Blues-ul e starea de a cânta organic la modul prezent (Prologul Festivalului „dichis’n’Blues”)
În avanpremiera celei de-a treia ediții a Festivalului „dichis’n’Blues”, care se va ține în septembrie la Tulcea, celebrul trio BluesCore – compus din Hanno Höffer – voce/ chitară, Liviu Pop – tobe, Raul Kusak-Hammond Organ – a concertat vinerea trecută, la ceas de seară, în demisolul Casei Avramide – Casa Colecțiilor, în ultimii ani edificiu emblematic al culturii locale.
„Din «Muzeul țăranului Român», unde au cântat aseară, cei trei au ajuns în conacul boierului Avramide!”, a fost anunțul de început al lui Cristian Antonescu, preşedintele Asociației Culturale în Exil, cea care a organizat evenimentul întâmplat mulțumită sponsorizării lui Ion Luchian, perseverent Mecena autohton.
BluesCore a mai concertat la Tulcea şi anul trecut, în cadrul celei de-a II-a ediții a Festivalului „dichis’nBlues”, alături de Soul Serenade, Leszek Cichoński Group, Veronica & The Red Wine Serenaders, Marcian Petrescu & Trenul de Noapte şi Billy Branch & The Sons of Blues.
„Spring Tour 2017”, cum se numeşte turneul BluesCore, a mai avut etape la Sibiu (29 aprilie), Cluj (1 mai), Oradea (2 mai), Timişoara (3 mai), Târgu Mureş (4 mai), Bucureşti, „Clubul țăranului” (5 mai), Brăila (7 mai) şi Bucureşti, „Teatrelli” (9 mai), „iar după ultimul concert, la trei dimineața, trebuie să fiu la aeroport…” (Liviu Pop).
Repertoriul, variabil de la recital la recital, a inclus piesele „Chicken Shack”, „Coming Home Baby”, „Messing with the kid”, „Early in the morning”, „Honey Hush”, „Mellow down easy”, „Get of my life woman”, „The Cat”, „Every day I have the blues”, „Everything I do is gonna be funky”.
„În perfecțiune este o dimensiune interesantă a stilului”, spune toboşarul Liviu Pop
Relativ la ideea proiectului BluesCore, americanul Liviu Pop s-a… autodenunțat:
„Cred că a fost a mea. Mai mult ca sigur că a fost a mea, pentru că am dorit să am un proiect, am venit cu artişti americani aici, la diferite evenimente, şi a fost extraordinar. Dar nu întotdeauna există posibilitatea să facem aşa ceva. Aşa că am inițiat acest proiect care a fost în diferite formule. Eu şi cu Raul Kusak am fost, în general, în proiect, având diferiți invitați cu care am cântat. A fost şi un american, Clay Windham, texan care trăieşte în România. În ultimii aproape doi ani, nici nu mai ştiu cât a trecut (temporalitatea e o problemă pentru mine…), am colaborat cu Hanno. Ne simțim bine să cântăm în trei şi sperăm să avem cât mai multe întâmplări muzicale cu BluesCore!”.
Liviu Pop a mai spus că ar putea veni cu Bruce Katz, un „pianist şi un organist fantastic”, la un festival de blues la Baia Mare, în septembrie, în care lună sunt posibile şi alte concerte cu BluesCore.
„Sperăm, totodată, să revenim la Tulcea! Din păcate, festivalul (dichis’n’Blues, ediția a III-a, 1 – 3 septembrie – n.n.) e doar cu o săptămână înainte, dar cine ştie? Poate că facem un eveniment şi cu ocazia asta!”, zice bateristul.
L-am mai întrebat dacă tipul de repertoriu are priză pe unde au cântat maeştrii BluesCore, referindu-ne la spații diferite:
„În general, da! Uite, cu toate că aici, la Casa Avramide, demisolul nu e un spațiu concertistic, nouă ne-a plăcut foarte mult! De fapt, e foarte interesant pentru că e foarte diferit de un club, iar arhitectura şi designul interior ne plac mult, fiind o inspirație pentru noi. De altminteri, Tulcea se află pe harta internațională a blues-ului. Mai mult ne-am dus în locuri mici sau medii; în fiecare oraş s-au adunat oameni de blues şi a fost extraordinar! Fără să avem o mulțime de oameni, ca să zic aşa, toate locurile s-au umplut, vorbind de spații mici. Pentru noi a contat că am cântat pentru oameni care-şi doresc să asculte acest gen de muzică. Şi sperăm că i-am «convertit» pe cei care nu ascultaseră până acum blues, căci avem doar impresii bune, precum şi semnale că o să exploreze mai mult blues şi soul”.
Este drept, aici, că BluesCore se duce în multe direcții. Liviu Pop a lăudat, din capul concertului, posibilitățile infinite provocate de blues, jazz, soul, semn că „niciodată nu putem cânta toate piesele din repertoriul nostru! Avem atât de multe piese, încât nici nu avem timp să facem suficiente repetiții”.
Liantul grupului este, fireşte, comunicarea. Pentru bateristul Liviu Pop, obiectivul BluesCore este menținerea „stării de a cânta organic la modul prezent. Acesta este blues-ul!”.
Chiar şi în perfecțiune, mai spune artistul american, este, câteodată, o dimensiune interesantă a stilului, iar inspirația vine din piesa interpretată, „contextul versurilor” şi locul de cântat, factori care-i introduc pe muzicieni „în starea de poveste a blues-ului, o poveste de viață”.
Plăcuți de tulceni anul trecut, la a doua ediție a Festivalului „dichis’n’Blues”, plăcuți şi acum, artiştii din BluesCore s-au simțit extraordinar şi, evident, diferit:
„Una e să cânți pe o scenă mare, cum a fost în septembrie trecut, la festival, şi alta e să cânți într-un spațiu intim, cum e acesta. E un cadru diferit, deci am cântat diferit. Întotdeauna, spectacolul nostru se adaptează la tipul de sală, la auditoriu şi la starea noastră de moment. Relativ la Tulcea din seara asta, sonorizarea a fost foarte bună, Mişu (Mihai Moraru, inginerul de sunet – n.n.) e un profesionist. Lumea ne-a primit extraordinar, ospitalitatea e maximă, oamenii sunt încântători! De asta am şi revenit. Dar, şi mai important, vrem să revenim. Curând!”.
Pianistul Raul Kusak: „Dacă reuşeşti să ajungi la mingile ridicate la fileu, profiți de ele!”
Raul Kusak nu a văzut nicio diferență „teoretică” între concertul de anul trecut de la Tulcea, petrecut în aer liber, şi cel de vinerea trecută, doar că „afară bate vântul, iar înăuntru nu bate. Dar concertele de interior nu seamănă unul cu celălalt. Am întâlnit situații în care înăuntru am cântat pe o scenă înaltă şi departe de public”. Pentru pianist, important este ca BluesCore să fie – fizic – aproape de public, însă orice situație este inclusă.
Într-un spațiu închis şi mai mic se schimbă un pic percepția asupra interpretării, spre deosebire de spațiile închise, dar mari.
„În Casa Avramide e un spațiu mic în care am simțit mult mai pregnant energia publicului, iar sunetul orgii Hammond s-a auzit absolut extraordinar. Cred că am avut, în cadrul acestui tur, trei locații de această dimensiune, iar toate au fost minunate: la Sibiu, primul nostru show, un spațiu un pic mai mic decât cel din Casa Avramide, apoi la Târgu Mureş, la Lex Art 2, un loc mult, mult mai mic, un soi de… sufragerie… Fiecare concert al nostru, din cadrul «Spring Tour 2017», a fost absolut special şi particular: săli total diferite, spații total diferite, public diferit, percepție diferită a publicului. Dar cele câteva locații mai mici sunt, deocamdată favorite, adică-mi plac. Am avut recital la Timişoara într-un loc absolut mare, deschis, cu aproape patru sute de oameni, unde am avut senzația de festival: acolo, în mod normal, abordezi un pic altfel problema, repertoriul, te adaptezi, altfel percutează şi merge energia de la tine în raport cu piesele pe care le cânți, cu numărul de oameni. Dar mie-mi plac spațiile mici”, afirmă Kusak.
A fost un alt indiciu că Tulcea le pică bine celor de la BluesCore, mai ales că pianistul nu e nici la prima, nici la a doua vizită, ci la a treia, prima dată venind cu Vali „SirBlues” Răcilă, în septembrie 2015, la prima ediție a „dichis’n’Blues”.
Bucuria pianistului este că muzica blues, una specială (care, din păcate, nu-i a noastră), a început să prindă curaj şi rădăcini la publicul român.
În acest trio, Kusak se simte foarte fericit că poate învăța de la Liviu şi Hanno, aici intervenind importanța unui turneu de o săptămână şi jumătate alături de muzicieni extraordinari de la care se poate învăța enorm:
„Acesta, cred, este scopul meu – să învăț de la oameni, să învăț să fac tururi şi să învăț să progresez. Numai învățând de la oameni mai experimentați şi cu un bagaj muzical extraordinar, cărora le descopăr incredibilele laturi şi valențe de fiecare dată când cânt cu ei, pot evolua!”.
După 9 mai, în urma turneului, Raul Kusak va trage o linie ca să marcheze, prin proaspăta acumulare de experiență, progresul muzical personal.
În fine,
„un act artistic asta înseamnă, din punctul meu de vedere: te descoperi când cânți. Sunt situații extraordinare când, cum să spun?, «ți se aruncă mingea la fileu». Iar tu trebuie să ajungi la acea minge. Atât. Nu-i simplu. Dacă reuşeşti să ajungi, profiți de minge. Iar eu cred că pot profita de momente absolut fabuloase în această formulă!”.
În pauza densului concert, la bere, pe ecranul din curtea Casei Avramide s-au proiectat câteva videoclipuri ale artiştilor care au confirmat că pe 1 şi 2 septembrie vor cânta la a treia ediție a Festivalului „dichis’n’Blues”: The Speakeasies Swing Band, BB and the Blues Shacks, Laurence Jones, Angela Brown.
Minunați prin harul lor, Hanno, Liviu şi Raul au şi un dar aparte, al naibii de rar printre muzicienii români : acela de a fi oameni. Joviali cu totul, cu un umor amical şi asociativ, empatici nativi, fiecare dintre ei se distinge prin cumsecădenie. Adică sunt la fel ca ceilalți, numai că deosebiți prin bucuria de a-şi împărtăşi curat lumina cu semenii.
FOTO: Adrian Mociulschi
