John Mason, Trei ani în Turcia
Colecţia „Biblioteca Memoria”
Traducere și cuvînt înainte de Mihai-Răzvan Ungureanu
Pentru prima dată în limba română, jurnalul unei misiuni medicale în Iașii de acum un secol și jumătate
„John Mason ajunge în Moldova, apoi la Constantinopole, în calitate de medic misionar, cu un contract de trei ani – pe care nu îl va putea împlini pînă la capăt. La Iași ajunge la început de mai 1846, după un lung drum pe Mediterana și pe uscat apoi, trecînd prin carantina de la Galați și întîlnindu‑i pentru prima oară pe evreii localnici. Mason detaliază, utilizînd un fel de antropologie religioasă avant la lettre, sărbători și ritualuri observate în casele evreilor, elementele semnificative de calendar religios, portretizînd membrii de frunte ai comunității locale. Același spirit de observație se va manifesta și în capitala Imperiului Otoman, de această dată, însă, curiozitatea sa oprindu‑se asupra învățăturilor islamice și a Coranului. Descrierile privind starea evreilor din Iași, Iașii înșiși – capitală a Moldovei –, modalitățile prin care medicul putea interveni pentru a ușura suferințele trupești, interacțiunea cu localnicii fac lectura interesantă atît pentru istoricul epocii, cît și pentru profan. Rostul aventurii sale în Moldova și în Imperiul Otoman trebuie înțeles ca datorie a civilizației căreia îi aparținea și ca tribut firesc oferit propriei educații.” (Mihai-Răzvan Ungureanu)
*****
Azi am fost la Comitetul Medical pentru a susține examen în vederea obținerii dreptului de practică în Moldova. Mi‑au fost examinate mai întâi cunoștințele de chirurgie – anatomie, diverse boli, operații la picior sau genunchi. Președintele mi‑a pus apoi întrebări privind practica medicală. Prima întrebare a fost: „Ce ați prescrie pentru febra intermitentă?”. I‑am răspuns că, așa cum a fost formulată, întrebarea este vague și mă văd obligat să nu‑i răspund, deoarece ceea ce i‑aș prescrie unui pacient în timpul intermitenței i‑ar face foarte rău în oricare din puseurile febrei. Președintele, dându‑și seama că i‑am scos în evidență incapacitatea de examinator, nu mi‑a mai pus nicio întrebare. Şi așa a luat sfârșit pentru moment examenul de la Comitetul Medical moldovean. Catihetul nostru m‑a însoțit în calitate de interpret, dar discuția a fost în limba franceză, așa încât nu am mai avut nevoie de serviciile lui. Când ne‑am ridicat de pe scaune, gata de plecare, l‑am auzit pe unul dintre membrii Comitetului Medical șoptind unui coleg destul de tare ca să auzim și noi, că „ar fi fost mai bine și mai înțelept ca englezii să fi trimis un doctor la Iași să «kraperin», adică să facă să crape cinci sau șase mii de evrei, în loc să trimită unul care să‑i facă bine și să le dea medicamente gratuit”. Comitetul Medical m‑a înștiințat că, potrivit regulamentului, lunea viitoare mi se vor da trei întrebări, în scris, pe subiecte de medicină și chirurgie, la care mi se va cere să răspund tot în scris, fiind obligat să rămân în aceeași sală până voi termina de răspuns. […]
19 iulie. La Comitetul Medical, cu care m‑am întâlnit azi iarăși, am primit următoarele întrebări pentru examenul scris: „1) Care este anatomia articulației cotului? Care sunt accidentele posibile, tratamentul și operațiile necesare la articulația cotului? 2) Sângerarea generală și locală, în ce cazuri este indicată și în ce cazuri contraindicată? 3) Bolile contagioase: ce sunt și cum se răspândesc?” Pentru a răspunde cum trebuie la ultimele două întrebări, ar fi trebuit să scriu volume întregi, iar eu trebuia să le tratez în doar câteva ore, închis într‑o sală, fără niciun prieten sau vreun material pe care să‑l pot consulta. […]
9 septembrie. Azi am primit o comunicare de la consul cu copia unei note a Comitetului Sanitar: „…Comitetul, în virtutea legii, nu îl poate autoriza pe domnul doctor Mason, și de aceea reînnoim ordinul către șeful poliției de a sigila toate medicamentele care se găsesc la doctor acasă, interzicându‑i în mod expres să practice de teamă să nu afecteze sănătatea oamenilor”. […]
12 septembrie. Azi a avut loc o tentativă de a pune în aplicare ordinul Comitetului Sanitar. Doi ofițeri de poliție au intrat în curte cu mult înainte de prânz, s‑au dus la ușa din spate și au întrebat un servitor dacă doctorul este acasă.
