„Tropice tâmpe” și povestea deloc tâmpă a lansării ei

În 16. 02. 2018, la lăsarea serii, s-a petrecut lansarea celei mai recente cărți a scriitorului Florin Bican, denumită foarte sugestiv Tropice tâmpe, și ivită ca prin farmec la Editura Arthur, la finele anului trecut. În cele ce urmează, voi trece repede în revistă șirul evenimentelor ce au constituit această lansare. Sper că nu vă întrebați deja de ce am început așa abrupt această dare de seamă și mai ales de ce ne grăbim. Pentru că va trebui să vă dezvălui secretul suprem (iar eu nu aș vrea să vi-l destăinuiesc) și anume că ceea ce s-a întâmplat nu a fost o lansare de carte, ci o pornire în călătorie, în explorarea unor lumi fantastice nedescoperite încă până acum. Iar în astfel de expediții periculoase nu poți porni decât pe repede-nainte, în ritm de hei-rup, cât să nu te îndoiești vreo clipă de curajul ce prinde curaj în mintea și inima ta și să vrei să renunți, să te întorci acasă la lecturile de adormit copiii.

Invitați pe punte, alături de căpitanul Florin Bican, au fost ajutoarele acestuia: scriitorul Radu Paraschivescu și, venit direct din viitor, Gabriel Cărtărescu, un puști născut pentru a trage cu pușca de vise în vânătoarea regală a realității, dar și toți cei prezenți pe ponton.

Ah, uitasem să vorbesc tocmai despre acest ponton. Și, recunosc, ar fi fost de bonton să încep chiar cu asta. Dar sper să fiu iertat de către gazdele acestui eveniment, prietenii noștii de la Librarium T.N.B., amfitrionii unuia dintre cele mai primitoare spații destinate evenimentelor culturale de înaltă ținută. Locul unde, odată ajuns, te transformi fără să vrei în prizonier al frumosului și al bunei dispoziții.

Corifeul acestei lansări în aventură a fost scriitorul Radu Paraschivescu, unul dintre cei mai fini observatori ai societății românești, un acid critic al acesteia și pentru cei ce nu-l cunosc pe deplin, trebuie să divulg și faptul că este un remarcabil traducător de cărți de povești pentru copii de toate vârstele, de la 0 la 99 de ani. Acesta a început prin a spune că analogia ce se insinuează de la sine între titlul acestei cărți și Tropicele triste a lui Claude Levi – Strauss este una strict iluzorie și că Tropicele tâmpe sunt mult mai tropice, adică mai exotice. Că în jungla lor te poți întâlni deopotrivă cu scriitori de ieri și de azi, cunoscuți și/sau mai puțin cunoscuți dar și cu politicieni de ieri și de azi, unii foarte cunoscuți, alții pe care am fi preferat să nu-i fi cunoscut niciodată. Așadar, o frumoasă nebunie total ireală, în care faptele se împletesc între ele atât de năstrușnic, încât nu ai mai vrea să se termine niciodată această călătorie insolită prin imaginarul nestăvilit al căpitanului – uragan Florin Bican.

Apoi, ochianul a trecut la tânărul Gabriel Cărtărescu, care ne-a mărturisit cum a scrutat la rândul lui prin jungla tropicală a tropicelor tâmpe, cum a fost surprins să se întâlnească cu eroii (sau anti-eroii) dintr-un serial de desene animate ce a circulat cândva în cvasi – clandestinitate, fiind cunoscut doar de către specialiștii în domeniu. A recunoscut că lectura a fost una presărată cu mari pericole, dintre care cel mai mare a fost acela de a risca să se prăpădească de râs. Dar a reușit să traverseze cu bine întreaga aventură iar la final a fost recompensat cu titlul de „cititorul perfect” pentru astfel de nebunii epice.

Și iată că a venit și momentul culminant, în care însuși comandantul expediției, exploratorul șef (poziție certificată inclusiv de costumul special creat pentru astfel de aventuri), Florin Bican. Acesta a început prin a dezvălui câteva detalii picante din geneza acestei cărți. Astfel, am aflat că această vastă enciclopedie epică și-a început propria-i expediție spre lumina tiparului, în urmă cu aproximativ 30 de ani, având la început caracterul unei povestiri orale creată ad-hoc în timpul unor itinerarii pe care autorul le-a săvârșit cândva, demult, împreună cu fiul său, prin cartierul bucureștean Berceni. Mai apoi s-a așternut în liniște pe foi, dând naștere unui foileton, supus ulterior multor munci grele de editare și reeditare și re-reeditare și așa mai departe până a ajuns la forma ei finală, cuprinsă între copertele tari și puternice ale acestei cărți.

Mai mult decât atât, am fost cu toții martorii unei dezvăluiri de senzație. Pentru a scrie această carte, autorul nu a precupețit niciun efort, ba mai mult, și-a asumat riscul suprem de a călători în viitor, cu scopul unic și precis de a cunoaște viitoarea formă de guvernământ a acestei țări, și anume teleormanatul, pentru a îl putea descrie în carte, dimpreună cu tot alaiul de mecanisme bizare care aveau să contribuie peste timp la buna funcționare a acestuia, dintre care, la mare căutare este astăzi motostivuitorul.

Acestea fiind spuse, tot publicul aflat pe ponton a izbucnit în hohote de râs. Iată, călătoria a început cu succes. Expediția se anunța deja mult prea excitantă pentru a-i putea rezista. Astfel că, nimeni nu a mai dat înapoi, ci toți, până la unul, a urcat în balon, având asupra-i harta necesară: o carte cu autograful original al exploratorului-șef, Florin Bican; despre care trebuie să spun, fie și la final, că este autorul și altor cărți fantastice, destiante în exclusivitate cititorilor isteți și curajoși, dispuși să-și asume riscul unor călătorii prin cultura universală: Reciclopedia de povești, Și v-am spus povestea așa, Singur printre mârlani, apărute toate la Grupul editorial Art.