DIGITAL FREUD

Subiectul spectacolului este de actualitate: o confruntare între lumea veche, a artei, și cea a tehnologiei, soldată, ideal, cu triumful umanității.

Freud este o aplicație căreia i se adresează personajele care își dau seama că, pentru problemele lor, tehnologia este ineficientă. Refugiați în spatele calculatoarelor, tinerii erei digitale își pierd reflexele necesare viețuirii în lumea concretă. Dornici să își anestezieze suferința, utilizatorii de tehnologie caută cu frenezie expresia fericirii. Durerea dispare un timp, dar rămâne acolo, ca o rană care se adâncește în loc să se vindece.

Jocul actorilor se adaptează unui scenariu previzibil, simetric, fără mari răsturnări de situație. De aici provine și impresia de inautenticitate, caracteristică pe care teatrul adevărat nu o are.

Stimulii auditivi și vizuali au o intensitate care creează dependență. Ochiul spectatorului se obișnuiește cu albastrul neon sau cu alte culori de aceeași stridență, care se aprind pe cele trei monitoare montate pe scenă. Comunicarea se denaturează, cuvintele sunt strigate, interlocutorii nu se privesc în ochi, atenți să privească în camera decât vederi.

Lumea virtuală creează identități noi, care ascund temerile, frustrările, imaginea de sine scăzută a celui care privește în jur prin lentilele ochelarilor VR. Individul nu se mai conține pe sine, înlocuit fiind de un avatar care-l ia prizonier și îl instrumentalizează.

Ritmul pe care-l imprimă ecranele, prin conexiunea directă la alte spații compensatorii, este trepidant. Internetul funcționează infailibil, rețeaua nu cade niciodată. Când realitatea este haotică, lumile alternative oferă iluzii: iluzia comunicării, a fericirii, a acoperirii golurilor dureroase etc.

Telefoanele fac parte din recuzită, de aceea, cred, nimeni nu ne-a cerut în seara asta să le închidem pe durata spectacolului. Actorii ocupă loc în sală și dau replica de acolo, mimând dialogul.

Viziunea regizorală abordează subiectul alienării virtuale din mai multe perspective, insistând pe ideea că omul trebuie să folosească tehnologia spre ameliorarea propriei condiții, iar nu să se lase folosit de tehnologie, al cărei apendice devine, pe măsură ce orele petrecute în online cresc vertiginos, acoperind durata întregii activități diurne.

O lume de umbre, de etichete, de obiecte și personaje care capătă consistență temporar și apoi, la un click distanță, dispar în oceanul virtual, asta este propunerea spectacolului Digital Freud al Teatrului Apropo, în regia lui Norbert Boda.

Lucrurile se așază neobișnuit într-un spectacol care seamănă cu o prezentare de produse digitale. Când, citind discursul generat de chat GPT, unul dintre personaje întreabă dacă în viața reală se găsesc asemenea exemple de alienare, cineva din spatele meu răspunde ferm, cu o involuntară intrare în rol: Da!

Teatrul „George Ciprian” Buzău, Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a XII-a, 18-24 octombrie 2025