Digital Freud – Tehnologia, refugiul de la un click distanță

Maria-Mădălina Stîlpeanu, clasa a IX-a D, Colegiul Național B. P. Hasdeu, Buzău

Într-o lume în care realitatea devine mult prea apăsătoare, tehnologia se transformă într-un refugiu. În refugiul apărut exact la momentul potrivit și care este la îndemâna noastră, a tuturor. La doar un click distanță, orice problemă pare că se rezolvă într-o clipită. „Pare”. Pentru că există un detaliu fin pe care unii nu îl remarcă inițial și, când o fac, este prea târziu – aparențele înșală. Dar, în cazul căderii în capcana online-ului, există oare șansa de recuperare? Sau este ca o groapă care se adâncește pe zi ce trece, devenind imposibil de escaladat?

Două scaune de gaming, de o parte și de alta a scenei, și trei panouri albe care se dovedesc a fi, de fapt, ecrane. Un decor care ne spune mai mult despre tema piesei decât ar putea să o facă multe cuvinte rostite. Și, în urma fumului care dramatizează spectacolul dinaintea începerii lui, își fac apariția cei patru protagoniști: Delia (Cătălina Romaneț), melancolia este trăsătura sa definitorie, iar neacceptarea pierderii soțului îi stârnește dorința de a-l recrea prin intermediul unei holograme; Anita (Flavia Perșa)- orfana crescută de bunică și de mătușa Carmen, pasionată de jocuri, creează jocul digital „Hamsterii turbați” din dorința de a face ordine în viața sa și de a controla; Carmen (Ioana Cojocărescu)- politicianul conservator ale cărui intenții sunt eliminarea tehnologiei făcând, totuși, campanie cu ajutorul ei, ceea ce este o contradicție în toată regula; Gică (George Olar) – în spatele calmului aparent ascunde tensiuni, trecând de la viața din umbră la cea de influencer, sub noua denumire de „Glitch”, din dorința de a se adapta standardelor societății.

Într-o piesă creată cu ajutorul AI, personajele utilizează inteligența artificială pentru a face orice acțiune. Și ce se întâmplă? Chat GPT-ul devine centrul poveștii fiind, bineînțeles, însoțit de consecințe. Ce consecințe? Gică se transformă într-un bărbat lipsit de empatie, pentru care Glitch Universe devine principala lume, declarându-și monitorul cel mai bun prieten. Delia își găsește alinarea în ceva ce, de fapt, nu mai există, stabilind starea „soțului” în funcție de propria dispoziție. Carmen se transformă într-o manipulatoare, exprimarea dorinței de a ajunge președinte agresându-i-se unei anumite categorii sociale. Anita constată că nu mai are nicio modalitate prin care să se simtă liniștită, jocul devenind, de asemenea, o dezamăgire și o sursă de haos. Conflictele între personaje nu încetează să apară, fiind chiar periodice. Fiecare protagonist are nevoie să își rezolve problemele, toți patru găsind un suport emoțional în Freud, sistemul care pare să fie mereu acolo pentru ei, gata să le descurce ghemul de gânduri încurcate și să le ofere soluții eficiente: „Nu e vorba de a-i salva pe alții, e vorba de a te salva pe tine”.

În final, după câteva discuții cu Freud, cei patru înțeleg impactul negativ al tehnologiei asupra gândirii și dezvoltării umane. Delia renunță la holograma soțului său, Gică își recapătă personalitatea, Anita evadează din realitatea virtuală, iar Carmen își cere scuze pentru faptele și vorbele sale.Jocul de lumini este captivant, fiecărui context fiindu-i atribuite alte nuanțe, iar interacțiunea actorilor cu publicul creează o atmosferă aparte. Spontaneitatea coregrafiei și momentele muzicale au stârnit interesul sălii, reacțiile variind între uimire și confuzie. Feedback-ul final a fost, în mare parte, unul pozitiv, însă efectele se prelungesc prin meditația fiecăruia asupra mesajului alarmant al piesei.

Așadar, Digital Freud, realizată sub regia lui Norbert Boda și cu scenografia lui Alexandru Ivan, de la Teatrul Apropo, București, pune în scenă, în cadrul „Săptămânii Teatrului Tânăr” din Buzău, ediția a XII-a, una dintre cele mai mari temeri ale omenirii – frica de singurătate, dublată de cea a fi înlocuiți de inteligența artificială. „Realitatea nu îți dă timpul necesar să o procesezi”, dar Chat GPT-ul ți-o va oferi pe cea „pe care ai nevoie să o auzi”. Afirmația din încheiere: „Ați simțit ceva, că, dacă da, s-a cam zis cu arta asta” pune în lumină capacitatea noastră de a face diferența între textul scris de om și cel ce aparține inteligenței artificiale, sintetizând întreg conținutul spectacolului.

Teatrul „George Ciprian” Buzău, Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a XII-a, 18-24 octombrie 2025