UPDATE
Câștigătorul este:
Comentariul nr. 15 – Banica Roxana
Felicitări! Vă rugăm să ne contactați la adresa contact@bookhub.ro pentru a stabili cum veți intra în posesia premiului.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm și la următoarele concursuri!
Călătorie în timp în compania unui hamster de Ross Welford
De ziua sa, când face 12 ani, Albert Einstein Hawking Chaudhury, un puști din Anglia, primește un hamster (numit Alan Shearer, ca marele fotbalist) și o scrisoare lăsată de tatăl său, mort cu patru ani înainte. E trimis să meargă în pivnița fostei lor locuințe și să ia de acolo o mașină a timpului. Al trebuie să călătorească în timp, în 1984, și să manipuleze puțin istoria, astfel încât întâmplările care au dus la moartea tatălui său să nu se mai petreacă. O misiune care se lasă cu un șir de pozne, de aventuri și de răsturnări de situații, pe de o parte, și cu o mulțime de învățăminte despre familie, durere, prietenie și timp, pe de altă parte.
Poți să schimbi trecutul fără ca, astfel, să pierzi ce este foarte important în prezent?
„Amănuntele care amintesc de poveștile clasice despre călătoriile în timp îi vor fascina pe unii cititori; cei care caută și o poveste plină de suspans exact asta vor găsi, și chiar mai mult.” – Kirkus Reviews
Eu și Tobin, în căutarea lui Bigfoot de Melissa Savage
Pentru o clipă stau și mă întreb dacă mama o fi văzut vreodată un Bigfoot. Nu mi-a vorbit niciodată despre asta, însă, de când am venit aici, am aflat o mulțime de lucruri noi despre ea.
— E adevărat că ai văzut unul cu ochii tăi? îl întreb pe Charlie.
— E adevărat. Mergeam pe autostradă. Era ceață, era întuneric și burnița. Conduceam încet… foarte încet. Când, deodată, a apărut. Era acolo, chiar în fața mea.
— Serios? L-ai lovit cu mașina?
—Nu, slavă Domnului! Am frânat cât am putut de tare. El stătea acolo, holbându-se la mine. Mă simțeam de parcă m-aș fi aflat sub o vrajă. Apoi… a dispărut.
Tot atât de repede pe cât a apărut. Era un Bigfoot. Un Bigfoot în carne și oase.
„Un entuziast elogiu adus criptozoologiei, prieteniei, familiei și artei de a ne reveni după o mare pierdere.“ Kirkus Reviews
Adevărul despre marțieni de Melissa Savage
Mylo și prietenii săi pleacă să cerceteze rămășițele unei farfurii zburătoare care s-a prăbușit aproape de Roswell, în New Mexico. Până atunci, el credea că marțienii există doar în benzile desenate cu supereroi. Când din interiorul navei aude strigătul de ajutor al unei ființe extraterestre, Mylo decide că trebuie să fie la fel de curajos precum fratele său, răpus de o boală gravă cu un an înainte. Lucrurile pe care le descoperă de-a lungul acestei aventuri îi întăresc încrederea că prietenia este cel mai important lucru din univers.
Melissa Savage construiește o poveste care conține și marea durere provocată de moartea fratelui lui Mylo, dar și aventură și o mulțime de glume cum numai băieții știu să facă. Prietenia lui Mylo cu Dibs este emoționantă și autentică, născută din pasiunea lor pentru benzi desenate și din faptul că petrec mult timp împreună. Pe măsură ce acești doi prieteni se implică în salvarea unor marțieni, Melissa Savage are grijă să nu se depărteze de lumea reală și de provocările terestre: cum să dai dovadă de mult curaj și să ai un nou început.“ Publishers Weekly
„Amintind de superproducția cinematografică E.T., această poveste care pune preț pe curiozitate, prietenie și sprijinul oferit de comunitate deschide calea unei discuții despre felul în care înțelegem universul.“ Booklist
Oferim un premiu format din cele trei titluri apărute la Editura Corint – colecția Corint Junior celei/celui care va răspunde la următoarea întrebare:
Cine este prietenul imaginar preferat al copilăriei tale?
Perioada de concurs: 20 – 24 ianuarie 2020.
Tragerea la sorți a câștigătoarei/câștigătorului se va realiza în dimineața zilei de 25 ianuarie, nu mai târziu de orele 12.
Numele câștigătoarei/câștigătorului va fi anunțat pe pagina de facebook a Bookhub.ro și pe site.
Se acceptă doar răspunsurile date sub formă de comentariu la articolul de pe site.
Nu se admit mai multe răspunsuri de pe aceeași adresă de e-mail.
Succes și vă așteptăm cu răspunsuri cât mai originale!
69 de comentarii
Prietenul imaginar al copilăriei este “Micuțul “, adică Pluto din Mickey Mouse.
Aveam o sosie, invizibilă
Prietenul imaginar al copilariei, era partea mea buna indiferent de situatie.
Prietenul imaginar al copilăriei mele era jumătatea mea cea bună ?
Un iepure mare cat mine, alb cu negru, numit Bea.
O bufnita care picta, ca si mine.
Un baietel pe nume Bogdan.
Prietenul imaginar al copilăriei era un câine, deoarece nu am avut unul în realitate! 🙂
Prietenul meu imaginar? …Nu-mi amintesc să fi avut unul anume…
Un unicorn cu care zilnic vorbeam,totusi stiind ca e imaginar,mă simțeam în siguranță că-mi este prieten
Prietenul imaginar era o ratusca roz pe care o chema Melisa.
Prietena mea imaginara din copilărie este Clopoțica
Prietenul meu imaginar era o pisicuta dolofana, de culoare gri si vargata careia ii placea sa se plimbe cu bicicleta si sa ma incurajeze mereu.
Prietenul meu imaginar din copilarie era un urs cu care vorbeam cand eram singur
Prietena mea imaginară din copilărie se numea Căpșunica, era o gărgăriță pe care o pictam mereu și îmi imaginam mereu că trăiesc Intr un alt tărâm alaturi de ea și mă duceam mereu în leagănul meu din gradina și îl considerăm cheia către acel tărâm.
Prietenul meu imaginar era un spiridus in costum verde cu palarie ca de curcubeu care dadea mereu cu un ban de aur
Prietenul meu imaginar se numea Freddy
Un băiețel
Prietena mea imaginară se numea Căpșunica și era o gărgăriță, pe care o pictam mereu și vorbeam când mă simțeam singura, mă imaginam pe un alt tărâm alaturi de ea ai leagănul din gradina era că o cheie spre lumea aceea.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un leu cu pelerina mov, iar de fiecare data când ma gândeam la el ma simțeam mai încrezător si mai in siguranță
Prietenul meu imaginar se numea Freddy și era un leu de mici dimensiuni ce ma ajuta cand nu puteam sa ma liniștesc sau cand eram singur.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un leu cu pelerina mov, iar de fiecare data când ma gândeam la el ma simțeam mai încrezător si mai in siguranță.
Prietena imaginară din copilărie era Căpșunica, un personaj al unor desene cu același nume de prin 2009-2010.
Prietenul meu imaginar era cațelușul de pluș, pe care il chema Pufi, mereu mă dadeam in leagan și imi imaginam ca vorbesc cu el despre supereroi.
Un pluș cu Spiderman de un metru înălțime adus de tata din Italia, ce mi l-a lasat langa mine intr-o seara camd a venit acasa.
Prietenul imaginar al copilariei mele era un ursulet de plus, pe care l chema Coco. El ma ajuta cand nu puteam sa dorm si nu ma simteam bine.
Cand eram mic aveam un prieten imaginar de forma unui copac. El se numea Pluto iar cand simteam ca sunt singur vorbeam cu el.
Prietenul meu imaginar in copilărie era un motanel care vorbea cu mine si imi dădea sfaturi.Acum ca am crescut imi este dor de el,cu el parca trăiam o altă viața…o viata in care totul era posibil.
Prietenul meu imaginar se numea Tito si era un delfin albastru cu coada alba care era alaturi de mine mereu si ma facea sa ma simt puternic si in siguranta.
Prietenul meu imaginar din copilarie era un dinozaur verde, foarte mare, in preajma caruia ma simteam in siguranta. Era un prieten bun, atunci cand ma gandeam la el nu intotdeauna venea el la mine, ci de multe ori eu ma teleportam in lumea din care venea el.
Prietenul meu imaginar era un ursuleț de pluș care ma ajuta mereu…Cand eram plictisită imi imaginam ca el este elevul meu si ca eu sunt profesoara si ma făcea mereu sa ma simt specială..
Era avem Cineva care ma proteja, nu-I stiam numele, dar ma gandeam mereu la El.
Căpitanul Nemo din romanul lui Jules Verne-20000 de lege sub mari.
Prietenul meu imaginar era un caine din plus cu care vorbeam cand ma simteam singur si plictisit
Prietenul meu imaginar era o broască țestoasă din pluș, de culoare maro și destul de mare.Tatăl meu mi-a dăruit-o de mică după un timp in care nu a fost alături de mine și asta o face să fie specială și unică pentru mine. A ajuns sa fie lângă in orice situație:când mă simțeam singură, când eram tristă sau pur și simplu doar pentru că aveam impresia ca nimeni nu ma înțelege.
Prietenul meu imaginar era un urs de plastic pe care îl aveam si oriunde mergeam el ma însotea!
Prietenul meu imaginar când eram copil era o jucărie de pluș in forma de leu cu care mereu ma jucam și dormeam mereu împreuna cu ea
Personajul meu imaginar preferat din copilărie a fost pătuțul Mowey, care prindea viață doar atunci când închideam ochișorii și intram în lumea viselor. În lumea în care totul era de vis, luna era de cașcaval și steluțele luminoase și zglobii se jucau împreună prin întreaga Galaxie, prin care zburam și eu împreună cu prietenul meu drag!♡♡♡
Prietenul meu imaginar din copilarie era un ursuleț de pluș pe care l-am primit de la tatăl meu de ziua mea.Faptul că era primit de la o persoana draga mie, m-a facut sa il indragesc si mai mult,incat dormeam si ma jucam cu el tot timpul.
O conserva de pateu care m a strigat atunci cand l am terminat de mancat si voiam sa l arunc
Prietenul meu imaginar din copilarie era un catelus de plus,care imi spunea povesti imaginare ca sa adorm mai repede si pentru a ajunge mai repede in lumea viselor.
Prietenul meu imaginar din copilărie a fost o păpușă, cu părul auriu. Îmi aduc aminte că o dădeam pe leagăn, îi citeam și îi spuneam orice, iar ea mă asculta. Nu mă simțeam niciodată singură alături de ea.
Imi este foarte greu sa ma decid care este prietenul imaginar preferat al copilariei mele, deoarece la mine era casa Foster. O sa-l aleg totusi pe Buhu pentru ca el facea ca povestile citite de bunica mea sa prinda viata . Dupa fiecare poveste…camera mea se transforma intr-un castel sau intr-o padure fermecata si treceam prin diferite aventuri alaturi de Buhu…bufnita mea preferata care ma ajuta sa rezolv diferite mistere.
Sper ca ceilalti nu s-au suparat…nu trebuie sa se ingrijoreze…nu i-am uitat. Le multumesc pentru ca mi-au facut copilaria mai frumoasa!
Personajul meu imaginar din copilarie era un catelus de plus,care imi spunea povesti imaginare ca sa pot adormi mai repede.
Prietenul meu imaginar din copilarie era o jucărie de pluș in forma de Dinozaur, cu el imi petreceam timpul liber, jucandu-ma.
Prietenul meu imaginar in copilărie era o broscuță de pluș și verde pe care o țineam mereu lângă mine , indiferent de loc și de moment!
Intr-o zi, mama mi-a cumparat o oiță albă din pluș.Acesata a primit si un nume,o numeam “albinuța”,nu pentru ca era o albină,ci pentru ca era alba ca laptele.De cand l-am primit pe acest prieten,amandoi am devenit de nedespărțiți.Imi aduc aminte ca,intr-o perioada a copilariei, am vrut sa îi confecționez niște haine din material textil,deoarece era iarna,si ma gandeam sa nu ii fie frig.Odata,chiar i-am confectionat o pelerina neagra,facându-l pe Albinuță un adevarat erou din desenele animate.Cu toate ca Albinuță nu vorbea,dar eu vorbeam mereu cu el,credeam ca intr-o buna zi chiar voi avea o oiță adevarata.Acum imi este dor de Albinuță,imi aduc cu drag aminte de momentele cand,copil mic fiind,imi placea sa sper ca si animalutele din plus pot gandi.
Un spiridus cam siret.
Prietenul meu imaginar din copilărie era o pisică de pluș, deoarece mă calma și îmi transmitea o stare pozitivă.
Nu imi lipsea niciodata, iar oriunde mă duceam o luam cu mine și o țineam strâns în brațe.
Prietenul meu imaginar din copilărie era o buburuza de plus pe care o luam mereu după mine.
Primul prieten imaginar (mai corect o prietena) a fost Robinsonka, o fetita din cartea Mariei Majerova, care traieste aventuri (posibil inchipuite, nu mai imi aduc aminte precis) asemanatoare cu ale lui Robinson Crusoe – despre care am citit ceva mai tarziu. Am citit aceasta carte (daruita de bunica mea – pe jumatate slovaca pe jumatate nemtoaica, care mi-a tinut loc de mama, eu fiind orfana de la 4 ani), in anul 1963 pe cand am fost internata in spital mai multe luni (eram in clasa a III-a). Robinsonka m-a incantat cu aventurile ei, cu marele ei curaj in fata singuratatii si a pericolelor si mai ales m-a ajutat sa trec peste problemele si frustrarile acelei perioade. A devenit prietena mea virtuala (desi pe atunci nu aveam aceasta notiune), sufeream sau ma bucuram cu ea, ii “ceream parerea” cand aveam suparari legate ca nu ma puteam bucura impreuna cu surioara mea de iarna de basm din acel an, ca nu puteam merge la scoala, care imi era foarte draga (am invatat singura in spital zilnic, dupa orarul de la scoala), suferinta provoata de boala si durere. Ea imi dadea curaj, dupa cum si eu o incurajam in nemaipomenitele ei aventuri. Singurul meu regret ste ca nu mai am acea carte si nici nu am mai reusit sa o gasesc pe undeva.
Prietena mea imaginară din copilărie era o zână care îmi îndeplinea dorințe. Când îmi doream ceva foarte mult, ea mă sfătuia să las timpul să treacă, să am răbdare iar la un moment dat voi primii ceea ce merit. Ea fost acolo lângă mine atunci când îmi juleam coatele, spunându-mi să tratez persoanele cu bunătate iar rănile treceau mai repede, ca prin magie.
Prietenul meu imaginar era un cățeluș micuț dintr-un serial de animație de copii. Poate pare ciudat însă când eram mic pana la vârsta de 7 ani cățelușului acela îi puteam spune tot ce gândesc și toate năzbâtiile pe care le facem. Acest prieten consider ca a foat primul meu prieten căruia îi puteam spune orice.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un animal de pluș care arata ca Scooby Doo si vorbeam adesea cu el.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un urs mare care semăna cu Baloo din Cartea junglei.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un dragon, cu care vorbeam atunci când mă plictiseam și îi spuneam multe glume
Când eram mic, prietenul meu imaginar era un lup prietenos, amândoi mergeam în expediții și aflam lucruri noi.
Nu am avut niciodată un prieten imaginar, am avut oameni care mi-au fost aproape.
Prietenul meu imaginar a luat naștere din clipa când mama mea mi-a spus că niciodată nu sunt singură , ci îngerul meu păzitor îmi este alături. Din acel moment am început să vorbesc cu el ,devenisem cei mai buni prieteni. ….dar de ce să mint?!?…cu toate că am crescut, am momente când vorbesc cu el . Niciodată nu mă simt singură pentru că știu că el este ACOLO.CU MINE .MEREU.
Prietenul meu imaginar din copilarie era un băiețel, deoarece mereu mi-am dorit un frate mai mic cu care sa ma joc. Vorbeam aproape in fiecare zi cu el, povestindu-i tot ce făceam.
Prietenul meu imaginar din copilărie era un ursulet de pluș cu care ma jucam si il luam cu mine peste tot!
Prietenul meu imaginar din copilărie, era un ursuleț de pluș pe care l am primit de la cea mai bună prietenă când eram micuță, i am pus numele Tedi. De fiecare dată când îmi era dor de ea, mă jucam cu el, sau cand pur si simplu eram singură, el mă ajuta să nu mi mai fie frică.
Prietenul meu imaginar din copilarie era un personaj animat in forma de nor numit Printesa spatiului cu bulgari ce ma indruma in fiecare aventura, simtind ca ma protejeaza.
Prietenul meu imaginar a fost un leu de jucărie, l am primit de ziua mea si adormeam cu el.
Prietenul meu imaginar din opilarie a fost acela de Print, un print care se bucura de toate.
O printesa pe nume Anabela.
O maimutica tare jucausa si iubitoare. 🙂
O fetita pe nume Stefana!
Eu nu am avut un prieten imaginar deoarece aveam foarte mulți prieteni reali.