Povestea muzicală a Vienei în La Belle Époque

Tiberiu Soare este unul dintre dirijorii români prezent pe scenele din toată România, dar în special pe cele ale teatrelor de operă. S-a specializat în timp, și-a rafinat stilul dirijoral, pentru că e printre foarte puținii artiști contemporani care nu face compromisuri în numele audienței sau ratingului de moment. Un foarte (accentuez) cunoscător al istoriei muzicii (și al istoriei universale, în general), Tiberiu Soare transformă fiecare concert pe care-l dirijează într-o lecție de muzică, chiar dacă acest lucru nu devine vizibil adesea decât pentru cunoscători. Seriile de concerte organizate de-a lungul anilor de Fundația Calea Victoriei l-au avut doar pe el ca dirijor, ceea ce conferă o anumită greutate proiectelor culturale, dar și o anumită stabilitate, derivată dintr-un continuum valoric pe care nu-l regăsim atât de des pe cât ne dorim în spațiul cultural românesc contemporan. La concertele la care am fost în sală, Tiberiu Soare a ales să și vorbească publicului, să explice contextul istoric în care a compus un anumit dirijor sau să explice dedesubturile care au făcut posibile anumite evenimente muzicale. Vorbește liber, coerent și convingător, neplictisind niciodată și necăzând în plasa academismului, pentru că Tiberiu Soare nu-și propune să fie nici elitist, dar nici foarte popular, singurul lui obiectiv fiind buna înțelegere.

Credit foto: Vladimir Gheorghiu

Sandra Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei, organizatoarea Concertului Extraordinar de Anul Nou, i-a dat libertate totală în alcătuirea programului și alegerea soliștilor și așa s-a ajuns la Viena, La Belle Époque: arii, duete și valsuri. Trebuie să o spun din capul locului: un concert de Anul Nou are un anumit specific, de care trebuie ținut cont, pentru că se celebrează trecerea în Nou An. Chiar dacă această celebrare are și o componentă religioasă, ea nu este atât de evidentă ca în cazul Crăciunului, unde oratoriile sunt nelipsite, tocmai pentru că povestesc despre Nașterea lui Iisus Hristos. Petrecerea cu care este asociată adesea schimbarea anului, revelionul, dacă vreți, în sens limitat și mult mai aproape de contemporaneitate cere un program special, de aceea dansurile sunt prezente mai tot timpul. În cazul concertelor susținute în teatrele de operă sau în filarmonici, polcile și valsurile sunt nelipsite, lor adăugându-li-se arii din opere celebre. Tiberiu Soare a riscat pentru concertul din 2026 și a propus arii din operetele celebre. Spun că a riscat, pentru că opereta e privită ca fiind desuetă de mulți melomani români, una din cauze fiind faptul că în timpul regimului comunist ea a fost preferată operei și promovată intens, inclusiv în programele de revelion, cu librete cântate în limba română (ce oroare). Viena în La Belle Époque este fascinantă și merită celebrată, iar un concert de an nou e ocazia perfectă.

Credit foto: Vladimir Gheorghiu

Johann Strauss fiul, Johannes Brahms, Giuseppe Verdi, Jacques Offenbach, Franz Lehár, Emmerich Kálmán și Émile Waldteufel sunt compozitorii reprezentați în concert, iar ariile din operete precum Liliacul, Văduva veselă, Contesa Maritza, Prințesa ceardașului, Gasparone, Dragoste de țigan au încântat publicul grație soliștilor și orchestrei.

Maria Miron, Zoltan Nagy și Georgiana Dumitru, împreună cu Symphactory Oorchestra au creat momente cu adevărat de sărbătoare. Experiența lui Zoltan Nagy, feminitatea și profesionalismul Mariei Miron și tinerețea plină de farmec a Georgianei Dumitru au smuls aplauzele publicului. Naturali, perfect adaptați scenei și momentului, cei trei soliști au fost ambasadorii Vienei din La Belle Époque. Cu vocile în formă și bine lucrate, ariile s-au auzit perfect, iar lipsa demonstrațiilor de talent au adăugat o notă de firesc întregului eveniment. În sală au fost atât melomani, cât și public mai puțin prezent în sălile de operă, copii și tineri care poate că au intrat pentru prima dată în sala Operei Naționale din București, iar ținuta întregului eveniment mă face să cred că toți își doresc deja să repete experiența. Între arii au fost și piese alese special pentru a pune în valoare orchestra, dar și pentru a le da voie soliștilor să-și odihnească vocile. Mi-au plăcut mult alegerile lui Tiberiu Soare; Dans ungar nr. 5 de Brahms mi-a mers direct la suflet, deschiderea părții a doua a serii n-o știam (valsul Les Patineurs de Émile Waldteufel), ceea ce m-a încântat peste măsură, iar polca lui Strauss fiul a pregătit cum se cuvine finalul serii. Am apreciat în mod deosebit explicațiile lui Tiberiu Soare cu privire la semnificația marșului lui Radetzky; pledoaria lui mi-a adus aminte de faptul că el a făcut liceul militar de muzică. De altfel, orchestra (cu Monica-Cristiana Postolache concertmaistru, cea care a și înființat această formație muzicală) a fost impecabilă la acest moment, pentru că marșul s-a auzit exact ca un marș, fără înflorituri și accente nepotrivite, dar cu un tempo perfect care aduce aminte că aceste cântări însoțesc trupele militare în defilări și parade.

Credit foto: Vladimir Gheorghiu

Am luat cu mine în noul an energia lui Zoltan Nagy și tehnica lui vocală, grația Mariei Miron (pe care îmi doresc să o revăd cât de curând), simțul scenic al Georgianei Dumitru (o condiție esențială pentru o carieră de succes), vivacitatea lui Tiberiu Soare, bună dispoziția instrumentiștilor din Symphactory Oorchestra. În comunicatele de presă care au anunțat evenimentul exista și o declarație a lui Tiberiu Soare, pe care o redau aici:

„Dorim să aducem la viaţă această perioadă din lumea culturală a Vienei aflată sub semnul efervescenţei culturale, acest gust special al vieţii trăite plenar dintr-o capitală de imperiu. Este unul dintre cele mai fertile momente din istoria muzicii, atunci apar numeroşi compozitori foarte înzestraţi.

Vom recrea atmosfera elegantă care stă sub semnul bucuriei de a trăi, acel joie de vivre dintr-o vreme în care artele şi cultura înfloresc, opereta fiind o expresie a acestei atmosfere aparte, o muzică aparent accesibilă, dar care poate ajunge la profunzimi pline de expresivitate”.

Depun mărturie că i s-au împlinit dorințele lui Tiberiu Soare, spre bucuria celor din sală, dar și a celor de pe scenă. Iată că un concert de Anul Nou poate fi un eveniment de mare clasă și cu succes la public și în absența unor piese vedetă. Aștept cu nerăbdare concertul din 2027!