarea miturilor și a basmelor a căpătat pentru prima oară un caracter natural-empiric, fapt care a permis ca miturile să poată fi interpretate nu doar poetic sau din perspectiva istoriei ideilor, ci și științific, adică relativ obiectiv în aspectul lor funcțional, ca fenomene ale psihicului inconștient.”

Una dintre concluziile autoarei, plecând de la studierea arhetipurilor este:

„În context istoric, cred că pot să afirm, cu prudența de rigoare, în primul rând că omenirea încă nu și-a atins modelul de existență arhetipală preconștientă, că în ce privește o posibilă dezvoltare a conștientului suntem încă în perioada copilăriei și că o evoluție seculară foarte lentă a umanității pare a voi să se producă dinspre inconștient.”

„Dimensiuni arhetipale ale psihicului” nu se citește deloc ușor, nu e o lectură la îndemâna oricui, unul din motive fiind dat de faptul că, într-un fel, trebuie să-ți asumi cele citite. Nu poți citi ceva scris de C.G. Jung sau o interpretare a scrierilor lui punând sub semnul îndoielii existența inconștientului colectiv, a Sinelui sau a arhetipului, câteva din conceptele fundamentale cu care operează psihanaliza. Veți observa că efortul parcurgerii cărții de față vă va îmbogăți spiritual și vă va deschide, într-un fel, drumul spre Sine.

Cumpără cartea

Cartea face parte din campania „Citeşte sănătos” a Editurii Herald. Detalii despre campanie: aici.

Editura Herald;