„Însoțitorul lui Iisus” de George Arion
O bombă explodează pe terasa unui restaurant din Barintown. Un nou atac terorist asupra SUA? Un atentat al unui nebun?
Poliția își începe imediat investigațiile. Dar, nu peste multă vreme, orașul trece printr-o nouă experiență traumatizantă: pe un câmp de la periferie un copil descoperă cadavrul unei femei. Cercetările care se desfășoară cu febrilitate ajung la o concluzie năucitoare: peste douăzeci de trupuri neînsuflețite au fost îngropate acolo în cel mai mare secret.
În același timp, o carte veche, găsită în biblioteca bisericii catolice, îl pune pe jar pe parohul sfântului lăcaș. Paginile acesteia istorisesc, cu o precizie ca de document, primii ani din viața lui Iisus. Care-i misterul acestei scrieri incendiare? Evenimentele se succed cu o viteză amețitoare în urbea cu oameni care se tem să nu-și piardă viața ori de câte ori ies din casă. Și, chiar dacă la început nimeni nu vede vreo legătură între enigmatica scriere uitată veacuri de-a rândul în rafturile din subsolul bisericii și morții cu identitate necunoscută, există totuși o relație tulburătoare între acestea, iar cititorul devine martorul unui deznodământ șocant.
Un adevărat page-turner care, în plus, ascunde un mesaj profund, dincolo de vâltoarea acțiunii.
«Suzanne Fish, profiler, era singură în biroul pe care îl împărțea cu Clive Snell.
Acesta se refăcea acasă după chelfăneala încasată, având un picior și o mână în ghips.
Suzanne privea îngândurată pe fereastră, fără a vedea nimic din ce era afară.
Sorbi din ceașca de cafea pe care o avea în față. Luă un pix și începu să scrie într-un blocnotes. Avea un scris frumos, ca de caligraf.
1. Ucigaș în serie? Nu. Volum de muncă prea mare. E vorba de cel puțin trei-patru persoane.
2. Vor să ucidă? Nu. În corpurile celor decedați substanțele evidențiate de laborator sutn în cantități diferite. Prin urmare nu e vorba de o otravă obișnuită.
3. E vorba de un contraceptiv? Posibil. Dar de unul de tip special.
4. De ce nu pot fi identificate cadavrele? Pentru că totul trebuie să fie secret. Nu e vorba, însă, de secretul pe care îl are în vedere un ucigaș pentru a-și ascunde faptele. E vorba de altceva. De ce anume?
5. Cum poate fi păstrat un asemenea secret? Cu ajutorul unei logistici impecabil puse la punct.
6. Ce presupune asta? Bani. O finanțare.
7. Are vreun amestec vreo organizație guvernamentală? E vorba de o organizație particulară? Oricare ipoteză poate fi verosimilă.
8. Indiferent despre cine ar fi vorba, structura respectivă e secretă. De asta niciun informator n-a „ciripit”. Habar n-au de nimic.
Suzanne Fisch umplu două file din blocnotes cu scrisul ei caligrafic. La sfârșitul lor notă încă o întrebare.
„La ce concluzie putem ajunge?”
Fără să șovăie mai scrise un singur cuvânt, cu litere mari:
„EXPERIMENT”
Sublinie cuvântul cu trei linii.
Apoi îl sună pe Warren.»
Anul apariției: 2017
Nr. de pagini: 256
ISBN: 978-606-94295-1-8
„Ucide-l pe Tată” de Sandrone Dazieri
Când în Pratoni de Vivaro, o localitate din apropiere de Roma, o mamă dispare împreună cu fiul ei, inspectorul-șef adjunct al Unității Mobile din capitala Italiei își cheamă în ajutor asistenta cea mai de încredere, pe Colomba Caselli. Împreună cu neobișnuitul Dante Torre, Colomba Caselli pornește fără voie o anchetă care le pune amândurora viața în primejdie. Ce încredere poate avea cu adevărat în ciudatul ei aliat? Ce legătură există între răpirea unui copil în urmă cu peste treizeci de ani, un atentat cu bombă la Paris și dispariția din Pratoni? Vor putea Dante și Colomba să-și depășească cele mai negre temeri? Și cine este Tatăl?
(Sandrone Dazieri oferă cititorilor un roman palpitant în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Personajele principale sunt memorabile, cele episodice sunt conturate fantastic, acțiunea este plină de suspans și răsturnări de situație. Ritmul este perfect stăpânit, astfel încât cartea se citește fără s-o lași din mână. Iar finalul îl lasă pe cititor cu o întrebare pe care o auzim adesea, și anume dacă scopul scuză mijloacele.)
Sandrone Dazieri își aruncă cititorii în vârtejul unei acțiuni trepidante, într-un roman în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Perfect dozat, ritmul poveștii te face să nu poți lăsa cartea din mână până la nu ajungi la final, unde te așteaptă o lovitură de teatru de maestru.
„V
ODINIOARĂ
În rucsacul mic imitație Invicta, așezat în fundul garderobei de tek și hârtie de orez, o oală sub presiune care conține aproximativ două kilograme dintr-un amestec de ciclotrimetilentrinitroamină, cunoscută și ca RDX, și de poliizobuttilenă. E un compus foarte stabil numit în limbaj comun C-4. Poate fi modelat ca plastilina, căreia i se aseamănă foarte mult prin consistență – culoarea, în schimb, e alb opac, poate fi comprimat, udat și chiar incendiat în relativă siguranță. Dar nu în același timp incendiat, comprimat și adus la o temperatură mai mare de două sute cincizeci de grade Celsius. În acest caz explodează, eliberând o cantitate considerabilă de energie. C-4 este un exploziv cu potențial mare, foarte îndrăgit de militari. În timpul războiului din Vietnam, soldații îi dădeau foc ca să se încălzeaască. Sau îl înghițeau ca să tragă chiulul. E relativ simplu de sintetizat, chiar și într-un laborator artizanal, cu toate că procesul prezintă riscurile sale. De aceea e foarte îndrăgit și de teroriști.
La 21:0, un cronometru digital, inițial făcând parte dintr-un boiler de fabricație suedeză, trimite impulsul electric a două baterii AA către o capsulă de oțel de mici dimensiuni. Este detonatorul, care conține douăzeci de grame de praf de pușcă. Detonatorul se activează producând temperatura necesară reacției. Amestecul C-4 explodează, transformându-se instant în gaze care călătoresc cu o viteză mai mare decât a sunetului; mai exact, 8550 de metri pe secundă. Oala sub presiune explodează, fărâmițându-se în schije și dizlocând o cantitate importantă de aer, care devine arzătoare din cauza vitezei.
Schije, fragmente de garderobă, praf de ciment și aer încins întâlnesc cuplul în vârstă, așezat la masa de la intrare. Primul lovit este bărbatul, care este pur și simplu ridicat în aer. O clipă ia poziția unui om răstignit, cu bazinul în contact cu masa, apoi membrele ies din articulații și se desprind de corp, în timp ce schijele, fragmentele și praful trec prin el.”
Anul apariției: 2016
Traducerea: George Arion Jr.
Nr. de pagini: 416
ISBN: 978-606-94185-6-7
„Martirele de la Magdalen” de Ken Bruen
Jack Taylor. Un fost polițist irlandez. Problemele pe care le-a avut cu alcoolul și cu drogurile l-au scos pe tușă. Și totuși, din când în când, se apelează la el pentru a rezolva cazuri încâlcite în care, uneori, autoritățile n-au cum să se implice sau sunt evitate.
De data aceasta trebuie să-și achite o datorie. Și nu față de oricine, ci către cel mai de temut gangster din Galway. Se aștepta la orice, dar nu ca Bill Cassell să-i ceară să o găsească pe femeia care, cu mult timp în urmă, o ajutase pe mama lui să supraviețuiască infernului de la Magdalen, o spălătorie devenită închisoare pentru tinerele femei considerate păcătoase. Nimic mai simplu, cel puțin în aparență. Cu flerul său proverbial, Jack ajunge la concluzii neașteptate: persoana pe care o căuta și motivele pentru care o făcea nu erau nici pe departe ceea ce păreau.
Acest anchetator e un profesionist pur sânge. Un nonconformist. Acționează fără să-i pese de reguli și de primejdii. Își bate joc tot timpul de cei care îi ies în cale. Nu se iartă nici pe el însuși. Un investigator cinic și, totuși, înfiorat de suferințele lumii în care trăiește. În Martirele din Magdalen Jack se confruntă cu întâmplări teribile. Iese învingător, dar rămâne cufundat în aceeași mare de amărăciune. Îi scoate pe alții la liman, dar pentru el nu există salvare.
Un personaj fabulos, creat de un autor excepțional – Ken Bruen.
„M-am dus la Nestor´s. La bar era Jeff. Era întruchiparea sănătății. El și iubita lui, Cathy, ăfcuseră de curând un copil, un copil cu sindromul Down. Mi-a zis:
– Doamne, Jack, pe unde ai fost?
– M-am dat la fund.
– Ești în regulă? Arăți, nu știu, cam hăituit.
Am jonglat puțin cu expresia și i-am răspuns.
– Hăituit, asta da expresie. M-am lăsat de pipat, de coca și de băutură. De ce n-aș fi bine?
Rămase cu gura căscată și zise:
– Și de pipat… Și de coca… Iisuse, Jack, sunt impresionat.
Santinela, aflată într-o semi-încremenire de la Crăciun, își ridică privirea și zise:
– Bine de tine.
Apoi se prăbuși la loc pe tejghea.
Pe vremea când beam la Grogan´s, se găseau mereu doi indivizi care se proțăpeau în fața teșjghelei, îmbrăcați în jachete de lână identice, căciuli de postav, pantaloni Terylene. I-am poreclit santinelele. În fața lor era întotdeauna o halbă pe jumătate goală. Indiferent de ora la care dădeai peste ei, nivelul nu varia niciodată. Când Grogan´s și-a schimbat patronul, unu´ dintre ei a făcut atac de cord, iar celălalt s-a mutat la Nestor´s. Jeff a zis:
– Te căuta un tinerel.
– Cât de tinerel?
– Douășcinci poate.
– Tinerel. Ce voia?
– Ceva de lucru.
– A lăsat un nume?
Scormoni într-un maldăr de hârtii, îl găsi și citi:
– Terry Boyle.
– Cum ți s-a părut?
– Hmm…. Politicos. A, da, avea un costum bun.
– Și asta ne spune ce?
– Nu știu. Dacă mai vine vrei să-l întreb ceva?
– Da, întreabă-l de unde are costumul?
M-am întors la hotel mormăind:
-Vezi, a fost așa de greu? Ai fost într-un pub, n-ai băut, bravo ție.
Cum stăteam în pat, m-am întrebat:
– Te-a făcut să te simți mai bine?
Vezi să nu.”
Anul apariției: 2015
Traducerea: George Arion Jr.
Nr. de pagini: 258
ISBN: 978-606-93958-6-8
