Astăzi, în ultima zi a celui mai ploios mai pe care îl țin minte, eu și elevii mei ne-am întâlnit cu Dragoș C. Butuzea. Vorbisem imediat după întâlnirea cu Nora Iuga, când s-a oferit să vină și el să le vorbească elevilor mei. Nu stabilisem nimic concret, despre ce vom discuta, cât va dura etc. Ne-am reîntâlnit la o recentă lansare de carte și am pus la cale ultimele detalii. Și a ieșit ceva peste orice așteptare.
Am avut astăzi în fața noastră un Dragoș C. Butuzea foarte serios, care și-a luat munca la fel de în serios și care le-a vorbit elevilor aproximativ două ore! Ce nu știe el e că a fost cea mai lungă întâlnire de la „Tudor Vladimirescu”. Și să-i ții pe ai mei în bănci două ore e ceva! Cu atitudinea sa elegantă, cu precizia lui recunoscută în exprimare, a captat atenția vorbind despre… resurse umane! Adică despre ce face el în fiecare zi, despre job-ul lui. Și a luat-o de la bază, de la diferența dintre instituții, firme și persoane fizice autorizate, cum sunt organizate fiecare în parte, cum ajungi să lucrezi într-o instituție sau firmă etc. Și cum toate drumurile duc la Roma, logic că și traseul oricărui posibil viitor angajat trece pe la Departamentul de resurse umane. Le-a vorbit foarte mult despre propria lui evoluție profesională, despre ce înseamnă să faci interviuri de angajare, cui îi iei interviurile, pe ce posturi vor lucra candidații și despre multe altele. I-a întrebat pe fiecare în parte (unul n-a scăpat!) ce vor să facă mai departe și le-a explicat pe îndelete cât timp trebuie să investească pentru a ajunge unde își doresc, ce alte resurse mai sunt necesare etc. Și nu i-a fost ușor să-i convingă pe unii că „visatul cu ochii deschiși” nu prea face casă bună cu supraviețuirea într-o lume normală.
Partea a doua a întâlnirii mi-a plăcut (și mai) mult. A desenat o floare pe tablă și le-a explicat că acesta este drumul lui în viață. Și le-a demonstrat că fără rădăcini, căutări, experimente, experiențe și…. PLĂCERE, nu reușești nimic în viață. Abia la sfârșitul întâlnirii le-a pomenit câte ceva despre blogul lui și despre pasiunea lui pentru citit. Care pasiune nu e deloc întâmplătoare și datorită acestei pasiuni a ajuns să cunoască oameni faini și să aibă parte de unele dintre cele mai frumoase experiențe. Cu alte cuvinte, i-a încurajat cum a știut el mai bine să-și construiască propriul lor drum în viață!
Am pus sub semnul dărniciei întâlnirea de astăzi; pentru că Dragoș și-a luat o zi de concediu special ca să vină să le vorbească elevilor; pentru că le-a „vândut” ponturi pentru care alții ar da mulți bani, pentru că a răspuns cu multă răbdare și celei mai „ciudate” întrebări, pentru că i-a îndemnat să-i scrie dacă vor să afle mai multe despre una sau alta dintre meserii. Mulțumesc, Dragoș!
