Liceul Nicolae Steinhardt din București, fondat de Asociația Copil Dorit, are deosebita onoare de a vă invita vineri, 1 3 martie 2026, orele 18.00, la lansarea oficială a spectacolului radiofonic „Jurnalul fericirii” – adaptare după opera literară cu același titlu, de N . Steinhardt. Evenimentul va avea loc la sediul Liceului Nicolae Steinhardt din Bucureşti, Calea Şerban Vodă nr.30 – 32, sector 4 – zona Metrou Unirii.
Scenariul – Alina Hiristea
Adaptarea radiofonică și regia artistică – Mihai Lungeanu
Vocea naratorului – Marcel lureș
Vocea lui Nicu Steinhardt – Vlad Ivanov
Înregistrare realizată la Studioul BBS MEDIA – martie 2026
- producție a Liceului Nicolae Steinhardt din București
Partener: Centrul Metropolitan de Educație si Cultură loan I . Dalles
De asemenea, în continuarea firească a acestui eveniment, Liceul Nicolae Steinhardt din București și Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „loan I. Dalles”, în calitate de partener, au bucuria de a vă invita marți, 17 martie 2026, orele 19.00, la prima audiție publică integrală a spectacolului radiofonic „Jurnalul fericirii”, care va avea loc la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „loan I. Dalles”- Sala Dalles, cu sprijinul și colaborarea deosebită a acestei instituții. Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.
„N. (Nicu – Aureliu) Steinhardt (29 iulie 1912, București – 30 martie 1989, Baia Mare).
Memorialist, eseist și critic literar, prozator, specialist în drept constituțional, ideolog al liberalismului conservator, coautor de studii iudaice, eseist și predicator creştin. Reprezentant al existențialismului creştin în România, înscriindu-se în linia unor Søren Kierkegaard, Miguel de Unamuno, Lev Şestov, dar și Nikolai Berdiaev ori Simone Weill.
Născut într-o familie de evrei, înrudită cu Sigmund Freud. Studii universitare la Facultatea de Drept (1929-1932). Doctorat în drept constituțional în 1936 (…) Deținut politic (1960-1964), încadrat în lotul „Noica – Pillat”, în urma refuzului d e a deveni martor al acuzării împotriva prietenilor săi. Urmând o mai veche dorință, ascultând de o „Voce îndepărtată”, care „s-a făcut din nou auzită”, după c e străbătuse o lungă „perioadă de mlaștină”, primește botezul creștin-ortodox în celula 18 a închisorii Jilava, la 15 martie 1960. Este cel mai luminos moment al „Jurnalului fericirii” și una dintre cele mai luminoase transmutații spirituale din istoria Gulagului românesc.
După ieșirea din închisoare (la 3 august 1964), nu face decât să reintre „într-o închisoare mai mare”, cunoscând din nou experiența marginalizării, a cenzurii și a permanentei urmăriri de către Securitate. La sfatul prietenilor săi, reintră în circuitul cultural publicând traduceri, eseuri, cronici în majoritatea revistelor literare din țară și mai multe volume: „Între viață și cărți” (1976), „Incertitudini literare” (1980), ‚Geo Bogza, un poet al efectelor, exaltării, grandiosului, solemnității, exuberanței și patetismului” (1982), „Critică la persoana întâi” (1983), „Escale în timp și spațiu” (1987), „Prin alții spre sine” (1988), „Monologul polifonic” (apărut postum, în 1991). Călugăr la Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia (Maramureș) între 1980 ș i 1989. A ales calea călugăriei nu „spre a se sălbătici, ci spre a îndulci în pustie sălbăticia lumii” (cum ar spune Sf. Efrem Sirul), neîntorcând spatele, prin recluziunea la Rohia, nici „tribului”, nici culturii laice.
Capodopera sa, „Jurnalul fericirii” (1991), cu un destin antum dramatic (a fost confiscată de Securitate în 1972, rescrisă din memorie într-o variantă mai amplă, restituită în 1975 și reconfiscată în 1984), se bucură, după prăbușirea comunismului, de un adevărat destin universal, fiind tradusă în franceză, italiană, ebraică, maghiară, greacă, spaniolă, portugheză, germană și engleză. Este una din cele mai citite cărți din România și a fost publicată în vreo 10 ediții. Sub egida Fundației „N. Steinhardt”, în colaborare cu Editura Polirom, în 2008 a început editarea științifică a Integralei Operei lui N. Steinhardt, proiectată în 22 de volume (proiect finalizat în 2021)”.
George Ardeleanu – Text publicat în „Lumea credinței” nr. 3 (188)/martie 2019, pp. 14-18, și actualizat
„Jurnalul fericirii” ne oferă răspunsuri la marile noastre întrebări: de ce suferim, cum am putea extrage „beneficiile” suferinței, de ce proliferează Răul, ce înseamnă căința și ispășirea, ce relație există între faptele noastre și mântuirea noastră, cum ne putem păstra libertatea și demnitatea în lumile noastre infernale, cum să lucrăm c u adevărurile pe care le posedăm, cum să ne împăcăm cu viața care ne-a fost hărăzită ori cu moartea (care ne însingurează punându-ne în autenticul dialog cu noi înșine), cum să nu vedem în creștinism o școală a prostiei, a pasivității și a lașității, ci a faptelor, a curajului, a lucidității și a realismului etc. Nu în ultima instanța, Steinhardt realizează un joc subtil între toleranță (mai precis, între absența intoleranței și a rigidității) și fermitate creștină. Iți spui, poate, uneori: sunt un păcătos și nu am nicio șansă. Deschizi apoi „Jurnalul fericirii” și din paginile sale răsare chipul luminos al lui N.Steinhardt (care a traversat într-un mod exemplar suferința), care îți spune, care dă răspuns sufletului dornic d e mângâiere: Firește că ai șanse, draga mea/dragul meu! Nu e totul pierdut…”
George Ardeleanu – Fragment din studiul „Împotriva utopiilor, împotriva amneziei istorice”, publicat în volumul „Identificarea continuă. In honorem Mircea Martin”, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2020, pp. 562-585
