17 romane scurte de citit dintr-un foc

Traducere: Gabriela Morozov; Adaptare și comentarii: Nona Rapotan

Pe site-ul „Electric Lit”, Lincoln Michel face propriile recomandări de romane scurte, plecând de la afirmația lui Ian McEwan, prin care acesta își declara dragostea pentru romanele de dimensiuni reduse. Paradoxul constatat de Lincoln Michel este că premiile literare merg, de regulă, în ultimul timp, spre romane groase, de minimum 500 de pagini, ceea ce forțează cumva scriitorii care aspiră la un astfel de premiu să crească dimensiunile propriilor creații literare. (N.b.: în România, anul trecut, două astfel de romane au fost în topurile criticilor și bloggerilor literari: Laur, al lui Evgheni Vodolazkin, și Sticletele, scris de Donna Tartt). Lincoln Michel și-a conceput lista renunțând din start la nominalizarea titlurilor studiate (de obicei) în școală, așa-zis „clasice”, cum ar fi: Străinul, Inima întunericului, Dna. Dalloway, Şoareci şi oameni, Frankenstein, Strigarea lotului 49.

 

Nocturnă în Chile, de Roberto Bolaño

Există un pasaj în marele tom 2666, al lui Bolaño, ce se referă la oamenii care preferă „exercițiile perfecte ale marilor maeștri” în defavoarea „marilor lucrări, imperfecte, torențiale, a cărților care pârjolesc şi deschid căi în necunoscut.” Desigur, nu se poate pune semnul egal între Nocturnă în Chile şi 2666, dar ambele romane reușesc să fie atât un exercițiu perfect cât şi o cale aprinsă în necunoscut.

Recomandarea noastră: citiți tot ce este scris de Bolaño. O să aveți parte de călătorii literare dintre cele mai plăcute. „Nocturnă în Chile”, ediția românească, a apărut la Editura Curtea Veche.

 

Nopţi insomniace, de Elizabeth Hardwick

O combinație lirică de amintiri, ficțiune, speranțe, vise și meditații, romanul lui Hardwick este pe cât de greu de definit, pe atât de genial.

 

Fiul lui Dumnezeu, de Cormac McCarthy

Poate al doilea cel mai mare roman al lui McCarthy, după incomparabilul Meridianul Sângelui, Fiul lui Dumnezeu este un coșmar apalaşian scris într-o proză superb luxuriantă.

La Editura Polirom găsiți o frumoasă serie de autor Cormac McCarthy, printre titlurile traduse fiind Nu există țară pentru bătrâni și Meridianul sângelui.

 

În zahăr de pepene, de Richard Brautigan

Un Brautigan de zile mari şi extrem de ciudat. Acţiunea acestui roman suprarealist se desfăşoară într-o comună numită iDEATH, în care pepeni coloraţi diferit oferă variate materiale de construcții. Multe dintre ficțiunile indie moderne ale lui Richard Brautigan sunt renumite pentru combinația unică de fantezie și tristețe, dar puține sau chiar niciuna nu se ridică la nivelul acestui roman.

Îl găsiți tradus tot la Editura Polirom.

 

Sfâşierea cerului, de Ursula K. Le Guin

Aceasta este una dintre cele mai ciudate cărți SF pe care le veţi citi vreodată. Le Guin se inspiră de la Philip K. Dick ca să spună povestea unui om ce poate schimba realitatea cu ajutorul viselor sale.

Ursula K. Le Guin e un nume care nu mai are nevoie de recomandări, în special pentru amatorii genului SF. Sfâșierea cerului este tradusă la Editura Trei.

Am locuit întotdeauna în castel, de Shirley Jackson

Dintre toate cărțile pe care le recomand în mod obişnuit, capodopera autoarei Shirley Jackson este cea mai bine receptată. Toate persoanele cărora le-am făcut această recomandare au adorat romanul şi l-au recomandat, la rândul lor, altora.

Noi zicem că e suficientă recomandarea autorului și ar cam trebui să ținem cont de ea.

 

Al treilea poliţist, de Flann O’Brien

Unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX, această carte subestimată este un carusel sălbatic de comedie neagră, de imagini ireale și de scriitură, pur și simplu, genială.

Romanele polițiste rămân „clasice” atunci când e vorba de recomandări. Nu prea ai cum să dai greș cu un roman polițist scris „ca la carte!. Și romanul lui Flann O’Brien e în top.

 

Jakob von Gunten, de Robert Walser

Walser pare a experimenta, în ultimii ani, o renaștere binemeritată. Dacă nu ați citit scrierile sale vesele, dar bizare, romanul Jakob von Gunten este perfect pentru început.

Noi nu l-am citit, dar luăm de bună recomandarea și ne punem pe căutat.

 

Housekeeping (Casa în derivă), de Marilynne Robinson

Eteric şi extraordinar de frumos, suplul roman al autoarei Marilynne Robinson, apărut în 1981, este frecvent citat ca unul dintre cele mai mari romane americane din ultimii 50 de ani. Sunt total de acord.

Volumul îl puteți comanda pe libris.ro.

 

Naufragiatul, de Thomas Bernhard

Dacă sunteți ca mine, înseamnă că nimic nu vă place mai mult decât un ghiduş morocănos. Romanele lui Bernhard iau forma unor peroraţii acerbe, iar Naufragiatul este printre cele mai bune dintre ele.

De același autor, găsiți tradus la Editura Art volumul Extincție.

 

Amantul, de Marguerite Duras

Poate cel mai frumos antidot la mânia și amărăciunea din Naufragiatul, scurtul roman Amantul este o vie şi minunată declaraţie de dragoste.

Tradus la Humanitas, are și o ecranizare celebră. Se pare că autoarea este iubită și de către români, fiindu-i traduse multe titluri, la diverse edituri.

 

Camera lui Giovanni, de James Baldwin

Al doilea şi, probabil, cel mai bun roman al autorului James Baldwin este o frumoasă și emoţionantă poveste despre un american homosexual la Paris.

 

Patimile după G.H., de Clarice Lispector

Cei mai mulți oameni par să citească un roman de asemenea foarte scurt al autoarei Clarice Lispector, numit Ora Stelei. Cu toate acestea, alte romane ale sale sunt chiar mai puternice. Patimile după G.H. este un roman scurt, energic dar filozofic, pe care toată lumea ar trebui să îl citească.

Tradus la Editura Univers în 2015, deci îl găsiți încă în librării.

 

Crenguţa de lămâie verde, de John Hawkes

Un coșmar întunecat, sub forma unui roman poliţist, în care Hawkes explorează teroarea printr-o proză inovatoare. Doar ce am citit Crenguţa de lămâie verde săptămâna aceasta și deja mă bucur să îl recomand din toată inima.

Să-l căutăm, dacă e recomandarea așa de fermă!

 

Ray, de Barry Hannah

Este unul dintre cei mai mari scriitori sud-americani – ceea ce spune ceva, dat fiind că regiunea ni i-a dat pe O’Connor, Faulkner, Hurston și alţii. Proza lui Barry Hannah este acrobatică și dă dependență. Ray, cel mai scurt roman al său, este un punct de plecare pentru cei care nu l-au citit încă.

Nu putem decât să-l aprobăm pe Lincoln Michel și să-i susținem recomandarea!

 

Şalupa, de Renata Adler

Toată lumea literară părea să o citească pe Renata Adler anul trecut, când New York Review of Books (NYRB) i-a republicat două romane clasice. Și pe bună dreptate.

 

Cronica unei morţi anunţate, de Gabriel García Márquez

Poate că misterul crimei înfăţişate nu are multe din capcanele de realism magic prezente în celelalte tomuri ale scriitorului Gabriel Garcia Márquez, dar, cu siguranţă, este tot atât de captivant.

Romanul este tradus la Rao, iar colega noastră, Andreea Iulia Toma, are cronici pe bookhub.ro pentru alte două cărți ale acestui celebru autor.