Consacrat sui generis în lumea literară dedicată elevilor de gimnaziu (despre cartea de debut, „Copilul Deltei”, am scris la vremea respectivă, anul 2014), Liviu Chifane propune (după alte două volume cu același specific, „Eroi din întâmplare”) o mică schimbare: personajele sunt la ora primelor îndrăgostiri, dar se pregătesc și pentru examenul de bacalaureat, cu tot felul de crize specifice adolesecenților, care pot intra în conflicte cu oricine, de la părinți, colegi la interlopi și vecini…

Personaj principal în „Sparg nuci!”:  David Mihalea, Davi, clasa a XII-a, cu care se va petrece un adevărat miracol, o „schimbare la față”, trecând de la statutul de candidat la repetenție la acela de „trecut în rândul maturilor”, absolvind un examen de maturitate la care nici nu visa!

Premisele portretului psihologic sunt bine argumentate: părinții destul de grav bolnavi, România nu mai trece odată de veșnica tranziție, sora mai mare, Miruna, are probleme prin Italia, noroc de unii prieteni adevărați și de unii mai puțin adevărați (de la toți se poate învăța câte ceva!), de o bunică înțelegătoare, dar din ce în ce mai bolnavă și ea și de înțelepciunea bunicului (și de spiritul său, transmis și printr-un fel de jurnal), mort, dar care a avut grijă să lase o moștenire, șapte nuci într-o plantație, nuci care vor fi și sursă de venit pentru vremuri grele, dar mai ales, în întregul context, un fel de paradigmă…

Cităm din bunic:

„Când nu am știut ce să mai fac, am spart nuci…”

„Relația” cu fructele de Juglans regia devine una specială, parcă un fel de sarcină dată de maestrul din Karate Kid discipolului, o relație care rivalizează într-un fel chiar cu iubirea ce se înfiripă între Davi și Clara, acesta fiind fiica unui interlop, Tobias, care îl va scăpa pe eroul nostru (dintr-un oraș nedefinit, poate fi chiar Galațiul, sau noua metropolă Galați-Brăila, oricum, un oraș universitar) de un alt interlop, fiorosul Ulise… De fapt, mai întâi chiar Clara, cu un curaj aproape nebunesc, îl scoate din ghearele unor bătăuși ai clanului Ulise (care doreau recuperarea unor datorii, făcute pentru a pleca în Germania, unde Davi nu va mai ajunge în urma trădării unor așa ziși prieteni), tatăl fetei intervenind mai târziu, oarecum misterios, printr-un pact prin care îi prelua datoria…

A învăța să spargi nuci devine un fel de datorie… morală, care mai presupune și comercializarea ulterioară a miejilor care trebuie curățați într-un anume fel, prezența în piață a lui Davi, luptând cu concurența, aducând aminte, așa, exagerând un pic, de talentul de negustor al lui Nică a Petrei cu pupăza… Numai că Davi chiar are talent, cât trebuie, încet, încet va căpăta chiar metodă, cu ajutorul Clarei, și va trece și peste obstacolele generate de „rezistența materiilor” la învățătură, metodele sugerate, de fapt, de scriitor, fiind demne de toată atenția.

Liviu Chifane recunoștea, într-un interviu, referitor la seria „Eroi din întâmplare”, continua sa căutare… a Formei: „…tot căutând în minte forme literare pe care elevii să le citească fără a le simți ca obligații din partea profesorilor, dar care, de asemenea, să nu treacă drept ciudățenii năstrușnice scrise doar pentru a face cât mai mulți bani.”

Astfel, didacticismul relativ al debutului este învăluit în alte straie (unele adaptate, vezi moto-urile cărții, din Bacovia – neînțeles neam de către erou, când tocește comentariile – ori William Saroyan: „Liceu – cimitir/ Al tinereții mele – / Pedanți profesori/ și examene grele…”, respectiv „Nu există doi oameni care să spargă măcar o nucă în același fel, darămite toate celelalte.”), multe pagini trimițând către capodopere precum „De veghe în lanul de secară”, „Orașe de hârtie” de John Green sau chiar „Portocala mecanică” de Anthony Burgess, în scenele de aproximativă violență, autenticitatea lui Liviu Chifane  neputând fi pusă la îndoială când este vorba să asistăm la lecțiile nucilor:

„Te vei întreba ce e viața. Viața e o nucă, îți voi răspunde. Când te trezești, ți se pare că toată lumea e a ta și toți te hrănesc cu miez de nucă. Îți pare bine și râzi. Până când te apucă de mânecă și te pun la colț pe coji de nucă. Atunci te miri și nu înțelegi și începi să plângi. De aici mergi cu grijă, pe brânci, de parcă ai călca pe coji de nucă. Cauți fericirea pe care ai pierdut-o și îți dai seama târziu că ai s-o regăsești când o face plopul nuci și răchita mere dulci. Cât trăiește omul? Cât încape într-o coajă de nucă. Apoi moare. Cam asta e viața asta. O nucă mică și tare. Cum o spargi și ce găsești în ea. Aici este tot secretul. Dar nimeni altul nu îl poate ști. Sparge-o cu grijă!” (p.8)

Este tot „Vocea” bunicului, metafora și realitatea îmbinându-se cu șarm în romanul lui Liviu Chifane, care își propune să găsească soluții și pentru atragerea cititorilor (în general, dacă nu să se îndrăgostească de arta cuvintelor, măcar să treacă bacul!), candidați la bac, făcându-se trimiteri la „Ultima noapte de dragoste…” și „Maitrey” prin doi câini de care Davi trebuie să aibă grijă, Ștef și Al, Clara explicând că „vin” de la „cei mai antipatici bărbați din literatura română”, Ștefan Gheorghidiu și Allan, „unul e prea idealist, cam misogin uneori, iar celălalt naiv și egoist” (p.99)…

Bref, acțiune, dar și meditație, iubire, dar și intoleranță (excelente și portretele unor profesori, ale falșilor prieteni, poate Angi – Angela ar fi putut fi un personaj și mai interesant), o carte care poate fi și cozonac (evident, cu nucă!), baclavale, dar și turtă de sărbătoare… Sunt și surprize, unele te pot impresiona până la lacrimi (nu spunem nimic aici despre boli, mai mult sau mai puțin grave), Liviu Chifane este la pasul de a trece, spargem și noi o nucă, două, la romanul sau, dacă vreți, proza pentru maturi, fuga sa de astfel de reflectoare… literare nemaiavându-și rostul.

Petrecerea din curtea interlopului ar fi un exemplu, cu finalul neașteptat de acolo:

„Nu reușeam să îmi găsesc starea potrivită. Treceam de la enervare la grijă, apoi simțeam iar supărarea înnegrindu-mi vederea. Palmele mele rămăseseră pe piciorul e gol și parcă frigeau. Frigea totul, pielea ei, degetele mele…

M-am ridicat cu greu, forțându-mă parcă să ridic un bolovan uriaș. Am pornit către ușă, simțind nevoia să o trântesc, să sparg geamurile, să zdrobesc pereții casei aceleia imense, să dobor copacii, să fac să dispară totul, totul…” (p.157)

Parcă mai este un pic și Carrie se va dezlănțui!

Cam așa cum este, cred eu, și în cazul lui Liviu Chifane!

Și nu se vor mai sparge… doar nuci!

Inutil să mai spunem că se poate citi și pe muzica „Spărgătorului de nuci” de Ceaikovski! Altfel spus, se poate citi și ca un fals manual de învins… manelele!

**

Profesor, scriitor și doctor în filologie, Liviu Chifane s-a născut în luna lui gustar a anului 1982, la Tulcea, în inima Dobrogei. Anii copilăriei i-a petrecut la Sulina, loc pitoresc al cărui farmec aparte i-a inspirat romanul de aventuri pentru copii și tineret, Copilul Deltei, publicat la Editura Datagroup în anul 2014.

După absolvirea Liceului Teoretic „Jean Bart” din Sulina, urmează cursurile Facultății de Litere și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați. În 2006 finalizează programul de masterat „Teoria și practica textului”, iar în martie 2019 i se acordă titlul de doctor în domeniul literaturii postcoloniale.

Creațiile sale literare în proză se regăsesc în volume colective precum „Vara visurilor mele” (Ed. Amurg sentimental, 2013), Conexiuni (Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2013), Moștenirea Văcăreștilor (Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2012) și în reviste literare precum Fereastra, Dor de dor, Boema, Vatra veche, Hyperion sau Oglinda literară. De asemenea, publică versuri în Antologia Concursului național de poezie Juventus 2013 (Ed. Tracus Arte, 2013), Cartea Concursului de Poezie „Peregrinări” (Dublin, 2013) sau Drumețul incendiar (Nr. 3, martie 2003).

**

Miercuri, 10 august 2022, la ora 10:00, în cadrul Clubului de vacanță „Clubul curioșilor”, organizat la sediul central al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, va avea loc o lectură publică susținută de scriitorul brăilean Liviu Chifane care își va prezenta cele mai noi cărți: „Copilul deltei”, „Eroi din întâmplare” (vol. 1 și 2) și „Sparg nuci”.

Sparg nuci! de Liviu Chifane

Editura: Datagroup

Anul apariției: 2022

Nr. de pagini: 180

ISBN: 978-606-8615-64-6

Cartea o puteți cumpăra de aici.

Share.

About Author

Avatar photo

Recent, cineva spunea despre mine că scriu despre cărţi „pătrunzător şi ludic”, ceea ce poate da naştere la o hermeneutică neortodoxă, aparent neserioasă. Născut la Galaţi, în 1972, am căpătat mai întâi viciul lecturii (pe la 6-7 ani), apoi viciul scrierii (tot pe la 7 ani, dar, din fericire nu a mai rămas nimic de atunci), apoi viciul „scrierii despre cărţi” (prima tentativă în clasa a şaptea sau a opta, despre „La început a fost Sumerul…”, reluând în timpul facultăţii), despre celelalte vicii nefiind locul aici. Din anul 1998 public literatură şi cronică literară în diverse reviste de cultură, din anul 2010 sunt membru al U.S.R. La categoria poezie, iar nu critică literară… Aşadar, scriu despre cărţi din dragoste, sunt un carteador! Asta nu înseamnă că nu am urcat şi pe eşafodul de cărţi…

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura