Amintirile unui secol pe care nu l-am trăit, dar pe care ni-l amintim – cronica unui concert de jazz

În 2023 scriam despre Novecento, spectacolul Teatrului Apropo, cu Vlad Udrescu în rol principal și doi muzicieni parteneri de scenă: Ștefan Stoianovici (pian) și Sergiu Bivol (trompetă). Au trecut doi ani de atunci, ani (foarte) productivi din punct de vedere muzical pentru compozitorul spectacolului, același Ștefan Stoianovici, pentru că astăzi putem vorbi (și scrie) despre The Story of 1900. A Jazz Suite, un concert născut din cele cinci teme muzicale din Novecento și performat de cei doi muzicieni împreună cu Paolo Profeti (saxofon), Bogdan Tănase/ Lucas Contreras (chitară), Adrian Flautistu (contrabas), Gabi Matei / Cristian Florea (tobe).

După patru concerte susținute la Sibiu, Brașov, Iași, București (Teatrul Apropo), au urmat două concerte susținute în Sala Mică a Ateneului Român, eu fiind în public la primul dintre cele două. E greu să susții un concert cu proiecții video în această sală, pentru că spațiul nu permite foarte multe adaptări și nici modificări de structură. Ar fi trebuit în mod cert un panou/ecran alb pe care să se facă proiecția, dar chiar și așa cred că tot nu s-ar fi văzut foarte bine producția video a concertului, pentru că dimensiunea peretelui din spatele scenei nu e deloc generoasă. Așa se face că m-am bucurat doar de vocea lui Vlad Udrescu, care a separat momentele suitei, fără să pot asocia muzica și vocea actorului cu designul video conceput special pentru aceste concerte de Andrei Cozlac și Radu Marțin; pe mine, personal, nu m-a deranjat această lipsă, pentru că aveam și experiența Novecento în spate și rareori simt nevoia să asociez unui concert live partea de show vizual (în niciun caz când e vorba de jazz și muzică clasică). Cu toate acestea, am văzut câteva imagini de la concertul care a fost susținut la Iași: nu doar că scriau o poveste în sine, ci chiar erau expresia vizuală a suitei compusă de Ștefan Stoianovici.

Pianistul de jazz, născut odată cu secolul XX și care a cunoscut lumea doar prin ochii celorlalți, Novecento lui Alessandro Barrico reunește într-un singur destin toate calitățile unui jazzman, unui pianist născut să anime sălile de dans. Martor tăcut la micile tragedii ale unei lumi suspendată între ce-a fost și ce va fi, venită pe vas pentru a petrece, Novecento se transformă într-o victimă a propriilor frici, ceea ce-l împiedică să evadeze în lumea mare. Novecento este poveste, iar povestea nu se scrie niciodată singură; singur în mijlocul oamenilor, el devine oglinda tuturor defectelor, dar și a tuturor bucuriilor. Prima jumătate a secolului XX a fost sub semnul exceselor de tot felul, iar Novecento a convertit parte din ele în muzică. Jazzul acelor ani e foarte dens din toate punctele de vedere; se cântă excesiv de tare adesea, se exagerează cu solo-urile, se întrec instrumentiștii între ei, iar improvizația se transformă în arta de a cuceri publicul. Despre toate acestea este vorba în The Story of 1900. A Jazz Suite, dar înainte de orice ascultând muzica mirosul de aer sărat îți invadează nările, iar pielea ți-o simți arsă de soare. Lenea trupului întins la soare pe șezlong, ziua, în bătaia unui soare puternic sau trupul fremătând pe ritmurile unui jazz înnebunitor și obsedant, de care vrei și nu vrei să te desprinzi. Dincolo de toate acestea, marea istorie a unui secol pe alocuri nedrept cu oamenii care l-au trăit.

Ștefan Stoianovici (compoziție, pian), Paolo Profeti (saxofon), Sergiu Bivol (trompetă), Bogdan Tănase (chitară), Adrian Flautistu (contrabas), Gabi Matei (tobe) au fost artiștii serii. Am avut privilegiul unui loc central, din care am putut observa pe îndelete pe fiecare în parte. M-am surprins cu ochii închiși de multe ori, semn că muzica își făcea treaba, după cum am rămas „agățată” de basistul Bogdan Tănase minute în șir (niciodată n-o să înțeleg pe deplin de ce mai toți basiștii sunt de un calm înfiorător, deși îi bănuiesc pe mulți că dau în clocot pe interior). Pe Paolo Profeti și Adrian Flautistu i-am văzut de multe ori, pe scena Sălii Radio (ambii sunt parte din Big Band-ul Radio) sau în alte locuri. O chimie între cei doi construită în timp, împletită cu sentimentul unei frății venită dintr-o altă lume. Profeti elegant, deloc dezlănțuit în gesturi (nici scena nu-i permitea asta), iar Flautistu purtător al acelui zâmbet în colțul gurii ușor enigmatic – se bucura de muzică, era fericit că le iese bine cântarea sau, pur și simplu, numai el știe. Sergiu Bivol, pe cât de tânăr, pe atât de coleric, dezlănțuit atât în momentele de solo, cât și în relațiile cu partenerii de scenă. Bateristul Gabi Matei, cu studii la Prince Claus Conservatoire, a fost nu doar în formă, dar și într-un dialog continuu cu Ștefan Stoianovici, pentru că de cei doi a depins ritmul și cursivitatea.

The Story of 1900. A Jazz Suite: mă bucur foarte mult că jazzul românesc are continuitate, că noua generație de muzicieni (mulți dintre ei școliți la conservatorul bucureștean, unde sunt profesori foarte buni) se afirmă cu fiecare nou concert. Mă bucur că putem vorbi atât de compozitori foarte buni, cât și de instrumentiști excelenți, ceea ce mă determină să cred că vom mai avea parte de concerte bune ani mulți de aici înainte. Ștefan Stoianovici e surprinzător prin felul cum reușește să combine știința cu pasiunea, talentul cu tehnica și să-și pună partenerii de scenă în valoare. Sper să ascult cât de curând CD-ul The Story of 1900. A Jazz Suite, o închidere de proiect foarte potrivită.