„A venit vremea să ne luăm privirea de la noi și s-o îndreptăm către imensitatea Spațiului… Putem ajunge, cu îndrăzneală, acolo unde n-a mai ajuns nimeni niciodată. Cine știe ce vom descoperi?“ — STEPHEN HAWKING

Cum ar fi dacă te-ai putea întoarce în timp ca să fii martor la nașterea galaxiei noastre? Ar putea roboții să cucerească lumea? Ce-ar fi dacă te-ai număra printre primii coloniști ai planetei Marte?

George este una dintre cele mai iubite și mai citite serii pentru copii din lume. Pentru prima dată, fascinantele teorii științifice care au însoțit aventurile lui George și Annie sunt reunite într-un singur volum, împreună cu capitole în premieră scrise de cei mai importanți oameni de știință ai momentului. Excelent ilustrat și plin de date fascinante, volumul care încheie îndrăgita serie este o antologie cuprinzătoare a celor mai recente și mai interesante informații științifice despre Univers.

***

LUCY HAWKING este autoarea a două romane. A scris articole pentru numeroase publicaţii şi a apărut în emisiuni de televiziune şi radio, cu prezentări de popularizare a călătoriilor spaţiale şi a ştiinţei, în general, făcute pentru copiii din întreaga lume. A vorbit, de asemenea, la conferinţa organizată cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a NASA. Ca parte a Operaţiunii Nemurirea, o mostră din ADN-ul ei a fost trimisă recent la Staţia Spaţială Internaţională, pentru cazul în care specia umană ar dispărea în mod accidental. Locuieşte la Cambridge, împreună cu fiul său. În 2008, i s-a decernat Premiul Sapio pentru popularizarea ştiinţei.

STEPHEN W. HAWKING s-a născut pe 8 ianuarie 1942, exact în ziua când se împlineau trei sute de ani de la moartea lui Galileo Galilei. După studii la Oxford şi un doctorat susţinut la Cambridge, Hawking devine titularul Catedrei de matematică de la Cambridge, catedră în fruntea căreia s-a aflat, cu trei secole în urmă, Isaac Newton. Împreună cu Roger Penrose a elaborat teoria asupra găurilor negre şi a demonstrat că, în conformitate cu relativitatea generală, spaţiul şi timpul trebuie să fi avut un început în marea explozie (Big Bang). În ciuda unei boli care l-a ţintuit în scaunul cu rotile, Hawking şi-a continuat cercetările, aflându-se în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare ce ar explica întregul univers. Pe de altă parte, a publicat lucrări destinate publicului larg, în care a oferit o imagine intuitivă asupra cercetărilor de vârf din fizica fundamentală. Este, probabil, cel mai cunoscut fizician de la Einstein încoace. A încetat din viață pe 14 martie 2018.La Editura Humanitas au apărut: Scurtă istorie a timpului (1994); Visul lui Einstein şi alte eseuri (1997); Universul într-o coajă de nucă (2004); (împreună cu Leonard Mlodinow) O mai scurtă istorie a timpului (2007) şi Marele plan (2012); Teoria universală. Originea şi soarta universului (2014), Scurtă istorie a vieții mele (2015); (împreună cu Lucy Hawking) George şi cheia secretă a universului (2009), George în căutare de comori prin Cosmos (2010), George şi Big Bangul (2012), George și codul indescifrabil (2016), George și luna albastră (2017). Biografia sa este relatată şi în cartea lui Jane Hawking Dragostea are 11 dimensiuni: Viaţa mea cu Stephen Hawking (trad. rom. Humanitas, 2013). | www.hawking.org.uk

***

Faţa întunecată a Lunii

Ai crede că pe partea întunecată a Lunii ar trebui să fie mereu noapte, dar orice astronom care se respectă îţi va spune că nu e aşa. În primul rând, astronomii nu vorbesc despre partea întunecată a Lunii, ci faţa îndepărtată, fiindcă acolo există zile şi nopţi, la fel ca pe Pământ.

Când ne uităm la Lună pe cerul nopţii, o recunoaştem, indiferent unde ne‑am afla pe Pământ. Îi vedem mereu aceleaşi trăsături, fiindcă ne uităm mereu la aceeaşi faţă a Lunii. Dar cum se face că nu vedem niciodată cealaltă faţă a bătrânei noastre prietene, Luna?

De ce nu vedem faţa îndepărtată?

Luna se învârte în jurul Pământului, dar şi în jurul propriei axe, în acelaşi timp. Luna face o rotaţie completă în jurul Pământului în tot atâta timp cât îi trebuie satelitului nostru să se învârtă o dată în jurul axei, aproximativ 29 de zile. Dacă Luna nu ar avea mişcarea de rotaţie, i‑am vedea toate feţele, pe cea apropiată şi pe cea îndepărtată, pe măsură ce Pământul se roteşte şi execută mişcarea de revoluţie în jurul Soarelui. Dar, fiindcă şi Pământul, şi Luna se învârt (iar gravitaţia Pământului a încetinit rotaţia Lunii până la viteza actuală), vedem mereu aceeaşi faţă a Lunii.

Fazele Lunii

Poziţiile Pământului pe orbita din jurul Soarelui şi poziţiile Lunii pe orbita ei în jurul Pământului determină fazele Lunii.

Când Luna e între Pământ şi Soare, spunem că e lună nouă. Luna pare întunecată de pe Pământ, fiindcă pe faţa apropiată (cea dinspre noi) e noapte.

Când Pământul se află între Soare şi Lună, spunem că e lună plină. Dacă te‑ai afla pe faţa apropiată a Lunii, te‑am putea vedea de pe Pământ, fiindcă ai fi luminat de razele Soarelui, în plină zi selenară!

Deşi nu putem vedea faţa îndepărtată a Lunii, aceasta a fost vizitată de astronauţi. Unul dintre ei a spus că îi aminteşte de o groapă cu nisip pentru copii!

Descifrarea Universului. Tot ce trebuie să știi despre călătoria în spațiu și în timp de Lucy și Stephen Hawking