În 2023 scriam despre Cosmic Latte, spectacol de teatru dans realizat după un concept de Ștefan Lupu, dansatorii fiind toți studenți. Între timp, am mai văzut spectacole ale căror coregrafii erau semnate de același Ștefan Lupu, actor, coregraf, cadru didactic la UNATC și (vremelnic) director (interimar) al Teatrului Mic. Coleg de generație cu Andrea Gavriliu – coregrafă și dansatoare cu un talent uriaș, confirmat în multe proiecte derulate de-a lungul anilor – Ștefan Lupu a reușit să-și dezvolte o matrice personală, astfel încât spectacolele pe care le gândește să devină recognoscibile, indiferent de câți dansatori sunt pe scenă, dacă lucrează cu profesioniști ai dansului sau actori. Vorbim despre un artist cu o capacitate de muncă mare și un foarte bun pedagog, calitate ce devine observabilă în momentul în care analizezi distribuțiile spectacolelor gândite de el.
Teatrul Grivița 53 are o poveste unică pentru peisajul cultural românesc postdecembrist. Primul (și singurul) teatrul independent, construit de la zero, un vis devenit realitate la capătul a nouă ani de eforturi uriașe depuse de Chris Simion-Mercurian și soțul ei, Tiberiu Mercurian. Un teren lăsat moștenire de bunica ei, pe strada Grivița, la nr 53. De aici și numele teatrului. Chiar dacă regizoarea avea o experiență managerială acumulată de-a lungul anilor, fiind fondatoarea UNDERCLOUD – Festival de teatru independent de orice (proiect artistic ce a atins vârsta majoratului în 2025), efortul de a construi un teatru s-a dovedit adesea copleșitor, din multe motive. La capătul a nouă ani – cifră cu multiple semnificații – Teatrul Grivița 53 și-a deschis porțile, iar pe unul din pereții de la intrarea în clădire de pot vedea ctitorii – micile cărămizi așezate cu migală una lângă alta, șir după șir. Un proverb african spune că „este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”; mi-am adus aminte de acest proverb când am văzut peretele cu ctitorii: mulți, anonimi, împreună fiind imbatabili. Un teatru construit pe înălțime, pentru că locul nu este foarte generos pe lățime, dar cum orice constrângere se poate transforma într-o victorie, și de această dată înălțimea asigură anvergură și profunzime întregului proiect cultural. Pe Griviței 53 e un adevărat hub cultural, nu doar un teatru (independent), un spațiu aflat sub dictatura luminii, unde energiile bune sunt și creative. Două săli de spectacole, cu o scenotehnică care permite montări în diverse formule, cu lift și foaier, spații gândite pentru a favoriza comunicarea și relaxarea. Un vis devenit realitate, grație unei voințe supraomenești pusă în slujba artei și care a devenit posibil doar pentru că Chris Simion-Mercurian și Tiberiu Mercurian au înțeles că fără o echipă alături nu vor reuși nimic.
Am urmărit de la distanță evoluția proiectului și de multe ori am crezut că greutățile vor fi prea multe și prea grele, doar trăim în România, țara unde cultura și educația nu sunt niciodată priorități naționale. Dar Grivița 53 trebuia să se întâmple! La capătul a nouă ani, inaugurarea teatrului s-a realizat, cum altfel, decât printr-o premieră: spectacolul 5+3=9, realizat de Ștefan Lupu. Calea Griviței 53, după 9 ani. Un spectacol pentru care s-a făcut casting; au venit în prima etapă în jur de 300 de participanți, au rămas 30, toți excelenți, iar din aceștia au intrat în spectacol șapte (opt, pentru că este și o dublură de rol). Tineri actori care dansează la un nivel profesionist, cântă vocal și la instrumente, toate acestea într-un spectacol de aproape două ore, în care rămâi mut în multe rânduri. Nu doar pentru că înțelegi perfect ce se întâmplă pe scenă, ci pentru că ai impresia că ai în față o trupă care dansează pe marile scene din Europa. Tineri cu energii foarte bune, care dau totul pe scenă și care au ars de mult (sau la timp) etapa demonstrației gratuite și a individualității afirmate cu orice preț. Ștefan Lupu a avut nevoie doar de poveste, pe care a reușit să o transpună perfect în coregrafii gândite minuțios și articulate în jurul unei singure idei: cum se ridică de la zero un teatru independent. Ce e și mai impresionant este faptul că Lupu a reușit să împletească până la simbioză perfectă cele două fire – povestea lui Chris – lupta cu cancerul de sân – și odiseea ridicării teatrului. Un efort personal – lupta cu boala – împreunat cu un efort colectiv, din care au învins binele și frumosul, o diadă caracteristică oamenilor frumoși. Iar Chris și Tiberiu sunt oameni frumoși, pe interior în special.
Mara Tătar și Costin Stăncioi sunt Chris și Tiberiu. Mara s-a tuns zero special pentru rol și e Chris din cap până în picioare. Un rol dificil, complex, pentru că personalitatea fondatoarei de teatru și festival de teatru independent este complexă și puternică, dar în același timp fragilă și ghem de emoții răscolitoare. Pe toate acestea și le asumă Mara și le scoate la iveală în fața spectatorilor, rând pe rând, în funcție de moment. Când e vulcanică și intempestivă, când încăpățânată, când copleșită și răvășită total de diagnostic și boală. Învingătoare la final, rămâne în picioare, iar alături îi este Tiberiu. Costin Stăncioi e un dansator cu un simț al scenei fantastic, cu o bucurie pe care o trăiește în fiecare scenă greu de descris în cuvinte. Sincer până la limita autosabotajului, Costin reușește să fructifice în fiecare moment implicarea personală și devotamentul celorlalți, astfel încât spectacolul câștigă în profunzime. Foarte atent la partenerii de scenă, cum este și Tiberiu în realitate, atent la tot ce se întâmplă, dar mai ales atent la nevoile lui Chris. Bianca Adelina Geantă, Tiberiu-Nicolae Zavelea, Tamara Găgeatu, Viktoriia Medviedieva și Oleksandr Solokha intră în scenă și-și asumă rolurile sponsorilor (care trebuie convinși să doneze), al medicilor care o tratează pe Chris, al muncitorilor de pe șantierul Grivița 53. Dansează, cântă live (excelente toate compozițiile muzicale special compuse pentru acest spectacol, semnate de Adrian Piciorea și dansatori). Povestea se scrie sub ochii spectatorilor și firul narativ nu se rupe, nu se încâlcește, pentru că Ștefan Lupu a gândit impecabil tot parcursul.
N-ai cum să nu remarci viteza cu care-și schimbă costumele (Șteff Chelaru le-a creat) – foarte diferite între ele, cu piese multe fiecare în parte – iar momentul când toți dansează pe tocuri foarte înalte este hipnotic, un efect căutat intenționat de coregraf: mirajul grijilor și problemelor care copleșesc orice antreprenor român. Momentele de grup primează și alternează cu duetul Chris-Tiberiu, nu e loc pentru monolog în această poveste. Proiecțiile video concentrează în mici clipuri video etapele ridicării teatrului, de la dărâmarea vechii case a bunicii și până punerea siglei pe peretele exterior. Cred că este pentru prima dată când găsesc benefică această proiecție video într-un spectacol de teatru, care are și o puternică componentă artistică – film alb-negru și montaj ce aduce aminte de filmele mute.
Ieși din sală cu o puternică senzație că trebuie să-ți sufleci mânecile și să te apuci de treabă; nu mai e rost să amâni nimic din ce e pe listă; e timpul să te apuci și de cursul de grădinărit pe care l-ai tot amânat, ba vrei să te apuci și de citit Ulise a lui Joyce; nimic nu ți se mai pare imposibil. Vrei să-i îmbrățișezi pe Chris și pe Tiberiu, să mulțumești trupei pentru că nu s-au menajat deloc, dar te gândești să nu fii ridicol și o faci doar în gând, în timp ce cobori încet scările, spre foaier. Ce știi la capătul drumului? Că vei reveni la Grivița 53, că vei vrea să vezi și alte spectacole și, mai ales, că vei vrea să te numeri printre ctitorii locului.
Mergeți să vedeți 5+3=9, să aflați povestea Teatrului Grivița 53, să-i cunoașteți pe Chris și pe Tiberiu și să le vă bucurați de un spectacol excelent din toate punctele de vedere. Nu există bucurie mai mare pentru fondatorii Teatrului Grivița 53 decât sala/sălile pline și aplauzele de la final. Lăsați-i să se bucure, o merită din plin.
5+3=9 – Teatrul Grivița 53
Echipa artistică
Concept și coregrafie: Ștefan Lupu
Scenografia: Șteff Chelaru
Compoziția muzicală: Adrian Piciorea & Raw Creatives (Robert Găgeată, David Luncă, Damian Gerard) și Mara Tătar
Video mapping: Silviu Luda
Light design: Alin Popa & Ruxandra Ilie
Asistent regie: Maria Filipache
Distribuția:
Mara Tătar, Costin Stăncioi, Bianca Adelina Geantă, Tiberiu-Nicolae Zavelea, Tamara Găgeatu, Viktoriia Medviedieva, Oleksandr Solokha, Mirel Cumpănaș
