Recomandare de Mariana Mangiulea Jatop
Destabilizant, surprinzător, împrăștiat, la o primă vedere, romanul Vulcan al Elenei Alexieva este o polifonie, o aventură dezlănțuită prin mai multe lumi, populate de personaje extravagante. Construit ca un mozaic de istorii diferite dar interconectate, romanul funcționează ca un întreg cu un fir narativ bogat – dramatic, comic, ironic, realist, absurd, mistico-filozofic, și toate cele optsprezece capitole par să orbiteze în jurul unui Vulcan, care există și nu există.
Personajele sunt dense, convingătoare, într-o continuă dinamică, în confruntare cu viața și cu sine însuși. Impresionează bătrânul pictor Klaus, atins de Alzheimer, și îngrijitoarea sa Magda, punkistul Satan Pirdopski și ghicitoarea Afrodita, Milena, fata cea păroasă, jurnalista, doctorul Țerovski, paznicul și directorul azilului de nebuni. O mențiune deosebită merită cuplul picaresc de nou-îmbogățiți, Koki și Dunio – unul „americanizat”, care pentru o vreme își părăsește rutina pentru a se regăsi, și celălalt tipic bulgăresc. Amândoi pun la cale un plan îndrăzneț de înavuțire prin producerea de energie electrică din bălegar. Un proiect care, cu sprijin guvernamental, ar urma să transforme regiunea într-un uriaș hub al „gunoiului” (posibilă trimitere la instalația satirică „Entropia” a artistului David Černý, din anul 2009, unde Bulgaria era reprezentată ca o toaletă turcească).
Scriitoarea se încrede în personajele sale (pe care preferă să le numească “oameni”), le lasă să evolueze în deplină libertate. Le vede atât laturile întunecate, cât și pe cele luminoase, eșecurile și incapacitatea lor de a fi consecvenți, fideli lor înșiși. Elena Alexieva crede în transformări. Personajele din „Vulcan” se metamorfozează fie fizic, fie în interiorul lor, în felul în care se raportează la ceilalți și la lume. Iar uneori această schimbare înseamnă și refuzul de a fi altcineva, chiar dacă asta te face ciudat sau chiar monstruos în ochii celorlalți. Personajul Milenei, pe care natura a nedreptățit-o făcând-o să semene la exterior cu Chewbacca din „Războiul stelelor”, și cel al lui Satan, care după operație se transformă în Afrodita, nu sunt simple exotisme. Prin ele, Elena Alexieva ne transmite întrebări incomode și mesaje despre „celălalt”, despre cei diferiți de noi, despre locul lor printre așa-zișii „oameni normali”, despre dreptul de a căuta transformarea și de a deveni ceea ce ți se potrivește.
Tema centrală a romanului este căutarea febrilă a identității prin fuga de sine și prin refuzul de sine, în multiplele sale forme: fuga fizică, fuga spirituală, izolarea, fixarea obsesivă și distructivă asupra trecutului, alienarea de propriul corp și de viață. Sau refugiul într-un alt mod de existență, diferit și totuși identic. Se pare că oriunde ai fugi, rămâi tot tu. Pentru a te accepta, trebuie să înveți să-ți porți cu tine toate „piesele componente”, și pe cele bune, și pe cele rele.
Romanul este în același timp ficțiune, dar și o secțiune chirurgicală a societății bulgare, cu toate stratificările culturale ale istoriei ambigue din ultimele decenii din Bulgaria. Acțiunea din „Vulcan” are loc în prezent, dar este impregnată de spiritul anilor ’90 – prin Satan Pirdopski, o legendă aproape uitată a underground-ului și autor al culegerii samizdat Microb, prin foștii interlopi deveniți oameni de afaceri, prin experiența dură a muncii în străinătate. Romanul funcționează ca o mostră reprezentativă a realității socio-politice, atât în prezent, cât și prin trimiteri către trecut. Vulcan este un exemplu de împletire a problemelor sociale contemporane într-un text literar: umilințele emigrării, abandonul copiilor de către părinți și al părinților de către copii, tratamentul nemilos al celor mai slabi, substituirea sensului și a valorilor cu „abilitatea” de a scoate bani din orice.
Aș spune că romanul este atât despre suferință, pasiuni și slăbiciuni omenești, cât și despre milă, smerenie și bunătate. Elena Alexieva demonstrează o imaginație creativă excepțională, iar scrisul ei este de clasă europeană.
Recunosc, transpunerea în română a acestui text de o deosebită bogăție lexicală și stilistică, cu o frazare amplă și o atenție excesivă pentru detaliu, nu a fost o întreprindere ușoară, mai ales că a trebuit să mă încadrez într-un interval de timp scurt. Dar văzând rezultatul acestui efort, materializat pe hârtie și îmbrăcat într-o copertă extrem de inspirată, mă simt ca mama care, după o naștere grea, odată ce și-a luat copilul în brațe, a uitat cu desăvârșire de durerile facerii.
Vulcan de Elena Alexieva
Editura: Trei
Colecția: Anansi. Contemporan
Traducerea: Mariana Mangiulea Jatop
Anul apariției: 2026
Nr. de pagini: 496
ISBN: 978-606-40-3158-7
Cartea poate fi cumpărată de aici.
