Mistere, ciudățenii, uimiri? Întâmplări adevărate din viețile noastre, pentru care nu găsim nici o explicație rațională? Iată-ne pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor povestindu-ne unii altora și cititorului situații neobișnuite, coincidențe, vise, ciudățenii, apariții inexplicabile, de care primii surprinși suntemnoi înșine. Surprinși în ambele sensuri: surprinși de situațiile în care ne-am trezit și surprinși în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața propriei rațiuni. Împărtășim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrată psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, în lumina proiecțiilor, preocupărilor, traumelor, revelațiilor, lecturilor sau a obsesiilor fiecăruia dintre noi. Dar dincolo de interpretări stă adevărul experienței nemijlocite și al povestirilor. Oricum le-am interpreta, ele conțin un tâlc indescifrabil care, vrem-nu vrem, ne dă de înțeles că, în orice clipă, putem plonja, fără voie, într-o altă realitate.

Fragment

Ori de câte ori scriu o carte nouă, în jurul ei încep să se întâmple potriveli stranii, ca și când spațiul și timpul în care trăiesc atunci ar intra în coliziune cu spațiul și timpul celor despre care scriu și ar avea loc reciproce contaminări. S-ar putea ca ideea unui volum colectiv care să cuprindă atingeri cu lumea nevăzutelor să-mi fi venit în urma propriilor experiențe. Sau poate am vrut, luând drept martori-părtași scriitori care au trăit situații asemănătoare, să-mi demonstrez ceea ce știam deja: că realitatea, încifratele-i camuflări, bate cea mai năstrușnică închipuire. Parcurgând acest volum, cititorul va constatacă, deși familiarizați altminteri cu trecerea dintr-o lume în alta,din lumea trăitului de zi cu zi în lumea scrisului, autorii invitați să povestească întâmplări neobișnuite ale viețiilor își iau uneori, până să uite de eul scriitoricesc și să pășească pe tărâmul mirării, tot felul de precauții stilistice: se codesc să intre direct în miezul ciudățeniei, amână să relateze inexplicabilul adulmecându-l mai întâi literar, trag de timp, devin sfioși, prudenţi sau încearcă să nu se ia în serios, pun totul sub semnul autoironiei sau al celei mai aprige îndoieli, nu sesimt totdeauna în largul lor să livreze lumii pe nerăsuflate experiențe care, cel mult, ar putea fi consemnate într-un jurnal secret drept episoade din filmul Anomalia…

Unii dintre ei se simt însă acasă în necunoscut.

Când l-am invitat pe Mircea Cărtărescu să participe la o carte a întâmplărilor stranii, mi-a răspuns firesc: „De când mă știu numai despre asta scriu!“… și a ales pentru acest volum câteva pagini din Jurnal. Ioana Pârvulescu, Corina Șuteu, Gabriela Tabacu mi-au mărturisit că li se întâmplă frecvent ciudățenii, iar un volum colectiv în care nu rămâi singur cu uimirile tale e un prilej bun de povestit câteva dintre ele; Gabriel Liiceanu, înclinat să creadă că nu a pățit niciodată nimic neobișnuit, m-a lăsat, totuși, să decupez din jurnalele lui dovezi care îl contrazic; Ana Blandiana, Florin Bican, Ioana Nicolaie, Augustin Cupșa au încredințat tiparului pentru prima dată experiențe ale vieții lor cu totul inexplicabile. Trăitori în spiritualitatea creștină, Ioan-Florin Florescu, Monica Pillat și Cristina Cioabă scriu despre ghidușiile sacrului în coabitarea văzutului cu nevăzutul. Andreea Răsuceanu, Mihaela Miroiu, Bogdan Răileanu, îndoindu-se parcă de întrepătrunderea lumilor, își păstrează proaspătă mirarea în fața neobișnuitului și a coincidențelor tulburătoare. Adriana Bittel, Marius Chivu, Alina Pavelescu descoperă miracolul imperceptibil al lucrurilor mici și stranietatea de fiecare zi a familiei proprii. Traducătorii din literatura română contemporană Jean A. Harris și Steinar Lone, antropologul Marie-France Fauvet se lasă stârniți de curiozitate contemplând neașteptate văluri ale realității. Le mulțumesc tuturor cu admirație și recunoștință.

Iată-ne, așadar, pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor, povestindu-ne unii altora și cititorului întâmplări, coincidențe, vise, ciudățenii de care primii surprinși suntem noi înșine. Surprinși în ambele sensuri: surprinși de situațiile în care ne-am trezit și surprinși în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața rațiunii dominante. Împărtășim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrată psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, în lumina proiecțiilor, preocupărilor, traumelor, revelațiilor, lecturilor sau a obsesiilor fiecăruia dintre noi. Dar dincolo de interpretări stă adevărul experienței și al povestirilor. Oricum le-am interpreta, ele conțin un tâlc indescifrabil de dincolo de noi.

Tatiana Niculescu