Iranul și războiul din regiune. Rădăcinile haosului sunt explicate de jurnalistul Jeremy Bowen în volumul:
Orientul Mijlociu de ieri și de azi. O istorie trăită
În contextul în care ultimele zile au readus Iranul și întreg Orientul Mijlociu în centrul unei crize globale de o intensitate fără precedent, Editura Corint anunță apariția în limba română a volumului „Orientul Mijlociu de ieri și de azi. O istorie trăită”, semnat de legendarul corespondent BBC, Jeremy Bowen.
Despre carte
Jeremy Bowen a raportat din Liban, Israel, Palestina, Irak, Siria, Iran, Afganistan. A vorbit cu lideri, cu militari, cu civili prinși între fronturi. A revenit în aceleași locuri ani mai târziu, urmărind ce rămâne după entuziasm, după sloganuri, după intervenții externe. Volumul său, bazat pe aclamatul podcast BBC Our Man in the Middle East, pendulează între povești de la fața locului și analize geopolitice lucide.
Cartea urmărește firul istoriei recente pornind din interiorul evenimentelor: colonialismul, naționalismele, islamismul politic, intervențiile marilor puteri, prăbușirea ordinii vechi fără apariția uneia stabile. Bowen descrie jocurile de putere ca pe un „Jenga geopolitic” 2014 unde ambițiile politice și economice devastează populații civile, strat după strat, decizie după decizie.
Fragmentul în avanpremieră: 1979, cheia pentru 2026
Fragmentul disponibil pentru presă se oprește asupra Revoluției islamice din Iran, momentul pe care Bowen îl descrie drept o ruptură reală, nu un episod izolat: căderea șahului Mohammad Reza Pahlavi, nașterea regimului teocratic al lui Khomeini, ocuparea ambasadei SUA din Teheran, explozia sentimentului antiamerican, radicalizarea care a reverberat din Arabia Saudită până în Afganistan.
Bowen dezvăluie în fragment cum o „rețea de camarazi”, Henry Kissinger, David Rockefeller, fostul director CIA Richard Helms și John J. McCloy, a format „Project Eagle” pentru a aduce șahul în SUA, cu consecințe atât de dezastruoase, încât documentele au fost ținute clasificate până în 2017. O decizie aparent tactică, cu efecte care se simt până azi.
Citit azi, în contextul în care Ayatollahul Khamenei tocmai a fost ucis în bombardamente și Iranul lansează rachete peste tot Golful Persic, fragmentul funcționează ca o cheie de lectură pentru prezent. Relația tensionată dintre Iran și Occident, fragilitatea alianțelor, neîncrederea adâncită în decenii, folosirea religiei ca instrument politic, toate se regăsesc în flăcările care ard acum.
De ce această carte, de ce acum
Lumea nu înțelege Orientul Mijlociu pentru că îl privește în episoade. Bowen îl privește în continuități. El arată cum decizii luate la Washington în 1979, sau la Londra în 1953, după lovitura de stat împotriva lui Mossadegh, produc unde de șoc pe care le trăim azi: în țărmurile Golfului bombardate, în ambasadele evacuate de urgență, în prețul petrolului care a explodat, în Strâmtoarea Hormuz închisă.
Volumul oferă cititorului român și jurnaliștilor care acoperă aceste evenimente un instrument de orientare într-o regiune despre care se vorbește mult și se înțelege greu. Nu o cronologie rece. O istorie trăită.
Despre autor
Jeremy Bowen este corespondent de război și editor BBC, cu o carieră de peste trei decenii în prima linie a conflictelor care au definit lumea contemporană. A acoperit 20 de războaie. A vorbit cu Yasser Arafat și cu generalii israelieni. A fost în Bagdad când au căzut bombele americane. A intrat în Siria când alții ieșeau. Volumul său nu este al unui analist care privește hărțile — este al unui om care a mirosit fumul.
Teme pentru dezbatere
Cartea lui Bowen deschide conversații urgente, cu atât mai mult azi:
▸ Ce a însemnat 1979 pentru lumea de azi? Cum a modelat Revoluția islamică iraniană arhitectura actuală a conflictelor din Golf?
▸ Poate Occidentul să intervină militar în Orientul Mijlociu fără să producă mai mult haos decât înlătură? Lecțiile Irakului, ale Libiei, ale Siriei.
▸ Uciderea lui Khamenei — ruptură sau continuitate? Ce urmează după moartea unui lider suprem în teocracrație?
▸ Cum arată Golful Persic și economia mondială după închiderea Strâmtorii Hormuz? Un scenariu anticipat de Bowen în analizele sale.
▸ Poate jurnalismul de teren să mai existe în zone de conflict total? Ce riscă cei care aleg să rămână și să relateze?
***
Fragment
Revoluția islamică din Iran a fost mai mult decât o schimbare pe terenul politic, religios și cultural al Orientului Mijlociu. Produsă în 1979, un an cu consecințe importante la nivel mondial, evenimentul a schimbat complet întregul peisaj. Revoluționarii au arătat că islamiștii pot da jos un regim de la putere și, în decurs de câteva luni, pot transforma Iranul dintr-un prieten al Occidentului într-un dușman. Islamiștii iranieni au fost cei care i-au inspirat pe fanaticii saudiți care au ocupat moscheea din Mecca, iar până la sfârșitul anului, afganii au răspuns la invazia sovietică prin declanșarea unui război sfânt. În plus, noii stăpâni ai Iranului le-au provocat americanilor o serie umilințe atât de traumatizante, încât efectele lor încă se mai resimt și după 40 de ani.
Lipsit de titlurile, de palatele și de puterea sa, fostul șah, Mohammad Reza Pahlavi, a făcut o figură tristă în exil. Jimmy Carter i-a oferit imediat azil politic în SUA aliatului Americii, dar Pahlavi a decis că cea mai bună șansă de a se întoarce era să rămână în Orientul Mijlociu, mai întâi în Egipt, apoi în Maroc. În tot acest timp, în Iran, Khomeini și susținătorii lui își consolidau controlul asupra țării. Șahul acordase drept de vot femeilor, așa că studentele de la Universitatea din Teheran au mărșăluit prin noroiul iernii pentru a protesta împotriva noilor reguli, care le impuneau să poarte haine islamice, dar fără niciun succes. Clericii au rămas neclintiți, și a durat ceva timp până când foștii prieteni occidentali ai Iranului au reușit să înțeleagă enormitatea celor care se întâmplaseră.
Sentimentele antiamericane s-au dezlănțuit. La câteva săptămâni după reîntoarcerea lui Khomeini, unii dintre susținătorii lui au pătruns cu forța în ambasada SUA din Teheran și au luat ostatici mai mulți diplomați. Guvernul iranian încă mai avea în compunere miniștri care negociaseră cu americanii, iar ei au fost cei care i-au convins pe radicali să renunțe la asediu. Dându-și seama că oferind refugiu detestatului Pahlavi îi va inflama și mai mult pe revoluționarii din Teheran, Jimmy Carter și-a retras oferta de azil, însă unii dintre cei mai puternici oameni în America considerau că șahul merita mai mult. Printre ei se numărau Henry Kissinger, care a deținut multă vreme funcția de secretar de stat și care încă era cel mai faimos diplomat din lume, David Rockefeller, președintele Chase Manhattan Bank, Richard Helms, fostul ambasador al SUA în Iran, și John J. McCloy, care avea atât de multe relații, încât era cunoscut drept „președintele stabilimentului”[i]. Împreună, cei patru au format o „rețea de camarazi” pe care au numit-o Project Eagle [„Proiectul Vulturul” – n. tr.], cu scopul de a-l aduce pe șah în SUA. Ce au vrut, au reușit, dar cu consecințe atât de dezastruoase pentru țara lor, încât documentele au fost ținute clasificate până în 2017, când jurnaliști de la The New York Times le-au văzut după moartea lui David Rockefeller, ajuns la vârsta de 101 ani[ii].
[i] The New York Times, la moartea lui John J. McCloy, 12 martie 1989, https://www.nytimes.com/1989/03/12/obituaries/john-j-mccloy-lawyer-anddiplomat-is-dead-at-93.html
[ii] Kirkpatrick, „How a Chase Bank Chairman Helped”.
