După retrospectiva Tudor Banuș, de care n-am fost nici pe departe impresionată (nu pentru că nu mi-ar fi plăcut exponatele), am revenit la ARCUB pentru o altă expoziție, de această dată de vitraliu. Cum așteptările nu-mi erau foarte mari și promovarea acesteia pompoasă – prima expoziție personală de vitraliu din România – am ajuns la vernisaj pregătită pentru orice. Din fericire, expoziția este bine realizată, se vede că artista (împreună cu echipa ei și curatoarea) nu s-au grăbit să o concretizeze, mai ales din punctul de vedere al soluțiilor găsite pentru o expunere adecvată a obiectelor. Totuși, prea puțină informație despre activitatea artistei și istoria exponatelor, dar există etichete și chiar și un album al expoziției (aceeași problemă ca și data trecută, nu se putea achiziționa decât cash, așa că a rămas pentru altă dată să-l cumpăr). Cele trei săli de la etajul al Hanului Gabroveni s-au aglomerat cu public venit din diverse motive: cunoscuții artistei și iubitorii de arta vitraliului, părinții acesteia, dar și câțiva sosiți parcă special pentru a polua fonic evenimentul. Ținute elegante, dar și bermude asortați cu nemuritorii papuci de plastic, multă curiozitate și voie bună, astfel încât evenimentul poate fi consemnat în categoria celor de succes.
credit foto ARCUB
În deschiderea evenimentului au vorbit Mihaela Păun, director general ARCUB, Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii, Mircea Gheordunescu, fost consul al României la Milano, Adina Rențea, curatoarea expoziției și Amalia Verzea. Mi-ar fi plăcut ca artista să se audă mai mult, să povestească ea însăși despre munca ei și despre diversitatea preocupărilor ei, dar în schimb am apreciat foarte mult faptul că ea i-a prezentat pe cei trei tineri cu care colaborează de ani de zile în atelierul AmaGa, acolo unde au fost realizate toate obiectele ce fac parte din expoziția găzduită de ARCUB.
credit foto ARCUB
În sala centrală, cea dinspre strada Lipscani, este cea mai mare densitate de exponate și aici este pusă foarte bine în evidență profunzimea artistei. Vitraliul în România este asociat, de obicei, cu spațiile de cult, mai ales cu bisericile ortodoxe. Dar aici, în această sală se regăsesc preocupările ce țin de profan, de simțul artistic alimentat continuu de o explorare a tehnicilor de lucru diferite cu sticla. Așa se face că aici sunt obiecte din sticlă Dalles, sticle fuzionate, tehnică mixtă („fuziune de sticlă și placare cu metal prețios, sablaj”), dar și obiecte realizate din „legătură de plumb, cu sticlă suflată, pictată cu grisaille și pietre semiprețioase agate”. Foarte bine gândite suporturile care susțin lucrările de mari dimensiuni, astfel încât să poată fi amplasate în locurile unde lumina intră în dialog direct cu exponatele.
Arta vitraliului la 360° este expoziția în care lumina joacă rol primordial; naturală sau din diverse surse, ea provoacă instantaneu vizitatorul să intre într-un dialog direct, nemediat cu artista, exponatele devenind intermediari de facto. Sticla capătă viață, dar și plasticitate, limitele fizice ale obiectului par suprimate, iar formele pe care le capătă culorile par într-o continuă mișcare. Seria Acquarello este de o sensibilitate aparte și ține captiv privitorul minute în șir într-un univers paralel, unul creat de Amalia Verzea și explorat de ea împreună cu vizitatorii. Surprinzi în obiectele expuse mesaje parțial ascunse, dar care se cer decriptate, preocupări pentru civilizațiile antice și mai puțin pentru dimensiunea religioasă a existenței umane. Te miră un pic absența vitraliului cu subiect religios din această sală, dar când intri în celelalte două săli nedumerire nu-și mai are rostul.
Adina Rențea – credit foto ARCUB
Dacă în sala centrală e o densitate mare de exponate, în sala dedicată vitraliului din Biserica Madonna della Neve din Italia, singura biserică cu vitraliu pe toți cei patru pereți; în spatele altarului s-a folosit sticlă Dalles (expusă la intrarea în sală), mată, și care asigură concentrarea pe ritual. Spre deosebire de prima sală despre care am vorbit, în aceasta și în cea de-a treia nu regăsim nici măcar fragmente din vitralii (deși mi-ar fi plăcut să văd măcar câteva bucăți-martor, din cele care rămân din etapele care preced obținerea produsului finit, când se fac teste și se ajustează tonurile de culoare. De altfel, Amalia Verzea a povestit în cadrul evenimentului despre cum a ajuns la perfecțiunea acestor vitralii, unde lumina joacă rol primordial și pune în evidență dimensiunea spirituală a existenței umane. Corul îngerilor este reprodus la scară 1:1 și ocupă integral peretele sălii, pe partea opusă acestuia fiind detalii reproduse pe același carton lucios, tratat special ca să păstreze tonurile de culoare, de aici și senzația când intri în sală că ai în față vitraliul în sine.
„Expresia plastică a sticlei, dobândeşte în arta Amaliei Verzea, o plasticitate fermă și poetică în acelaşi timp, care-i defineşte stilul propriu, bine articulat şi care i-a adus recunoaşterea internaţională. Capacitatea sticlei de a seduce şi de a transmite stări sufleteşti, îşi găseşte cea mai înaltă reprezentare în creativitatea, imaginaţia şi măiestria mâinilor sale”. – Adina Rențea, curator
credit foto ARCUB
Cea de-a treia sală a expoziției este dedicată activității de restaurator desfășurată constant de Amalia Verzea de-a lungul întregii ei cariere. Panouri de dimensiuni foarte mari, are documentează activitatea de restaurare de la câteva din bisericile și clădirile de patrimoniu în care artista s-a implicat personal: Biserica cu Lună – Oradea, Catedrala „Sfântul Nicolae” – Oradea, Mănăstirea Probota, Mănăstirea Plumbuita, Biserica „Sfântul Spiridon Nou”, Biserica Evanghelică „Sf.Maria” din Sibiu, Muzeul Naţional „George Enescu”. Să nun uit: Amalia Verzea a făcut parte din echipa de restaurare a Cazinoului din Constanța, iar acolo unde nu a fost posibilă recondiționarea vitraliului original, a creat ea unul. Această sală, a treia, este cea mai generoasă în detalii și cred că e sala care oferă studenților sau practicienilor câteva teme de reflecție și, de ce nu, de dezbatere.
La final, am resimțit nevoia să revin în sala centrală și să privesc din alte unghiuri câteva din exponate. Am căutat sursele de lumină, am rămas agățată cu ochii de tavan, pentru că tocmai avusesem revelația importanței unghiului din care cădea lumina pe obiect și mi-am dat seama cât de mult se schimbă tonurile de culoare dacă te miști câțiva centimetri la stânga sau la dreapta. Îți trebuie timp să intri în universul expoziției Arta vitraliului la 360°. Nu e un demers pe care să-l expediezi rapid, ai bifat vizita și mergi mai departe. Dincolo de faptul că e o expoziție personală care pune în valoare munca de peste 30 de ani a artistei, se află aici și câteva mari teme de reflecție: credințele religioase și formele lor de exprimare plastică, supraviețuirea artistului sticlar într-o lume invadată de producțiile în serii mari și care ridică kitsch-ul la rang de artă și, nu în ultimul rând, de câtă cercetare este nevoie ca să ajungi să te joci cu sticla într-un fel atât de artistic precum o face Amalia Verzea.
*
Despre artista Amalia Verzea
Absolventă a Universității Naționale de Arte din București și formată în ateliere tradiționale din Italia, Amalia Verzea este recunoscută internațional pentru măiestria în vitralii artistice și restaurare. Din 1988, conduce împreună cu soțul ei atelierul AmaGa, specializat în vitralii, mozaic și restaurare pentru monumente istorice. Atelierul a realizat lucrări în Italia, Franța, Germania, Japonia, Nigeria, Algeria și România.
Este membru al Corpus Vitrearum Medii Aevi Italia, organizație internațională dedicată conservării patrimoniului vitralistic mondial și expert restaurator acreditat al Ministerului Culturii. Printre realizările de excepție se numără restaurarea unui vitraliu semnat Louis Comfort Tiffany, în atelierul AmaGa din Italia, în 1997.
Eveniment organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București.
Parteneri: Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio București FM, Agerpres.ro, Daily Magazine, Happ.ro, Societatea de Transport București, Verla, Corpus Vitrearum Italia, AmaGa.
*
ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București prezintă, în premieră națională, expoziția Arta vitraliului la 360°, semnată de artista Amalia Verzea – una dintre cele mai importante figuri ale vitraliului contemporan. Expoziția, curatoriată de Adina Rențea, va putea fi vizitată între 21 august și 21 septembrie 2025, la ARCUB – Hanul Gabroveni, sălile Coloanelor, Lipscani și Gabroveni.
Program de vizitare: Marți – Duminică: 12:00 – 20:00. Ultima intrare la ora 19:00 | Luni: închis
