Se spune că lenea este o cucoană mare care n-are de mâncare. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Cucoană o fi, mai vedem, dar de mâncare găsește din belșug. În cartea Victoriei Pătrașcu, Lenea este un personaj negativ doar la început. Până la final, fără să devină chiar eroină, Lenea este reconsiderată, doar are și ea, ca toată lumea, și calități!
Există mai multe feluri de a sta degeaba, de a nu munci, de a lua o pauză de la activitățile zilnice. Una este să te bucuri de Somn, alta este să ai nevoie de Odihnă. Personaje pozitive, Somnul și mama lui, Odihna, le sunt de folos tuturor și, de aceea, asemenea făpturi sunt privite de toată lumea cu ochi buni. Nu același lucru se poate spune despre Lene, alintată Lenuș, găsită responsabilă de starea deplorabilă în care se află, la un moment dat, casa, plină de vase nespălate, dezordonată, lipsită de vlagă, cum sunt și somnoroasele pisici Bâzdâc, cum este și bunica Maia.
Dar cum apare Lenea în casa noastră?! Se strecoară cu viclenie. Lenea pretinde că este sora Somnului și își face de cap. Ea se instalează imediat acolo unde găsește un loc bun. Apar, anume pentru ea, încăperi în care se huzurește, adică se stă cu ochii la televizor sau în hamac, cu ochii pe jumătate deschiși, picotind toată ziua.
Feriți de puterea acaparatoare a Lenei sunt doar copiii, Ana și Alex, pe care îi apară vioiciunea lor ca argintul-viu. Îngăduitori, empatici chiar, Somnul și Odihna îi iartă Lenei păcatele, punându-i năravurile pe seama copilăriei lipsite de iubire.
Nimeni nu iubește Lenea care, dacă este cu măsură, nu face totuși rău nimănui. Ba chiar ar putea să facă bine, dacă i se găsește un loc de muncă potrivit, pe măsura calităților ei mai puțin evidențiate în alte povești. Într-un spa, unde oamenii vin anume ca să se relaxeze, Lenea are destul de multă treabă.
În cartea Victoriei Pătrașcu găsiți ingenioasele cântece-descântece, cu versurile care cheamă oamenii la stat degeaba, a lene, dar și versurile care cheamă Somnul salvator, ademenit de copii cu ceai de tei și de verbină.
„Zilele treceau şi starea Maiei nu se schimba. Părinţii copiilor au adus doctori. Degeaba, Maia era sănătoasă tun. Doar că nu mai voia să facă nimic. Doctorii au spus că e bătrână și că bătrânii nu mai au energie. Doar că Alex şi Ana nu credeau în spusele lor. Simţeau că la mijloc era ceva necurat. Doar că nu știau ce.
— Aşa nu mai merge, Alex! spuse Ana într-o dimineață. Avem nevoie de ajutor. Trebuie să găsim un medicament pentru Maia. Şi ştiu pe cineva care ne-ar putea ajuta.
— Cine?
— Somnul.
— Ana, de unde ți-a venit ideea că Somnul ne-ar putea ajuta?
— Uită-te un pic, Alex! Dacă nu ar avea ochii deschişi, am putea crede că Maia doarme. Parcă ar fi o boală a somnului cu ochii deschişi. Eu cred că Somnul ne poate ajuta.
— Hai să-l chemăm atunci! Eu țin minte florile pe care le punea Maia în cazan.
— Eu ţin minte descântecul Maiei.
Cei doi copii alergară în cămară. Scoaseră cazanul cel mare, aruncară, apoi, în apa care fierbea, flori de tei, muşețel și verbină. Ana rosti apoi descântecul Maiei.
Somn bun, Somn bun,
vino tu la mine-acum!
Somn frumos, Somn frumos,
vino tu la mine jos.
*
Badadibum, badadiba.
Culcă-te pe canapea,
Lenevește cât vei vrea,
Fii sclav în împărăţia mea!”
Limbajul cărții este limpede și are plăcută rezonanță. Cuvintele cu atât de multe sensuri se așază în pagină, în așa fel încât să poată fi lămurită confuzia termenilor din seria sinonimică a relaxării. Ațipeala și Moțăiala sunt colegele de școală ale personajelor noastre principale. Le puteți primi în salon, la taclale, cât citiți cărticica aceasta cu ilustrații inspirate, în manieră Ágnes Keszeg – albastrul marin cu norișori de pe copertă este cu adevărat odihnitor pentru ochii dornici să afle, până la final, ce s-a mai întâmplat cu Lenea. Nu vă culcați pe-o ureche! Citiți până la capăt!
Informații despre autoare găsim în prezentarea editurii.
Victoria Pătrașcu este absolventă a Facultății de Litere din București. Între 1994-1996 lucrează ca redactor în cadrul Agenției de Presă Rompres, apoi ca documentarist al Redacției de Știri a Televiziunii Române, iar după 2005 ca redactor la revista Academia Mămicilor. A colaborat cu articole în diverse reviste: Dilema, Academia Cațavencu, Martor. În 2007 a câștigat Premiul II la concursul de dramaturgie pentru copii 100, 1000, 1000000 de povești, organizat de Teatrul Ion Creangă, cu piesa O poveste cu Bulbuc, care intră în bucluc. În februarie 2008 Teatrul Național Radiofonic îi difuzează piesa Stejarul pitic, cel mai bun tătic. Cartea Ziua în care a fugit somnul reprezintă debutul editorial al autoarei.
Las mai jos câteva fragmente:
„Ochiul zilei nu se deschisese încă. Își răsfirase doar genele aurii, în timp ce pleoapa nopții atârna obosită peste case şi grădini. Somnul, învăluit în pături, plutea peste lume, alungând cu pliciul coşmarurile oamenilor. Trecuseră trei ani de când Somnul se luptase cu Oboseala şi îi salvase pe Alex şi Ana. Ce aventură!
De când o alungase, Somnul nu mai auzise nimic despre ea. Se zvonea că Oboseala se pitise în nişte zgârie-nori unde oamenii munceau fără oprire.
Somnul se mai înțelepțise între timp. Nu se mai supăra pe copiii care nu voiau să doarmă. Îi lua cu binişorul, îi îmblânzea cu o cană de lapte cald, le mai cânta încetișor și îi adormea.”
*
„Spre seară, din regatul Lenei se destrămau ultimele fire de abur. Somnul desfăcuse pe rând toate farmecele care o ţineau înlănțuită pe Maia.
— Ce dezastru e în casa asta! Ce s-a întâmplat? Căni nespălate, biscuiți… Şi toate pisicile în paaaat? La culcuşul vostru, acum!
Bâzdâc şi cei trei pisoi ţâşniră de sub pături miorlǎind.
— Ei, nu te supăra, Maia! Ai lenevit și tu puțin, spuse Ana cu un surâs.
— Eu nu lenevesc niciodată, se burzului Maia. Sunt cea mai harnică din casa asta.
Alex şi Ana îşi zâmbiră și bătură palma fericiți. Mai rezolvaseră o problemă. Se grăbiră spre bucătărie să o ajute pe Maia cu cina.”
Ziua în care a muncit Lenea de Victoria Pătrașcu
Ilustrator: Ágnes Keszeg
Editura: UNIVERS
Colecția: Unicorn
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 36
ISBN: 978-973-34-1877-1
Cartea poate fi cumpărată de aici.
