7 întrebări despre teoria evoluţiei sau o pledoarie pentru reprimirea ei în școala românească

Rândurile de mai jos nu se adresează specialiştilor sau unor cititori ocazionali care s-ar întâmpla să fie preocupaţi de subiect. Ele se adresează profesorilor care ar avea puterea de a iniţia o schimbare, părinţilor care sunt interesaţi ca fiii şi fiicele lor să primească o educaţie ştiinţifică de calitate, completă şi coerentă, oficialilor care pot produce modificări la nivelul programelor şcolare şi, nu în ultimul rând, copiilor şi tinerilor care beneficiază sau vor beneficia de serviciile sistemului de învăţământ românesc şi faţă de care avem o datorie morală de principiu.

De aceea, textul meu va încerca să prezinte câteva argumente pentru reintroducerea studierii teoriei evoluţiei în şcoala românească. Voi încerca să folosesc un limbaj simplu, uşor de înţeles şi, pe cât posibil, uman.

1. Cum stăm?

Indiferent că sunteţi mai tineri sau mai în vârstă, cel mai probabil nu aţi avut sansa de a studia corect sau suficient în şcoală teoria evoluţiei (TE). În perioada comunistă, teoria a fost predată unilateral şi puternic ideologizată, fiind în general văzută ca o mostră hard de gândire materialistă şi ateistă. Este o exagerare care forţează grosolan limitele teoriei. Dacă aţi fost elevi după 1990, aţi avut la dispoziţie un număr insuficient de ore, în care teoria a fost prezentată eventual ca fiind una dintre ideile din biologie, fără a da posibilitatea elevului să o înţelegă intr-un mod complex, fără a i se da posibilitatea de a-i cunoaşte şi de a se bucura de bogăţia şi complexitatea ei. Actualmente, TE lipseşte din ciclul primar şi liceal, studiindu-se doar în ultimul capitol din materia clasei a VIII-a, la disciplina Biologie. Mai mult, îmi este absolut imposibil să înţeleg cum anume pot fi abordate conţinuturile biologice de până atunci (aşa cum sunt propuse în programă) fără apelul constant la model explicativ evolutiv. Un atare studiu este absolut insuficient, iar faptul că se desfăşoară la finalul perioadei şcolare, doar la clasele a VIII-a, atunci când elevii se pregătesc intens pentru examenul de capacitate, mă face s-o afirm răspicat: în acest moment, teoria evoluţiei lipseşte de facto din şcolile româneşti.

2. De ce stau lucrurile aşa?

Motivul cel mai probabil este acela că, în virtutea uriaşei sale inerţii şi a lipsei de reformă curriculară, şcoala românească îşi duce cu sine de decenii întregi găurile negre şi lipsurile fundamentale. Al doilea motiv este acela că (aproape) nimeni (îndrăznesc să spun că nici măcar unii dintre profesorii de biologie, altfel am fi asistat de mult la un program de presiune pentru reintroducerea teoriei) nu este conştient, în interiorul sistemului, de imensul handicap intelectual pe care îl creăm tinerilor, refuzându-le TE. Nu în ultimul rând, pot bănui existenţa unei rezistenţe conservatoare într-un sistem şcolar în care educaţia religioasă penetrează absolut toate nivelurile de învăţământ (nu ştiu să existe presiuni făcute direct de anumite culte religioase pentru neintroducerea teoriei, dar sunt convins că reintroducerea ei ar naşte o opoziţie fermă şi pe alocuri furibundă din partea unei părţi a comunităţii religioase, cam în genul opoziţiei actuale la introducerea unor noţiuni de educaţie sexuală.)

Nota bene: Deşi ortodoxia nu este singurul cult religios care contestă realitatea evoluţiei biologice, poziţia ortodoxă faţă de evoluţie este relevantă într-o ţară în care ponderea ortodocşilor se apropie de 90%. Or, la nivel oficial, ortodoxia românească ignoră chestiunea, iar la nivel neoficial (în publicistică sau în mediul virtual), opoziţia este furibundă şi, evident, bazată în mare măsură pe ignoranţă. Din punctul meu de vedere, respingerea brutală şi fără nuanţe a TE condamnă biserica ortodoxă, cel puţin în această chestiune, la plasarea în urma dezvoltărilor științifice relevante. Însă, evident, nu putem aştepta ca iniţiativa reintroducerii TE în şcoli să vină din partea mediului religios. Ea trebuie să vină de la proponenţii conţinuturilor educaţionale şi de la decidenţii programelor de învăţare.

3. De ce ne interesează?

Ne interesează pentru că TE este în acest moment teoria cel mai bine coroborată şi cea mai acceptată din întreaga comunitate ştiinţifică. Nimeni nu contestă teoria atomică, de exemplu, dar ea nu este la fel de sigură (cu toate precauţiile necesare folosirii acestui termen în ştiinţă) precum TE. Este singura teorie care explică fenomenele biologice, dinamica şi complexitatea lumii vii, fără niciun concurent care măcar să aproximeze gradul ei de forţă explicativă, de supleţe conceptuală sau de coerenţă internă. (Teoriile concurente: evoluţionismul de tip lamarckian, teoria creaţiei speciale, creaţionismul clasic sau teoria proiectului inteligent (ID) – ultimele două acceptând faptul brut al evoluţiei biologice -, au picat în mod repetat testul ştiinţificităţii. Aproape niciun alt domeniu nu acceptă o asemenea exclusivitate. De pildă, în fizică, există astăzi cel puţin doi candidati majori pentru o “teorie a totului” (TOE): teoria stringurilor şi teoria gravitaţiei cu bucle (ambele aduc perspective ireconciliabile şi totodată contestă teoria punctiformă a particulelor, pe care cei mai mulţi oameni o iau astăzi drept sigură). În lumea vieţii, lucrurile sunt mult mai simple. Pentru a folosi celebrele vorbe ale biologului Theodosius Dobzhansky, “nimic nu are sens în lumea vie decât în lumina teoriei evoluţiei”. Ca informaţie generală, Dobszhansky era un tip profund religios (chiar credincios ortodox). În al doilea rând, TE ne interesează pentru că are o valoare explicativă uriaşă, interdisciplinară, oferind scheme şi cadre conceptuale de neînlocuit şi fără de care, o afirm răspicat, orice om onest intelectual care va încerca să se înţeleagă pe sine sau lumea în care trăieşte, nu va avea nicio şansă.

4. Ce pierdem necunoscând şi neînţelegând TE?

Pierdem posibilitatea de a înţelege natura, dinamica ei, modul de funcţionare. Pierdem posibilitatea de a ne înţelege pe noi înşine, de a înţelege procese fundamentale, care ne determină existenţa în cel mai înalt grad (voi numi doar sexualitatea şi agresivitatea). Pierdem posibilitatea de a înţelege într-o manieră corectă şi relevantă ştiinţific psihologia noastră şi a altora. Pierdem o imensă aventură intelectuală şi umană. Şi nu în ultimul rând, pierdem posibilitatea de a ne alege valorile şi comportamentele relevante din punct de vedere uman plecând de la fapte, şi nu de la ceea ce englezii numesc „wishful thinking”. Este suficientă ştiinţa pentru a ne determina valorile (morale sau culturale)? În mod sigur, nu. Este ea indispensabilă în acest proces pentru că oferă date relevante şi modele explicative bine testate? În măsura în care adevărul este (sau a fost vreodată) relevant pentru valorile morale, răspunsul este sigur da.

5. Este TE o viziune care duce în mod necesar la ateism? Va ataca ea convingerile mele religioase sau metafizice fundamentale?

Este greu de răspuns la o atare întrebare. Probabil că va trebui să reconsideraţi profund unele dintre credinţele dumneavoastră cele mai dragi şi mai asiguratoare, dar, în măsura în care vreţi să aveţi convingeri şi nu sedative, nu veţi putea ignora faptul evoluţiei. Oricum, ca rezultat net, TE nu presupune necesarmente ateismul. Astăzi, există în lume biologi evoluţionişti credincioşi, unii dintre ei argumentând admirabil pentru evoluţie într-o lume în care este loc şi pentru Dumnezeu. Ii vom numi doar pe Francis Collins, Kenneth Miller sau Francisco Ayala (care este şi preot). Există chiar şi eforturi salutare care vin dinspre lumea ortodoxiei.

6. Când şi cum ar trebui “predată” TE?

Mecanismele care explică evoluţia biologică sunt foarte simple şi ar putea fi înţelese încă de la ciclul primar. Programa pentru ştiinţele naturii ar trebui să conţină studiul TE explicit. Restul programelor ar trebui să facă referiri constante şi fireşti la evoluţia biologică, ori de câte ori este necesar. TE este în primul rând un cadru explicativ care, odată interiorizat şi asimilat temeinic, va deveni relevant în înţelegerea unei mase uriaşe de conţinuturi informaţionale, de la cele de ordin lingvistic până la cele de ordin psihologic, economic sau sociologic. Astăzi, algoritmii evoluţionişti sunt folosiţi în domenii extrem de diverse, de la ştiinţa computerelor şi a inteligenţei artificiale (IA), până la cosmologie. Practic, nu există domenii ale cunoaşterii umane în care explicaţiile evoluţioniste să nu devină relevante la un moment dat. Aşadar, copiii ar trebui familiarizaţi cu ideea evoluţiei de la vârste foarte mici şi, în forme adecvate nivelului de vârstă şi de dezvoltare, în fiecare ciclu de învăţământ. De asemenea, conţinuturile din programe şi, nu în ultimul rând, lecţiile de clasă ar trebui să conţină referiri explicite la TE ori de câte ori teoria este relevantă în context.

7. Ce putem spera?

În cel mai nefericit caz, va avea loc o perpetuare a actualei stări de fapt. În cel mai fericit caz, decidenţii sistemului de învăţământ vor alege să urmeze exigenţele deontologiei şi vor începe măcar o dezbatere tehnică cu privire la reconsiderarea poziţiei TE în cadrul conţinuturilor şcolare. În ceea ce mă priveşte, pot spune că puţine sunt chestiunile în care am văzut atâta opoziţie iraţională şi atâtea rele intenţii ca în privinţa TE. Ştiu chiar în momentul în care scriu că fiecare propoziţie din acest articol va fi atacată şi că articolul va genera polemici în care anunţ de pe acum că nu voi intra. Scopul lui este să sensibilizeze masa oamenilor oneşti şi interesaţi de educaţie si nu să genereze alte discuţii inutile şi alte manifestări de opoziţie dogmatică. Nu vă îndemn să mă credeţi. Vă îndemn să cercetaţi. În calitate de fiinţe responsabile, nu avem dreptul să refuzăm în continuare copiilor noştri accesul la una dintre cele mai măreţe cuceriri ale minţii umane din toate timpurile.