Emineschool, ziua întâi

M-am cam atașat de Emineschool, așa cum în urmă cu mulți, mulți ani, apucam strâns FILB-ul, Festivalul Internațional de Literatură de la București. Pentru mine, e cam aceeași bucurie, chiar dacă Emineschool s-a născut într-o atmosferă mai sumbră, dacă ținem cont de ploaie, și cu mai puțini martori, dacă luăm în calcul publicul foarte redus numeric de la deschiderea festivalului.

Ce-am făcut în prima din cele trei zile de festival?

Am văzut desenele cu scriitori ale maestrului Vasile Mureșan Murivale, prezent la deschidere, dar și fotografiile lui Ion Cucu. Am dat mâna cu organizatorii, puțin jenați și îngrijorați de lipsa publicului, și am stat cuminte la cele 145 de minute ale filmului „Moromeţii”, ecranizarea romanului lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea, un film cu Victor Rebengiuc, Luminţa Gheorghiu, Gina Patrichi, Dorel Vişan, Mitică Popescu, Petre Gheorghiu şi Florin Zamfirescu. O detaşare frumoasă de vremea urâtă de afară. Nu înainte ca Vasile Mureşan Murivale să ne vorbească, mie şi celorlalţi doi spectatori (sic!), despre cum orice desen seamănă cu o poveste de amor. Şi îşi ridica braţul drept, pe care-l cobora ca şi cum ar fi mângâiat un nud de la umăr la şold, şi tot povestea cum îşi începe portretele de la ochiul stâng, cum a făcut o expoziţie la Paris şi cum a fost dat la Euronews, în fine, tot felul de chestiuni din acestea inedite, pentru care m-am simţit privilegiat. Şi erou, totodată, pentru că aşa a zis maestrul, că erou e acela care vine la un eveniment cultural pe o astfel de vreme.

După-amiaza, au rulat „Nichita Stănescu” şi „Sânge albastru – Angela Marinescu”, documentare în regia lui Marian Baciu, iar ceva mai târziu filmul lui Vlad Rotaru, „Aici Nora Iuga”, 73 de minute extrase după şase ani de filmare. Cum mi-am propus să văd cele 73 de minute în timpul celor trei ceasuri rele de marţi (documentarul e în reluare mâine, de la 11.00), am ajuns tocmai bine pentru premiera altui film de Vlad Rotaru, „Nino al meu”, în care aceeaşi Nora Iuga a fost protagonistă, pentru că Nino este soţul său, poetul George Almosnino, dispărut în urmă cu zece ani. Un film emoţionant, încă nefinisat, legat din remembere ale lui Constantin Abăluţă (cel mai bun prieten al lui Nino), Octavian Soviany, Valeriu Mircea Popa şi, desigur, Nora Iuga. Cadre tăiate puţin cam brusc, cu un sonor încă neprelucrat, însă judecat per ansamblu filmul îţi oferă o imagine foarte bună a poetului George Almosnino, descoperit şi apreciat mai degrabă după moartea sa.

Mi-am notat o frază din ce a spus în film Nora Iuga, care încerca să explice de ce îi este greu să vorbească despre Nino:

„Vorbele ori fac sentimentele prea stridente, ori le estompează de tot”.

De asta, zic să nu lungesc povestea primei zile. Să nu devin strident.

Mâine, pe lângă „Aici Nora Iuga” (11.00), mai avem „Eminescu versus Eminem” (în regia lui Florin Piersic jr.), de la 14.00, lansare/conferinţă „Gândirea-cinema”, cu Cezar Gheorghe, de la 15.30, după care, documentare: „Matei Vişniec – acasă” (17.00), „Zidul lui J.O.” (despre Emil Brumaru, la 17.35) şi o avanpremieră, „Tatăl meu, Lucian Blaga” – cu Dorli Blaga, fiica poetului.

Să nu ziceţi că nu v-am spus: festivalul merită. Păcat că aveţi alte treburi! Mergeţi la Cinemateca Union! Măcar până miercuri. 🙂

Un mic update: Schimbare de program – „Tatăl meu, Lucian Blaga” nu este disponibil, deocamdată, pentru proiecţia în cadrul festivalului; drept urmare, de la ora 19.00, va intra din nou “Nino al meu”, emoţionantul documentar despre George Almosnino.