Sunteți iubirea nefericită a Führerului de Jean-Noël Orengo
Colecția – Corint Fiction
Traducerea – Doru Mareș
În 1969, Albert Speer, arhitectul favorit al lui Hitler și Ministrul Armamentului și Producției de Război în cel de-Al Treilea Reich, își publică memoriile.
Revenind asupra trecutului său, de la punerile în scenă ale congreselor naziste până la prăbușirea Reichului, Speer își desăvârșește ultima metamorfoză care i-a salvat viața la procesul de la Nürnberg și care va face din el „vedeta” vinovăției germane. Susținând că nu a știut nimic despre Soluția finală, el se declară „responsabil, dar nu vinovat”. Cu toate că istoricii vor demonstra fără echivoc că a mințit, propria versiune se va impune pentru mult timp.
Într-o eră dominată de fake news, ni se oferă un roman despre una dintre cele mai mari minciuni ale istoriei. Urmărind scene din viața lui Speer, punându-le verosimilitatea sub semnul întrebării, luminând anumite aspecte obscure, luând în considerare cercetările unor istorici importanți din perioada postbelică – printre care istoricul Gitta Sereny –, Jean-Noël Orengo ne propune o lectură amețitoare despre unul dintre cei mai iubiți colaboratori ai lui Hitler.
*
Roman nominalizat la Prix Goncourt, Prix Goncourt des Lycéens, Prix littéraire „Le Monde”
*
„Romanul «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» de Jean-Noël Orengo demontează minciunile nazistului Albert Speer.” Raphaëlle Leyris, Le Monde
*
„Un text pe cât de necesar, pe atât de incisiv, care demonstrează că între autobiografie și autoficțiune nu e decât un pas.” RTS Culture
*
„Un roman care plonjează în relația tulburătoare dintre Hitler și Albert Speer.” Vincent Roy, Le Journal du Dimanche
*
„Scriitorul francez deconstruiește marea operă a arhitectului preferat al lui Hitler: «contra-ficțiunea» care i-a permis acestuia să-și salveze viața la procesul de la Nürnberg.” Eric Loret, Libération
*
„Meta-biografie, reflecție asupra relației faustiene dintre artă și putere, «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» sondează forța mistificatoare a ficțiunii de a crea realități alternative.” Lucile Charlemagne
*
„Cartea nu este o biografie romanțată clasică și tocmai asta îi conferă bogăție. Ea pune accentul, mai întâi, pe relația profund ambiguă, din multe puncte de vedere, dintre Hitler și Speer, fiind totodată o demonstrație a minciunilor și omisiunilor (dovedite de arhive) pe care Speer le-a perpetuat în memoriile sale, unde fake-ul domnește și viața îi este rescrisă.” MusemaniasBooks BE
*
Cum a reușit Albert Speer, arhitectul lui Hitler, să facă ficțiunea mai seducătoare decât adevărul.
Jean-Noël Orengo este scriitor și cronicar de film pentru revista Transfuge. Dintre romanele sale publicate la Editura Grasset, amintim: La Fleur du Capital (recompensat cu Prix de Flore în 2015), LʼOpium du ciel (2017), Les Jungles rouges (2019) și Femmes sur fond blanc (2023). Este și autorul unui eseu despre artă, Vivre en peinture, apărut la editura Les Cahiers dessinés în 2023
„Doi bărbați singuri într‑o încăpere; un pistol, un destin.
De o parte puterea, de cealaltă arta.
De o parte, omul puterii – cu arma în fața sa –, de cealaltă, omul artei – cu desenele sub braț. Un cuplu tipic al culturii europene. Ar fi putut fi Papa Iulius al II‑lea și Michelangelo.
Dar au fost Adolf Hitler și Albert Speer.”
*
„Arhitectul ajuns la deplină maturitate este asemenea unui fluture, o ființă metamorfică. În imaginarul și munca lui, domurile fac loc curbelor obuzelor și gloanțelor, iar lucrătorii
în marmură ori la șarpante dispar puțin câte puțin în fața frezorilor, turnătorilor și mecanicilor. Gustul de tinerețe pentru matematică se risipește în calcule pentru industrie. Puțin câte puțin ciugulește fărâme de putere de ici și de colo, construind buncăre și uzine, controlând distribuția
anumitor materii prime.”
*
„O arhitectură care celebrează o putere care celebrează arhitectura.”
*
„În definitiv, este un autentic om al puterii și imaginii, și ce putere îi mai rămânea de acum dacă nu aceea de a‑și dăltui o ultimă imagine, cea a unei figuri morale trecute prin amoralitatea absolută, o figură morală ivită din artă și din politica extremă a veacului lui și poate a tuturor timpurilor?”
