Trăieşte clipa... ca un rockstar

Ea însăşi personaj aparte pentru lumea literară de azi, Cristina Nemerovschi imprimă cărţilor sale felul său de a fi. Revolta, eliberarea, strigătul antisistem ori dragostea sunt toate prezente în romanele pe care le scoate aşa cum ies covrigii din cuptor. Locomotivă pentru editura Herg Benet, Cristina Nemerovschi este, după o carte la fiecare şase luni ale ultimilor şase ani, un adevărat cult pentru mulţi adolescenţi entuziasmaţi să descopere o scriitoare care ştie să-i asculte.

„Rockstar” nu deraiază de la linia pe care ea a impus-o prin alte romane şi pare chiar o prelungire la „Vicky, nu Victoria”. Avem rebelul, avem drama, avem salvarea. Pare o reţetă, dar asta nu înseamnă că „Rockstar” a fost mai uşor de scris. Aici, rebelul este Storm, un „rockstar” respectat şi adulat, care încă mai suferă în urma unui accident teribil de acum câţiva ani, care i-a răpit sufletul pereche, pe Fire. Fire şi Storm, facilă împreunare, în prelungirea tatuajelor pe care cei doi fraţi şi le-au desenat cândva pe braţe, cuvintele unuia având sens doar alături de ale celuilalt: Be true till the end… and laugh each day. Dispariţia lui Fire, în urma unui eveniment pe care Cristina Nemerovschi amână să-l explice atât cât trebuie pentru a ţine interesul aprins, lasă în viaţa lui Storm un nonsens. Concertele nu-l mai satisfac. La fel, nici alcoolul, femeile, dezmăţurile ori drogurile. Iar când nimic pare să nu mai meargă, e clar că trebuie să se întâmple ceva.

Există mai întâi un psihoterapeut, apoi intervine un idol, o cântăreaţă după care Storm este în stare să fugă până la celălalt capăt al lumii. În acest parcurs, căutând explicaţii şi, mai ales, încercând să rupă ghimpii de vinovăţie care-l tot înţeapă, Storm va ajunge la o revelaţie bătătorită şi-n alte cărţi de-ale Cristinei ori de-ale altor autori mai mult sau mai puţin celebri:

„…de fapt, toate lucrurile cu adevărat importante nu ni le descoperă alţii, ci le găsim în noi. Ei ne iau totuşi de mână şi ne spun unde anume să căutăm în noi. Ne trezesc, ne fac să ne privim cu adevărat în oglindă. Ne dor, ne chinuie şi în final ne răsplătesc.”

Mai sunt în roman şi alte idei des folosite, repetate până la obsesie, între care cea legată de un principiu de viaţă atât de drag adolescenţilor, trăieşte clipa:

„Ar trebui să ne trăim fiecare zi ca şi cum ar fi nu neapărat ultima, dar ca şi cum nu am avea nimic de pierdut. Ca şi cum pe lume nu ar exista şi n-ar fi existat niciodată monştri, şi amintiri care îţi sfâşie inima, şi demoni care îţi cuprind mintea atunci când speri că începi să uiţi şi să te vindeci.”

După cum se înţelege, Storm caută să recâştige starea asta, din care l-a scos moartea lui Fire, şi mi s-a părut interesant cum Cristina Nemerovschi l-a readus treptat pe Storm la momentul în care un tânăr, celebru parcă prea devreme, înţelege că există soare după ploaie şi nori. Nu e ceva megauimitor, nu e o descoperire senzaţională, însă e un drum pe invers, o întoarcere de care mulţi nu sunt capabili, rămânând captivi şi nelămuriţi într-un moment care-i afectează pe viaţă. Aici, statutul de star pare să conteze mai puţin, pentru că nu popularitatea îl ajută pe Storm, ci mai degrabă descoperirea acelei stări interioare care rimează cu mulţumirea.

„Să fii rockstar nu înseamnă doar să umpli stadioane cu oameni extaziaţi. Rockstar e atunci când deschizi ochii dimineaţa fericit că te-ai trezit în corpul singurei persoane din lumea asta în care ţi-ar plăcea să fii. E mai mult un sentiment. Bucuria de a îmbrăca singura piele căreia ai vrea să-i dai viaţă, din tot universul.”

Am citit cel mai recent roman al Cristinei Nemerovschi cu neplăcuta senzaţie că ascult o poveste pe care am mai tot auzit-o, însă convins de influenţa pe care o astfel de carte o poate avea asupra unei anumite categorii de cititori. Mesajul ei rămâne pozitiv, iar cursivitatea textului este, ca de fiecare dată la Cristina Nemerovschi, un atu. Dacă pentru mine ar fi fost prima carte de-ale ei citită, cred că aş fi fost mai mulţumit. Aşa, aştept o schimbare de unghi, de perspectivă, de temă, de orizont, ceva cam ca în genul unui actor foarte bun, care ştie să joace roluri diferite.

Editura: Herg Benet;