Anul acesta, echipa bookhub.ro a trecut prin multe transformări, benefice pentru voi, ne place să credem, dragii noștri cititori (deși, dacă ne luăm după ultimele bilanțuri literare care circulă prin presa culturală națională am crede că suntem inutile și insipide și când spun „noi” mă refer la toate blogurile cu și despre cărți din lumea internautică românească). Vă asigurăm că nu ne propunem nimic altceva decât să vă apropiem de cărți și să vă „provocăm” să le căutați și să le citiți. Și după cum ne spun fidelii noștri cititori, adeseori chiar ne reușește.
Mâine este Ajunul uneia dintre cele mai dragi sărbători creștine; vine Crăciunul cu toată magia lui care ne preface pe toți în (veșnicii) copii puși pe căutat cadouri sub brad. Noi ne-am gândit tot la cărți, ca fiind cele mai bune și cele mai dorite cadouri – pentru copiii din noi sau pentru cei de lângă noi. Și … sub bradul copilăriei noastre se găsesc cărți frumoase, unele deja clasice, altele mai noi, sau de ce nu, unele repovestite pe înțelesul generațiilor actuale de copii. Și ne place să credem că sub acest brad se reîntâlnesc generații de copii, care-și cultivă setea de a citi în continuare și care-și împărtășesc unii altora mesajele regăsite printre rândurile scrise cu atâta dragoste de autori.
Mai jos veți regăsi cadourile literare preferate pentru trei dintre membrii echipei bookhub.ro. Nu întâmplător, fac parte din trei generații diferite. Și cred că veți fi de acord cu mine – copilăria are magia ei, indiferent de generație. Așadar…. ce găsiți sub bradul nostru?
Când vorbesc despre Crăciun, voi încerca să fiu simplu. Voi încerca să păstrez simplitatea unei sărbători pe care aș vrea să o țin departe de controversele de zi cu zi, de disensiunile cu care ne-am obișnuit într-atât. Aș vrea să am un Crăciun în care zăpezile d’antan să mă facă să mă refugiez departe… Totuși, pentru că nimic nu e sigur și nici că m-aș putea baza pe vreo certitudine hidrologică în privința zăpezii pe care mi-o doresc într-atât – de altfel, zăpada de altădată nici nu poate fi la fel – cred că există un univers al Crăciunului din toate timpurile în și prin lectură. Și două sunt cărțile la care mă gândesc, spontan.
Una este cunoscuta „Alice în țara minunilor” a lui Lewis Carroll, carte de care mă leagă primele mele amintiri „de lector”. Eram la sat, într-o lume în care nu exista, pe atunci, nici viitor, nici trecut, o lume din care mai îmi mai amintesc mirosul de lemne arse în sobă, Moșul și multe multe ore petrecute așteptând „să avem voie să ieșim afară”. Undeva pe atunci, demult, în momente când eram forțat să privesc pe geam cum se strângea zăpada, spre disperarea celor adulți, am citit pentru prima dată o carte, eu, tout seul. Întâmplarea face să fi fost – întâmplarea sau, mai degrabă, o subtilă recomandare – „Alice în țara minunilor”, această poveste, pe care orice copil ar trebui să o citească. E adevărat că prin clasa a doua deja mă plictisisem de „Alisa” ( transliterare fonetică care mă irita încă de pe atunci), fragmente din Lewis Carroll fiind la ordinea zilei în școala primară, dar puțin contează: Alisa fusese prima mea carte citită, vreodată. Și cred cu tărie că este un început bun.
Coperta pe care am păstrat-o în minte undeva, mereu
Cea de-a doua carte la care mă gândesc este „Divina Comedie”, o carte a cărei complexitate te readuce, într-adevăr, la stadiul unui mic copil în fața unui univers mare și fără de sfârșit. Chiar dacă Dante o asociază cu Paștele, eu nu cred să existe bucurie mai mare decât cea din sfârșitul bolgiilor Paradisului, deci putând-o asocia bucuriei sărbătorii Nașterii. Omul se naște și, de-ar fi să găsesc timpul necesar în acest Crăciun, ar fi cea mai mare bucurie să mă las din nou purtat, pe urmele lui Beatrix, plin de iubirea care mișcă sori și stele. (Paradisul, Cântul XXXIII, Divina Comedie / Dante ; trad. de: George Coșbuc; ed. îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz. – Iași, Polirom, 2000.)
Până atunci, ne ascundem în undeva și cândva, până atunci sau până la un Crăciun viitor…
La începutul anilor 2000, în copilăria mea, ninsese
Ioan Suhov (reprezentant de seamă al tinerei generații a echipei bookhub.ro)
Aş recomanda oricând, pentru copii şi pentru copilul din noi deopotrivă, o carte luminoasă precum „Copila de zăpadă”, de Eowyn Ivey în traducerea Veronicăi D. Niculescu. Pentru că, pornind de la Snegurocika, un străvechi basm rusesc despre miracolul copilei de zăpadă care prinde viață într-o noapte şi umple de bucurie casa unor bătrâni singuri, autoarea romanului cu titlul de mai sus scrie despre suferință şi despre pierdere, despre înstrăinare şi regăsire, despre bucuria nesperată a maternității. Scrie despre puterea de a iubi. Despre aşteptare. Despre crâmpeiul de splendoare din ființa lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Despre sălbăticie şi despre îmblânzirea ei sub privirile inocente ale unui copil de nicăieri. Despre mame și despre soartă, despre un altfel de Moş Crăciun…
(Viorica Stăvaru)
Eu anul acesta m-am văzut tot mai des în postura de povestitoare, o postură care am crezut că nu mi se potrivește nicicum. Dar, de fapt, cred că Ioana m-a învățat cum să povestești frumos și atractiv și rar și… Am povești pe care le-am citit de muulte ori, pe altele de abia le (re)descoperim, unele care stau la rând să fie citite. E clar, vin ani buni pentru „cariera” mea de „cititoare de povești”! 🙂
Multă vreme am crezut că repovestirile sunt o prostie, că strică din farmecul originalului și nu fac altceva decât să îndepărteze cititorii de autorul acesteia. Anul acesta m-am convins că nu e chiar așa; generațiile actuale au alt limbaj, alt vocabular, mult schimbat față de cel de acum 50-100 de ani (ce să mai spunem de felul cum vorbeau generațiile secolelor XVIII- XIX). Se potrivesc de minune două dintre repovestirile propuse de Curtea Veche Publishing, în seria „Familia Regală a României vă recomandă Cărțile Copilăriei”: „Heidi” repovestire de Lisa Church după un roman de Johanna Spyri și „Black Beauty” repovestire de Lisa Church după romanul Annei Sewell. Cele două povestiri mie-mi plac foarte mult: cultivă prietenia, dragostea pentru animale, îi învață pe cei mici despre cele neprețuite din viața unui om. Și toate acestea prin intermediul unor povestiri splendide.
Tot din seria repovestirilor, dar de data aceasta special pentru cei de vârste mici: seria „Basmul de buzunar” – repovestiri aparținând Veronicăi D. Niculescu. E o colecție din care i-am citit deja Ioanei, preferatele ei fiind (până acum) „Sarea în bucate” și „Muzicanții din Bremen”. Frumos ilustrate, frumos repovestite, cele cinci cărțulii sunt potrivite pentru o apropriere de a celor mici de tărâmul fermecat al basmului.
Tot de la Editura Nemi vă mai propun Pachetul „Matei” – eroul principal fiind Matei. Povești scurte, adecvate picilor de 3 ani, dar numai bune să fie citite seara la culcare. Ilustrațiile sunt mai mult decât atractive, eu am citit deja din „Ajutor, Matei! O fantomă!” și m-am trezit că a trebuit să explic ce e cu fantomele astea care dau de cap celor mici!
(Nona Rapotan)
După cum vedeți, găsiți sub bradul nostru cărți numai bune de citit în tot restul anului, nu doar de sărbători. Sperăm că vor fi pe placul celor mai mici dintre cititorii noștri, dar și pe placul vostru, părinți de pici și/sau cititori cu inimi de copii.
Să ne reîntâlnim în 2017 cu aceeași poftă de lectură și cu același entuziasm contaminant! Sărbători împlinite de magia bucuriilor mari și mici, dragii noștri!
