Poate știți cât de mult îndrăgesc colecția n’autor a Editurii Nemira, astfel că se explică de ce urmăresc cu interes fiecare nouă apariție – până acum, am citit mare parte a volumelor apărute în această colecție și n-am prea avut dezamăgiri. Când am aflat de cel mai nou volum din n’autor, mi-a atras atenția numele de pe copertă și am zâmbit gândindu-mă că lumea nu e așa de mare cum pare. Îl știam pe autor de mic copil, chiar dacă nu ne cunoșteam personal. Îl asigur, însă, pe această cale, că știu să disociez o carte de persoana care a scris-o și, de altfel, parcurgând prima povestire din Fetiș, am pătruns deja în spațiul în care cartea devine entitate de sine stătătoare, lăsându-și în urmă autorul.
Marți seară, pe Lipscani, în librăria Diverta, a avut loc lansarea volumului de povestiri Fetiș de Horea Sibișteanu. Alături de autor s-au aflat Florin Iaru, scriitor pe care îl apreciez foarte mult, și Eli Bădică, cea care coordonează colecția n’autor și pot spune că până acum a avut mână foarte bună. Și nu a fost una din acele lansări pline de elogii, la care se simte complezența publicului. Aplauze n-au fost prea multe, în schimb, s-a simțit degajarea și buna-dispoziție, și în public, și în rândul vorbitorilor, încât totul s-a transformat într-o întâlnire între prieteni, sau cel puțin așa am perceput-o eu. Și acest „ceva” mi-ar plăcea să fie prezent la fiecare lansare de carte. Momentele de lectură și-au găsit în mod firesc locul, îndeplinindu-și scopul de a suscita interesul publicului. Nu cred să se fi plictisit careva și meritul aparține tuturor celor trei „entertaineri” ai evenimentului, care au reușit să ne mențină atenția vie și nici nu mi-am dat seama când s-a scurs un ceas, printre povești, amintiri și istorioare amuzante. La final au venit și întrebările din public, în aceeași notă prietenească și seara s-a încheiat lăsând urme plăcute asupra participanților.
Nu am făcut prea multe fotografii, m-au prins prea tare discuțiile ca să mai am timp de fotografiat. Este interesant să pătrunzi în „bucătăria” unei cărți, însă nu ni s-a dezvăluit totul pe tavă, ci doar atât cât să dorim să descoperim pe cont propriu mai mult. Cum spuneam, am început deja să citesc cartea, mai întâi de curiozitate, câteva pagini, așa cum fac cu fiecare carte nouă, și nu m-am putut opri până nu am terminat prima povestire. M-a convins și abia aștept să continui. Vă voi împărtăși la final impresiile mele.
