„Din inimă – să ajungă din nou la inimă!” (Beethoven)
E o experiență în sine să participi la o liturghie catolică, dar când vine vorba despre o liturghie de încoronare deja lucrurile se complică. Mult fast, un ritual foarte elaborat în detalii, menit să reunească sacrul și profanul pentru câteva momente. De la aceste ceremonii n-a lipsit niciodată muzica, nu pentru că ar fi fost prea sărac ritualul în gesturi și semnificații, dimpotrivă. Muzica are darul de a da sens unor valori puse în circulație, de a ajuta slujitorul să înțeleagă (și să atingă) profunzimea momentului în sine. Muzica este un liant, cel mai bun, dar în același timp și o verigă de legătură, care-l ajută pe profan să-și ridice ochii (și inima) spre ceruri. „Muzica sferelor” nu e o simplă expresie, iar cei care au scris compoziții de-a lungul secolelor pentru astfel de momente sunt dintre cei aleși, hărăziți de Cel de Sus să ne facă conștienți de minunile trăite vremelnic și/sau de minunile petrecute sub ochii noștri. Beethoven a fost convins că Missa solemnis este cea mai importantă creație a sa. Pentru iubitorii simfoniilor sale poate părea ciudată afirmația, dar e suficientă o primă ascultare ca să-i dai dreptate compozitorului.
credit foto Andrada Pavel
Din clipa în care au început să intre pe scenă membrii corului mi-am dat seama că va fi un concert memorabil. Nu m-am înșelat deloc! Cu ținute impecabile, pătrunși de semnificația evenimentului în sine – erau pe scena Ateneului Român și cântau în cadrul ediției 2025 a Festivalului Internațional George Enescu – coriștii, împreună cu instrumentiștii Orchestrei Filarmonicii de Stat Transilvania ne-au făcut de multe ori să ridicăm ochii spre cer și să ne spunem în gând „O, Doamne, ce binecuvântare!”. Maestrul Cristian Mandeal, dirijorul permanent al Filarmonicii începând cu stagiunea 2023-2024, a imprimat evenimentului nota de solemnitate (și demnitate, aș spune eu) atât de necesară când vorbim despre Missa solemnis. Îmbrăcat în frac, cu papion alb și cu o ținută încă dreaptă, bucurându-se discret la final de concert, Cristian Mandeal rămâne același îndrăgostit (și împătimit) profesionist, capabil să convingă și pe cel mai sceptic om că muzica clasică are viitor și că merită să fie reascultată oricând. O relație între el și orchestră construită pe un set de valori fundamentale pe care încep să-l caut din ce în ce mai des: respect, seriozitate, profunzime, răbdarea de a construi, înțelegerea partiturii, inteligență cultivată îndelung ș.a. Filarmonica Transilvania celebrează anul acesta 70 de ani de existență, de aceea cred că evenimentul de la Ateneul Român a intrat deja în cartea evenimentelor de celebrare ale instituției clujene. Ana Török a fost concertmaestru și în partea a doua a concertului a dovedit, încă o dată, cât de binemeritată este această poziție în cadrul orchestrei. Pentru cine nu o cunoaște, recomand să-i urmăriți activitatea și în calitate de membră a Arcadia Quartet, o formație muzicală care are deja un istoric concertistic de succes.
credit foto Andrada Pavel
„A început să scrie Missa solemnis în1819, pentru ceremonia de întronizare a Arhiducelui Rudolf, fost elev și protector apropiat al său, ca arhiepiscop de Olmutz. Evenimentul era programat pentru luna martie 1820, însă lucrarea avea să depășească orice cadru liturgic, atât prin amploare, cât şi prin complexitate, fiind finalizată abia în 1823 şi devenind o meditație monumentală asupra relației dintre om și divinitate.” (Monica Lup)
credit foto Andrada Pavel
Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei sunt părțile lucrării muzicale, aceleași ca cele ale liturghiei catolice, dar Beethoven n-a ales o abordare tradițională a compoziției; multe pasaje sunt scrise pe tiparul unei fugi, ceea ce imprimă o notă caracteristică lucrării și ne trimite cu gândul la Bach sau Händel. Nici soliștii n-au parte de arii, ci ei intră într-un dialog continuu cu corul și orchestra, ceea ce le solicită și mai mult concentrarea. Voci în mare formă la soliștii serii, toți cu cariere profesionale consolidate pe marile scene ale lumii. Vorbim despre Lucy Crowe (soprană), Jess Dandy (mezzosoprană), Benjamin Hulett (tenor) și Alastair Miles (bas). Pe mine m-au impresionat mult Lucy Crowe și Benjamin Hulett, care s-au evidențiat printr-o comunicare eficientă cu dirijorul și toți ceilalți parteneri de scenă, lăsându-și vocile să facă ce trebuie: să se audă și să poarte mesajul compozitorului către spectatori. La finalul părții Credo dirijorul a rămas încremenit preț de câteva secunde într-o
credit foto Andrada Pavel
Credo te obligă la smerenie, iar poziția dirijorului la finalul acesteia e asemenea Crucii. Încremenit în poziția aceasta, Cristian Mandeal nu s-a grăbit să treacă la Sanctus și bine a făcut. Ultimele două părți sunt despre îndumnezeire, de aici lirismul și contemplarea. Acceptarea misiunii dată de Dumnezeu nu vine de la sine, dar presupune o conștientizare a ceea ce urmează. N-am cum să nu mă gândesc la faptul că Beethoven era deja surd când a dirijat pentru prima oară Missa solemnis. Ce destin, ce forță!
O încheiere de concert care a smuls aplauzele publicului și a impus revenirea la scenă a dirijorului de câteva ori. Nimeni nu s-a grăbit să plece, deși mai urmau două evenimente. Am plecat spre casă cu gândul să iau calea Clujului măcar o dată în stagiunea ce stă să înceapă, ca să ascult Filarmonica Transilvania în noua sală, despre care am auzit că are o acustică foarte bună.
credit foto Anca Arambașa
Festivalul Internațional George Enescu 2025 – seria Concertele de la Ateneu
Orchestra și Corul Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj-Napoca
Cristian Mandeal dirijor
Cornel Groza dirijor cor
Lucy Crowe soprană
Jess Dandy mezzosoprană
Benjamin Hulett tenor
Alastair Miles bas
Program: Ludwig van Beethoven, Missa solemnis în re major op. 123
