Când vreau să abordez o temă nouă și nu știu foarte multe despre cei cu care urmează să am discuția, încerc să o iau pe „varianta ocolitoare”. Așa se face că deseori revin la două volume scrise la patru mâini, Thomas Cathcart și Daniel Klein. Platon și un ornitorinc intră într-un bar… și Heidegger și un hipopotam intră pe Porțile Raiului sunt pe cât de pline de umor, pe atât de pline de informații, lucru, ceea ce pe mine mă ajută să identific atât nivelul de cunoaștere, cât și interesul față de subiect al celor cărora mă adresez. E complicat să explici concepte foarte abstracte celor aflați în formare (adolescenți adesea), după cum e meșteșug să aduci în același loc teorii diferite. Când m-a invitat Tudor Crețu la LitVest 2025 m-am întrebat de ce eu și, mai ales, ce să fac eu acolo. La evenimente cu poeți sau dedicate poeziei am participat de prea puține ori, iar de scris poezie nici gând, îi las pe alții să o facă. Când am citit programul și am aflat că două evenimente vor avea loc într-un bar mi-a crescut și mai mult nivelul de nedumerire; nu ajung într-un bar decât absolut întâmplător și niciodată pentru mai mult de câteva minute. Nu mă vedeam stând la o masă, cot la cot cu poeții! De aceea am spus că Tudor Crețu m-a scos din zona de confort, mai ales că am ajuns să și citesc în fața celor despre care prefer oricând să scriu.
All the world’s a Stage, seară internațională de lectură, cu DiVersiuni sonore asigurate de DJ K-lu și RAI. Poezie & inteligență artificială. Stage Pub din Timișoara este pe strada Florimund Mercy (fost guvernator al Banatului) și are la intrare o bancă cu o statuie de bronz, un fel de „loc de pozat”, dar și o invitație de a vizita pub-ul. Nu m-am putut abține și am făcut fotografia, după care am pășit într-un fel de terra nova pentru mine. Pe cât de inedite (pentru mine, nu neapărat și pentru ceilalți participanți) au fost evenimentele, pe atât de provocatoare și de pline de substanță. Nu cred să fie cineva printre participanții la cele două seri care să fi regretat că a fost acolo, atunci, după cum nu cred că fi ieșit cineva din bar fără cel puțin o curiozitate, o întrebare sau o temă de meditație. S-au citit texte în limbile în care au fost scrise, dar și în traducere (în engleză și/sau română), s-a râs mult, s-au schimbat volume de poezie, s-a vorbit și despre influențe, alte evenimente și alte câteva lucruri.
Ce s-a construit în prima seară s-a transformat în fundament pentru a doua seară, cea în care cu toții am devenit (și) critici, pentru că am fost provocați de Tudor Crețu și echipa lui într-un mod total neașteptat. Cu ajutorul unui soft AI foarte performant s-au generat clipuri video pentru fiecare dintre participanții la ediția a XIV-a a LitVest. Atunci am înțeles de ce Tudor ne-a cerut texte înainte să ajungem la Timișoara, iar eu mi-am jurat că nu mai tratez superficial nicio doleanță din partea celor care mă vor invita pe viitor la diverse evenimente. Nescriind poezie, i-am dat două texte scrise în ani diferiți și din motive și mai diferite; singura rugăminte a lui Tudor Crețu a fost să nu fie de critică, ceea ce mi-a dat de furcă. Am căutat prin zeci de foldere, pe unde știam că mai am texte sau fragmente din proiecte mai ample și așa am ajuns la textul pe baza căruia s-a generat clipul video. No filter este expresia cheie în acest text, ceea ce a dat mari bătăi de cap realizatorului clipului, pentru că AI nu lucrează decât pe bază de comenzi explicite și pe informații servite direct de utilizatorul uman.
Textele scrise de Matthew Caley (Marea Britanie), Gabriel Chávez Casazola (Bolivia), Ivan Hristov (Bulgaria), Miriam Reyes (Spania), Dinu Flămând, Radu Pavel Gheo, Ioan T. Morar, Tiberiu Neacșu, Simona Petrișor și subsemnata au avut parte de clipuri video (vor fi curând încărcate pe platformele online și vor putea fi văzute de oricine e interesat) care au stârnit reacții foarte diverse. De la sentimentul că n-a înțeles nimic din clip și că imaginile n-aveau legătură deloc cu poemul și până la o curiozitate împletită cu nevoia de a înțelege cum funcționează, de fapt, AI-ul, în seara aceea, în Stage Pub Timișoara s-a format ad-hoc o paradă. Ce nu știa niciunul dintre participanți, nici măcar Tudor Crețu, era faptul că eu veneam după o lună de concerte de muzică clasică, susținute în cadrul Festivalului Internațional George Enescu. Printre aceste concerte au fost și câteva unde muzica a fost însoțită de proiecții video; toate au stârnit reacții foarte diferite, dar controversa cea mai mare a fost generată de proiecția cu AI făcută de o regizoare româncă. Nu reiau aici ce-am spus la acel moment, dar reiterez faptul că mă număr în continuare printre cei care nu iubesc inteligența artificială și nu o folosesc decât cel mult la achizițiile online. De aceea, am înțeles-o perfect pe Miriam Reyes, care a fost total dezamăgită de clip, la fel și pe Simona Petrișor, care a spus că ar fi făcut cu totul altfel câteva cadre; în schimb, surpriză, mi-au plăcut enorm câteva secvențe din clipul realizat pe baza poemului lui Matthew Caley, poate și pentru că erau într-o grafică animată alb-negru care mi-au adus aminte de celebrul Oblio, dar și de istoria filmului de animație. N-am rezonat cu clipul asociat poemului scris de Dinu Flămând, mi s-a părut o distanță de la cer la pământ între poem și imagine, iar celelalte clipuri au urmat în mare parte linia ideatică a poemelor.
„Evenimentul constituie o veritabilă premieră tehnologico-literară, un texteriment marca B.J.T.” scria în comunicatul de presă emis de Biblioteca Județeană „Sorin Titel” Timișoara; cum eu nu prea refuz experimentele, mă declar mulțumită de rezultat(e). E nevoie de astfel de experimente, care să ne arate limitele inteligenței artificiale. E o speranță renăscută în spatele acestui efort de a crea clipuri video pe marginea unor poezii; oamenii simt, iubesc, urăsc și au o creativitate care-i situează departe de orice asemănare cu AI. Știu, sunt mulți care nu cred acest lucru, dar îmi rezerv dreptul de a mă bucura în continuare de creațiile literare ale scriitorilor preferați, cunoscuți sau nu de mine, dar citiți cu patimă.
Revenind la ideea de la începutul textului: când poeții intră într-un bar, nu beau, dar sorb poezie. Poezia e binevenită oricând într-un pub și fie și doar pentru cele două seri și tot a meritat să fiu parte implicată direct în LitVest 2025.
*
Organizat de către Biblioteca Județeană Timiș „Sorin Titel”, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, LitVest este singurul festival românesc care face parte din Versopolis, cea mai importantă rețea de festivaluri literare din Europa.
La festivalul care a avut loc în perioada 24 – 26 septembrie au participat: Matthew Caley (Marea Britanie), Gabriel Chávez Casazola (Bolivia), Ivan Hristov (Bulgaria), Miriam Reyes (Spania). România a fost reprezentată de Dinu Flămând, Radu Pavel Gheo, Ioan T. Morar, Tiberiu Neacșu, Simona Petrișor, Nona Rapotan.
