„Povestea” mea la Bookhub.ro a început în urmă cu mai bine de un an. Nu ştiu dacă unele dintre „întâmplările fiinţei” noastre sunt orchestrate de cineva anume. Cert este că întâlneşti, într-un fel sau altul, oameni care-ţi vin în întâmpinare pe cele mai nebănuite căi. Omul care m-a invitat să intru în echipa acestui site este Doru Căstăian, profesor, traducător, coleg, îndrăgostit iremediabil de cărţi şi de oamenii cărţilor. Doru îmi este prieten virtual, atunci şi acum, în reţeaua Facebook. Nu ne-am cunoscut altfel niciodată. Cum, deocamdată, nu-i cunosc pe viu nici pe ceilalţi membri ai echipei noastre. Ne leagă însă ceva mai puternic decât am fi bănuit noi înşine: dragostea pentru cărţi, dorinţa de a le netezi, mereu şi mereu, drumul spre ceilalţi. „Oricum scrii despre cărţi, din câte am văzut”, mi-a spus Doru, urmărindu-mi postările, „pastiluţele” cu referinţe la o carte sau alta, la un autor sau altul, „de ce n-ai veni la noi în echipă, scrii despre ce vrei, când vrei, va fi frumos, o să vezi…”. M-am gândit cam o săptămână şi ceva, am intrat pe site, am urmărit rubricile, postările, comentariile. M-am tot răsucit în mine, întrebându-mă dacă voi fi în stare de exerciţiul unor recenzii frecvente, eu, care scriu când şi dacă am chef… Dar eram în stare, de fapt. Dintotdeauna am locuit între cărţi. Uneori, am trăit în cărţi, prin ele. Ducându-le cu mine oriunde, oricând, un soi de lume portabilă în absenţa căreia nu m-aş fi simţit niciodată întreagă. Scriind pentru Bookhub.ro, am cunoscut oameni frumoşi. Am simţit că sunt parte dintr-o echipă altruistă, strânsă în jurul unui proiect cultural din care orice alt profit decât promovarea cărţilor lipseşte. Fiecare dintre noi are un serviciu din care îşi plăteşte facturile şi impozitele, fiecare dintre noi trăieşte din munca prestată într-un alt sistem. De fapt, dacă stau bine şi (mă) gândesc, cei mai mulţi din echipă suntem profesori, abia apoi scriitori, traducători, recenzenţi etc. Cei mai tineri dintre noi sunt încă elevi. Şi scriu extraordinar, adesea despre cărţi, filme, spectacole sau evenimente cultural-educative la care n-ai bănui că vor şi că pot ajunge!
Am ajuns să mă simt „de-a casei” în scurt timp. Comunicăm, probabil, mai bine decât o fac oamenii care se cunosc şi care interacţionează, la propriu, zilnic. Ne mai certăm, fireşte, un soi de polemică uşor condimentată cu mici şi adesea simpatice bosumflări, mofluzeli, alintări. Din care mereu iese ceva constructiv. Nu ne rupem. A intrat cine a dorit şi a rămas atât cine a putut, cât şi cine a vrut să meargă împreună cu noi. Continuăm să ţinem legătura şi cu aceia care, dintr-un motiv sau altul, s-au retras şi au intrat în alte proiecte. Să (ne) citim. Să existăm cumva în mediul virtual, care topeşte destule distanţe. Care, probabil, ne fereşte de anumite impurităţi specifice comunicării face-to-face.
Avem reacţii frumoase, pozitive, de la cititorii noştri. Momentele emoţionante în care autorii cărţilor recenzate de noi ne mulţumesc. Acele câteva cuvinte care îţi înseninează ziua. Firul acela al emoţiei comune, al unei legături peste timp şi peste orice fel de alte inerente distanţe.
Nu este uşor să rezişti on-line. Sunt atâtea bloguri, site-uri, platforme cultural-artistice, reviste. Se scrie şi se citeşte aproape instant. Există tot felul de grile, mai stricte sau mai permisive. Tot felul de abordări. Tot ceea ce am putut noi să observăm, să intuim este faptul că drumul unei cărţi spre cititorii potriviţi trece inevitabil pe la intermediarii profesionişti. Care aleg grila de receptare şi de promovare în acord cu vremurile actuale. Un discurs aerisit, ludic, elegant în supleţea lui neostentativă. Cărţile slabe nu au prea multe şanse, oricât de laxă s-ar presupune că este grila vreunuia dintre noi…
Mă bucur că există Bookhub.ro şi întâlnirea noastră zilnică. Dincolo de presiunea fiecărei zile, dincolo de inevitabile căderi şi dezamăgiri, când intru pe site sau în grupul nostru secret, mă eliberez de toate celelalte. Citesc ce scriu şi ce gândesc ceilalţi, facem proiecte, propuneri, discutăm. Ne ambalăm. Ne cuminţim. Râdem subţire, în poante artistice. O aducem (bine) din condei, cum s-ar spune. Facem ceea ce fiinţa noastră interioară tânjeşte mereu să facă. Trăim prin şi printre cărţi. De tot felul, de ieri sau de azi. Intervievăm, provocăm întâlniri şi atitudini. Participăm la diverse lansări de carte. Suntem deschişi spre sugestiile celor care ne vizitează. Existăm.
Sursa foto: http://s3.favim.com
