UPDATE – Câștigătorii sunt:
Comentariul nr. 20 – Iuliana
Comentariul nr. 13 – Nicoleta Ivan
Comentariul nr. 16 – Iulia Victorița
Felicitări! Vă rugăm să ne scrieți la adresa contact@bookhub.ro pentru a stabili cum intrați în posesia premiilor.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm și la concursurile următoare!
Editura Polirom anunță apariția în librării a volumului Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea, de Malala Yousafzai, laureata Premiului Nobel pentru Pace 2014, în traducerea Biancăi Alecu.
În acest nou volum, Malala Yousafzai le aduce în faţa noastră cîteva dintre persoanele aflate în spatele statisticilor și știrilor zilnice despre milioanele de oameni din întreaga lume ce sînt forţaţi să-și părăsească domiciliul.
Vizitele făcute de Malala în taberele de refugiaţi au ajutat-o să vadă cu alţi ochi propria experienţă a dezrădăcinării – mai întîi ca persoană strămutată intern, în perioada copilăriei petrecute în Pakistan, apoi ca activist la nivel internaţional ce putea călători oriunde în lume, mai puţin în iubita ei ţară natală.
În Suntem dezrădăcinate, Malala nu spune doar povestea ei despre adaptarea la o nouă viaţă și dorul de casă, ci împărtășește și poveștile unor tinere pe care le-a întîlnit în timpul numeroaselor ei călătorii – tinere care şi-au pierdut familia, comunitatea și, adesea, singurul mod de viaţă pe care-l știau.
În plină criză a migraţiei, în timp de război și conflicte izbucnite la graniţă, Sîntem dezrădăcinate este un avertisment important care amintește că fiecare dintre cei 68,5 milioane de oameni ce sînt strămutaţi în prezent reprezintă o persoană – adesea tînără – cu propriile sale speranţe și aspiraţii, care merită să trăiască în pace și să-i fie respectate drepturile universale.
Malala Yousafzai este autoarea volumului Eu sunt Malala, apărut în anul 2014 la Polirom, traducere de Ioana Georgescu.
Împreună cu partenerii noștri, prietenii de la Editura POLIROM, oferim trei premii – pachete cu cele două cărți semnate de Malala Yousafzai. Pentru a putea intra în posesia unui pachet de cărți, cititorii trebuie să răspundă la următoarea întrebare:
Cum îi putem ajuta pe refugiați să înceapă o viață nouă în țările de adopție?
Perioada de concurs: 7 – 13 decembrie 2019.
Tragerea la sorți a celor trei câștigători se va efectua în dimineața zilei de 14 decembrie 2019, nu mai târziu de orele 12.
Nu se acceptă mai multe răspunsuri de pe aceeași adresă de e-mail.
Succes! 🙂
28 de comentarii
În secolul actual s.au înființat centre care oferă cursuri de limbi străine pentru refugiați, însă ar trebui fiecare din noi să ne implicăm și să le povestim din istoria țării, obiceiuri, să îi recomandăm pentru un loc de muncă, să le facilităm șederea, să le înțelegem suferința, pentru că nimeni nu pleacă de bine dintr-o țară.
Prin programe bine stabilite, care să includă servicii de cazare, sanitare, educație (inclusiv cursuri intensive de limbă națională), cursuri de calificare. De asemenea, ar trebui puse în aplicare programe de conștientizare și sensibilizare a comunităților primitoare, pentru ameliorarea opiniei publice față de situația refugiaților și o mai bună acceptare și integrare a acestora.
Eu cred că, în primul rând, trebuie luate măsuri legislative pentru ca aceștia să urmeze un program de adaptare la specificul țării de adopție, prin educație, pregătire specifică unei meserii, ajutoare în vederea integrării. De asemenea, sunt importante și aspectele care exced specificului unei țări, precum crearea unor condiții propice practicării religiei, conservării tradițiilor native etc.
Refugiații trebuie mai întîi primiți de la început fără idei/păreri proaste și preconcepute despre ei. Nu pot fi ajutați mai mult decît o pot face ei, cu noi împreună, desigur! Nu cred că își dorește cineva să fie refugiat economic, politic, etc., dar nici ei și nici noi nu putem face mai mult dacă nu există de la bun început empatia, înțelegerea, acceptarea situației necesare… Sînt multe de spus/ scris, dar și mai multe de făcut. De ambele părți….
Ii putem ajuta fiind oameni in adevaratul sens al cuvantului – oferind ajutor , manifestand compasiune si empatie fata de cei aflati in suferinta.
Prin diverse proiecte de integrare in comunitate tinand cont de egalitatea de sanse. Intrarea intr-un spatiu geografic si cultural nou reprezinta, bineinteles, o noua sansa, dar si numeroase probleme de adaptare. Se pot lua masuri legislative pentru ca ei sa munceasca in mod legal, sa ia parte la activitatile comunitatii in mod direct si sa isi cunoasca foarte bine drepturile, dar si obligatiile cetatenesti.
In primul rand nu trebuie priviti diferit. Ii putem ajuta oferindu-le intelegere, ospitalitate,rabdare, un bun exemplu. Sa le ascultam povestea si sa fie integrati.
Sa-i ajutam sa isi gaseasca noi “radacini”, ca un pomisor plantat in gradina, prin empatie, sprijin material si psihologic.
Ii putem ajuta prin diferite acțiuni de integrare, cursuri de limba, vizite, etc privindu-i ca pe niște oameni normali…
Sa fim înțelegători și prietenoși cu ei, sa se poata adapta repede specificului nostru.
Îi putem ajuta prin incluziune socială: oferirea unor locuințe speciale, asigurarea unor locuri de muncă pentru ei. Crearea unor micro-comunități unde să se întâlnescă și să-și împărtășească problemele de zi cu zi.
Aceste suflete pot fi ajutate, in primul rand sa se identifice personal, apoi niste programe care sa-i ajute sa se integreze intr-o societate care, chiar nu le apartine.
Cred ca singurul lucru ce trebuie facut este sa ii tratam precum orice seaman al nostru. Sa fim oameni inainte de toate!
Cred ca in primul rand trebuie sa ne reamintim ca toti suntem oameni si ca indiferent de unde venim, avem aceleasi necesitati, aceleasi dorinte. Tot ce trebuie sa facem este sa nu ii tratam diferit, pentru a nu se simti marginalizati, straini.
Cred că refugiații trebuie primiți fără prejudecăți, cu inima deschisă, conform principiului european de unitate în diversitate.
Trebuie sa fim intelegatori cu ei, sa realizam ca sunt oameni ca noi, chiar daca vorbesc alta limba si vin din alta parte. Sa ii tratam asa cum ii tratam pe cei dragi noua.
Cred ca cel mai important lucru este sa nu avem preconceptii la adresa lor si sa ne gandim ca sunt la fel ca noi. Restul vine de la sine.
Trebuie sa ii ajutam sa isi gaseasca un loc de munca fara restrictii de nationalitate si sa le dam acces la sistemul de sanatate.
Trebuie niste programe de care sa-i ajute sa se dezvolte din toate punctele de vedere. Ma gandesc la scoli, la o viata normala si chiar la locuri de munca.
In primul rand ar trebui sa renuntam la preconceptii si prejudecati si sa crestem gradul de acceptare.
Trebuie să încurajăm prin exemplu personal ca ei sa poata sa-si dorească să fie integrati in orice domeniu, trebuie si implicare, bineînțeles.
Cu ajutorul programelor de invatare a noii limbi, a istoriei si a obiceiurilor tarii; intalniri dese cu cetateni de varste apropiate, cu care sa discute orice doresc.
Ii putem ajuta fiind aproape de ei si implinind, pe cat posibil, nevoile.
Bineinteles, e nevoie sa facem eforturi de a-i ajuta oferindu-le programe si sprijin in invatarea limbii mai intai, pentru a facilita integrarea lor.
E o mare provocare! Ar fi multe de discutat, dar mai ales de facut! Politicile de integrare si implementare ar trebui puse la punct. In primul rand (dupa reuniunea familiala) ar trebui facilitat accesul la invatarea limbii romane si la cursuri de calificare.
Nefiindu-ne frica de ce e strain, nou si diferit in ei, incercand sa le intelegem modul de gandire si de organizare.
Cred ca este important sa le fie intelese si identificate nevoile si.dorintele. Pornind de aici e mai.usor.de.cladit o structura umana care sa.se.muleze pe.noua tara.
Trebuie sa ii ajutam prin a nu-i limita ca locuri de munca, sa incercam sa ii integram, sa nu ii discriminam in scoli, sa le oferim suportul necesar.